Transvâlcan – pe înălțimi

TIPĂREȘTE

În timpul vacanței petrecute în zona Văii Jiului am parcurs într-una din zile un frumos drum alpin care face legătura între județele Hunedoara și Gorj traversând munții Vâlcan. Șoseaua județeană (DJ 664) pornește din localitatea hunedoreană Vulcan, urcă până la 1621 m altitudine în Pasul Vâlcan și coboară apoi spre meleagurile gorjene în satul Schela.

Cazați fiind la Casa Mia în Lupeni (vezi impresii) ne-a fost ușor să descoperim zona montană de deasupra orașului Vulcan. La ieșirea sudică a orașului minier, acolo unde se află un sens giratoriu, vedem indicatoarele rutiere către Pasul Vâlcan și telegondolă, drept urmare ne încadrăm pe șoseaua asfaltată cu câte o singură bandă de mers pe sens și începem ascensiunea, mai întâi ușor, apoi abrupt și în serpentine strânse.

La un moment dat lăsăm pe dreapta drumul ce duce spre Cabana Căprișoara (1300 m) asimilată cu celebrul Castel din Carpați, operă a nemuritorului Jules Verne. De altfel, iată un fragment din lucrare care ne descrie zona pasului Vâlcan: Castelul din Carpaţi ar fi meritat totuşi să fie vizitat de către turişti şi iubitori de antichităţi. Poziţia lui, pe creasta dealului Gorgan, e deosebit de frumoasă. De pe platforma superioară a donjonului priveliştea se întinde pînă la ultima limită a munţilor. În spate unduie lanţul înalt şi atît de capricios ramificat care alcătuieşte hotarul cu Valahia. În faţă se adînceşte sinuosul pas Vulcan, singurul drum practicabil între provinciile limitrofe. Dincolo de valea celor două Jiuri se ivesc tîrguşoarele Livezeni, Lonea, Petroşeni, Petrila, strînse la gura puţurilor slujind exploatării acestui bogat bazin carbonifer. Apoi, în ultimele planuri, o minunată răvăşeală de forme împădurite la bază, înverzite pe coaste, sterpe în vârf pe care le domină piscurile abrupte ale Retezatului şi Parîngului. În sfârşit, dincolo de valea Haţegului şi de albia Mureşului se ivesc îndepărtatele profiluri, înecate în neguri, ale Alpilor Transilvaniei centrale.

Ajungem rapid la telegondola din Pasul Vâlcan construită în 2011 pe o distanță de circa 3100 m cu o diferență de nivel de puțin peste 500 m. Cele 72 de cabine portocalii se plimbă pe cablu doar în weekend în timpul verii sau pentru grupuri organizate și anunțate. După ce străbatem o porțiune de pădure ajungem la punctul de debarcare al telegondolei, loc unde se află o pârtie de schi de 340 m lungime și un teleski. De asemenea, vedem câteva spații de cazare, cabane și pensiuni, în apropierea pârtiei de schi – așa-numita stațiune montană Pasul Vâlcan. Vedem din mersul autoturismului statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, monumentul inaugurat în 2013 amintind de drumul domnului Țării Românești către Viena.

După ce ieșim din pădure drumul se afișează în fața noastră, sinuos, urcând spre cer. Lipsa parapeților îți creează o impresie de neîngrădire, de libertate, vezi doar fâșia de asfalt care urcă și dispare brusc într-o curbă. Priveliștile se deschid pe ambele părți ale drumului, crestele muntoase se înșiră una după alta, stâncile sunt învelite într-un strat ierbos de vegetație. În câteva minute ajungem pe platou la granița județelor Hunedoara cu Gorj, loc unde se termină și covorul asfaltic.

Suntem în Pasul Vâlcan la circa 1600 m altitudine, trecătoare utilizată încă din vechime pentru trecerea Carpaților către meleagurile transilvane – romanii și-au croit drum către inima regatului dacic pe aici, Mihai Viteazul a traversat munții către Împărăție prin Pasul Vâlcan, lupte grele s-au dus în Primul Război Mondial pe aceste teritorii.

Pe platoul din Pasul Vâlcan se află un fel de Monument al Eroilor închinat celor care s-au jertfit în Primul Război Mondial. Ansamblul memorial e compus dintr-un crucifix de mari dimensiuni, un cenotaf de marmură neagră cu imagini din război și mai multe busturi (Regele ferdinand I și Regina Maria, sublocotenetn Ecaterina Teodoroiu, general Ion Dragalina, general Culcer Ion, locotenent Popovici Emil, colonel Cocorăscu Dumitru, locotenent Gheorghe Tătărescu).

Pentru aducere aminte, cu ocazia Centenarului, în zonă au fost amenajate câteva tranșee și s-au adus tunuri din Primul Război. În zona Straja-Pasul Vâlcan s-au desfășurat lupte crâncene, în perioada august-octombrie 1916 aici au căzut la datorie peste 1500 de ostași. Glorie Eroilor Neamului!

Ne-am plimbat puțin pe platou, am urcat într-un mic turn din lemn de belvedere, dar vântul tăios ne-a scurtat mult popasul. Am privit spre localitățile gorjene care se zăreau în depărtare și spre drumul forestier care continuă prin păduri și ne-am gândit ce frumos ar fi fost să putem merge pe acolo. Poate, cândva...

Recomand o plimbare auto pe Transvâlcan dacă ajungeți pe Valea Jiului, peisajele sunt încântătoare, încărcătura istorică a locurilor copleșitoare. E o experiență drăguță, un drum montan incitant, un loc frumos din România.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1119 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI