Ce buna-i Kamenitza seara!

TIPĂREȘTE

“Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasa…” spune poetul si are mare dreptate. Dupa zilele de relaxare de la malul Marii Egee a venit si momentul drumului invers dinspre litoral spre casa. Drumul, cei ce au urmarit acest aspect in aceea perioada, se anunta a fi cu ceva probleme datorita controalelor amanuntite din vama bulgara, fapt care crea cozi imense in vami.

In urma cu 3 ani descoperisem ca ocolirea trecerii directe din Turcia in Bulgaria scurteaza mult timpii de asteptare, asa ca am gandit pentru anul acesta tot un astfel de traseu. In tot timpul concediului am urmarit ce se petrece in vami prin intermediul camerelor de luat vederi instalate de turci. Anul acesta mai erau doua obstacole in plus fata de anii prepandemici: pentru intrarea in Grecia trebuia completat un PLF, iar vama Ipsala era inchisa pentru turisti, in mod normal treceam pe aici fiind mai departe de Bulgaria deci sanse mai mici de aglomeratie.

A venit ziua plecarii. Dimineata la 8 eram deja la masa grabindu-ne sa plecam. Cum la ducere am intampinat ceva probleme de trafic in zona Kucukkuyu- Edremit (multe camioane, trafic aglomerat) am hotarat sa fac o mica schimbare de traseu: de la Izmir am mers pe autostrada O5 apoi am iesit spre Can. Acest traseu este cu 20 km mai lung decat cel clasic care urmareste coasta marii, dar are si 15 km in plus de autostrada, in plus era traseul recomandat de maps :)). Dar nu intotdeauna datele statistice arata realitatea din teren! Stiti cum este daca stai cu un picior intr-un lighean cu gheata si cu celalalt pe o plita incinsa in medie temperatura este ok =)). Asa cu traseul ales, nu am cautat foarte atent astfel incat sa vad ca e vorba de 30-35 km de drum de munte cu multe serpentine, drum ingust care ingreuneaza depasirile. Noroc ca soferii turci de pe masinile mari sunt foarte atenti si te ajuta mult in momentul depasirii. Dupa ce am trecut de zona aceasta a venit alta surpriza, drumul era in lucru existand chiar scurte portiuni, sute de metri, neasfaltate. Dupa ce am trecut de Yenice am regasit celebrele drumuri turcesti, asfalt perfect (uneori chiar proaspat pus), drum expres larg. Per total cred ca am economisit cam 30 minute fata de drumul de la ducere, dar nu cred ca voi mai folosi curand acest traseu.

Pana acum eram in timingul stabilit, am continuat la fel astfel incat la ora 18 eram in zona Margi Edirne unde hotarasem ca vom manca de seara. Am zis sa mancam la Margi pentru a nu pierde mult timp cu cautarea unui loc de parcare si a unui local in centru. Teapa, la mall era super aglomerat fiind vineri. Am intrat in primul restaurant care ne-a facut cu ochiul, dar si aici o problema nu se vorbea engleza=)). Am primit meniuri in turca care nu erau foarte concludente, cand ne-au vazut ca nu prea intelegem a venit un chelner la noi sa ne ajute cu meniuri in bulgara=)). In fine am ales ceva fara sa stim ce, pareau niste paste peste care era un sos si niste fleici subtiri. Nici acum nu stiu exact ce am mancat, dar sigur nu au fost paste ci cartofi foarte, foarte subtiri, prajiti cu un sos rosu si bucati subtiri de carne de vita (cred), suplimentar a venit un chelner cu o oala (chiar asa era) in care clocotea ceva si m-a intrebat daca vreau. Bineinteles ca nu a putut sa imi explice ce este, dar fiind curios am zis da dar „biraz” , nu eram singurul caruia ii oferea si toti luau. Era un sos fierbinte asa ca am putut sa gust abia dupa 1 minut, era senzational (cred ca era putin seu de oaie cu mirodenii), din pacate chelnerul disparuse cu ulceaua asa ca nu am putut suplimenta.

Dupa ce am mancat, ne-am luat provizii de apa pentru ca urma marea aventura a zilei, trecerea frontierelor.

Pentru a ajunge in Bulgaria am ales sa trecem in Grecia apoi in Bulgaria. Am ajuns in jur de 19.30 in vama Pazarkule, aici nimeni nici macar vamesii. Am trecut incet de bariera sa nu supar pe cineva, a aparut din duty un personaj oficial care m-a intrebat: PLF este? . I-am spus „var” si i l-am prezentat pe telefon. Mi-a facut semn sa trec la ghiseu. Aici in 3 minute am fost scanati, acum sunt camere in vamile turcesti, am primit pasapoartele cu indicatia ca e gata. La fel de incet cum am intrat am plecat, nu imi era clar daca e gata totul la un singur ghiseu =)), la Kapikule sunt 4. In fine ajunsi la pancarta cu Turkye am iesit din aceasta tara, iar in fata aveam Hellas. Dupa ce am iesit din Turcia aproape instantaneu au iesit din cele doua gherete care strajuiesc drumul doi soldati greci cu kalasnikoavele la gat (erau destul de amenintatori), desi mergeam incet m-am speriat putin si am incetinit mai mult intreband spre unul din soldati: It’s ok? Pustanul, caci erau doi tineri de 18-19 ani, mi-a zis OK! De aici incolo totul a mers snur si aici si la Ormenio adica la intrarea in Bulgaria. Nici nu imi venea sa cred ca am intrat atat de usor in Bulgaria, dupa relatarile cu multe ore state in vama bulgara gasite pe net.

Cand am facut traseul am cercetat posibilitatile de cazare din Bulgaria. Bookingul mi-a confirmat ca e bine sa merg tot in zona cu cazinouri unde erau multe cazari atragatoare in Svilengrad. Cum cu doi ani in urma fusese foarte bine la hotel Parish am hotarat sa incercam prima data acolo.

Ajunsi in zona am avut o surpriza vazand ca este inchis cazinoul de vizavi de hotel, iar parcarea hotelului era jumatate goala, nici o masina de Turcia dar multe masini de jandarmi. Am intrat si am intrebat de o camera. Spre deosebire de receptionera tanara de acum 2 ani care nu stia engleza decat vag, am dat acum peste o doamna mai in varsta (cam de varsta mea=)) ) care vorbea bine engleza, chiar am discutat mai multe in aceasta limba. I-am aratat echipa iar doamna a spus, dupa ce s-a uitat prin hartii, ca are o camera VIP pentru noi. Sincer nu aveam nevoie chiar de VIP, dar cand a spus ca face 1oo leva i-am zis ca este ok. Am primit cartela de la camera urmand sa ne intalnim cu doamna sus, nu intelegeam de ce?

Cum cred ca am spus, hotelul are 2 etaje dar are lift! Noi am mers la lift si am gasit camera la etajul 2 la mijlocul unui culoar lung. Restul mai tarziu.

Personalul cu care am interactionat, adica 2 receptionere (una seara alta dimineata) si domnul de la bar-bucatarie au fost foarte serviabili. Cu doamna de seara am purtat o discutie despre cozile din vama, ne-a recomandat, cand am cerut o bere, celebra lor Kamenitza ne-a urat somn usor cand am plecat spre camera. Cealalalta receptionera nu vorbea engleza, cum nici domnul nu o vorbea dar au raspuns prompt la solicitari.

Cateva cuvinte despre camera, in trecut am avut o camera delux care a fost imensa, acum am intrat intr-o camera VIP care era mult mai mare decat cea imensa =)), pe booking scrie ca are 45 mp. Prin ce se deosebesc cele doua camere? Anul acesta am avut un pat matrimonial urias 250x250 cm (la fel ca in camera din trecut) si o canapea pentru Printesa. Aceasta canapea a fost motivul pentru care ne-a insotit receptionera seara, a venit cu un set de lenjerie pentru patul Printesei, set ambalat intr-o punga sigilata (asa da :)) ). Sincer ne ajungea la toti trei patul matrimonial. In rest baia la fel de frumoasa ca in trecut, halatele de baie si prosoapele personalizate cu numele cazinoului unde trebuia sa cotizam =)), dar care era acum inchis. Am spus, eu cred ca hotelurile din zona au fost construite special pentru a gazdui clientii turci ai cazinourilor. Prin dulap mai erau papuci de unica folosinta, o perna de rezerva, o pilota de rezerva, seiful (nu stiu daca era gratuit caci nu ne-a interesat). Camera este dotata cu AC inutil pentru noi (noaptea au fost 11 grade :)) ), frigider in care erau 2 sticlute de apa gratuite si care racea foarte bine, set de cafea si ceai cu pliculetele aferente. Un lucru care m-a uimit si nu l-am mai vazut nicaieri: sunt 2 televizoare unul in fata patului si altul in fata canapelei.

Wi-fi este foarte bun, prize suficiente, lumina totusi cam chioara in camera dar suficienta in baie.

Despre gastronomie nu pot spune mulet caci am mancat numai micul dejun. Hotelul nu cred ca are restaurant. Pentru MD sunt puse cateva mese langa receptie. Micul dejun excelent, sa nu uitam ca vorbim de un hotel de 2* (nu prea inteleg de ce atat de putine). Gasesti branza, cascaval, branza topita, rosii, castraveti, ardei, legume fierte, omleta si oua fierte, salam crud uscat si inca un mezel, unt, gem, miere, cereale, ceai englezesc cu un gust deosebit, cafea instant. Lipsea laptele, dar cand am cerut imediat domnul care se ocupa de aprovizionare a adus. Micul dejun se poate servi pana la 10 iar la 9.40 domnul reumplea tavile, desi cred ca venise cam toata lumea la masa caci hotelul era ocupat in majoritate de jandarmi, care probabil avusesera o intalnire, si care mancasera deja. Dupa masa am cumparat 2 espresso care stiam ca sunt bine facute (au un espresor profesional) si au venit din nou insotite de mici ravase. Incredibil dar hotelul are un mic bar, seara fara barman :)), unde gasesti bauturi fine si variate, cateva exemple pentru cunoscatori: Dimple, Cardhu, Beluga, Camino Real, Jack de 18 ani, Remy Martin etc. Seara am luat, fiind serviti de receptionera, un Heineken, o Kamenitza si un prigat la doar 8 leva care le-am savurat stand afara unde este o mica terasa foarte cocheta.

Hotelul se afla langa un parculet frumos, pe net scrie ca este aproape de centrul orasului dar nu pot confirma, am ajuns noaptea cand ne-a dus mapsul acolo, am plecat dimineata cand indicatoarele ne-au scos imediat pe autostrada.

Cred ca de acum incolo vom incerca, la intoarcere, sa trecem granita seara si sa dormim in Svilengrad in loc de Edirne pentru a scapa de stresul trecerii frontierei inainte de ultima etapa a drumului de intoarcere din concediu. In perioada cand ne intoarcem noi revin si turcii in tarile unde traiesc, astfel ca am avut surpriza unor cozi mari la Kapikule. In plus se poate ca hotelurile din Edirne sa fie cam pline.

---

VIZUALIZĂRI: 345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI