EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTECitind pe aici și aiurea despre I giardini di Zoe și aflându-mă în Deva pentru câteva zile, am zis că ar fi păcat să nu le vedem și noi. Am plecat, însă, cu o idee și ne-am întors cu alta. Chiar mă gândesc dacă nu e mai bine să încarc acest review la topicul Grădinilor Zoei ????, care are mai mulți cititori decât ăsta, poate îi mai deturnez și pe alții.
PARANTEZĂ LUNGĂ (se poate sări)
Să o iau cu începutul. Planul era: tren până la Simeria (10 minute), taxi din gară către grădini, vizitat grădini și retur. Părea fezabil, doar că realitatea din teren a fost nițel alta. Trenul era la 9:40, dar văzuserăm la venirea în Deva că se lucrează la șine și la clădirea gării (vestitul Coridor european 4, dacă nu greșesc) și că se ocolește mult până la peroane. Așa că la 9:20 eram la casa de bilete și am experimentat pentru prima dată pe ziua aia calmul ardelenesc: doamna avea tot timpul din lume. După ce într-un final ne-a dat și nouă biletele, numai ce auzim la stația gării: pentru a ajunge la peroanele 4-5 trebuie ocolită gara prin stânga, cale de vreo 500 de metri. Bine, știam, dar sună altfel când și auzi.
Viteză, deci, să prindem trenul. Cu limba de un cot, ajungem exact la 9:40 și... nicio mișcare. După un timp, intru pe Infofer: avea 10 minute întârziere la plecarea de nu știu unde. După încă 10 minute, intru iar pe Infofer: acum avea 19 minute întârziere la trecerea fără oprire prin gara cutare. La 10:05, se anunță și la stație: are 30 de minute întârziere, ne cerem scuze pentru disconfortul creat, dar negreșit vine la linia 4. Și chiar vine: tip săgeată (adică un singur vagon), superplin, iar pe peron îl așteptam numai vreo 30 de oameni. Și oprește la mijlocul distanței dintre gară și locul pe unde ocoliserăm noi. Fuga înapoi, urcăm în condiții de siguranță sanitară deplină, desigur - măsuri concrete pentru călătorii în siguranță - și, după încă 10 minute, coborâm în Simeria. (A doua zi am plecat către Alba Iulia cu același tren. De data asta a întârziat doar 20 de minute și era un strop mai liber. Iar biletele le aveam luate din Iași.)
Pasul 1 fiind parcurs cu brio, urma Pasul 2: să găsim un taxi. Stația este fix în fața gării, cu băncuță inscripționată Loc de așteptat taxiul. Vine unul, mai erau doi cetățeni care coborâseră din același tren - urcă ei. Rugăm șoferul: ne puteți chema și nouă o mașină? Nu e nevoie, că vin ele de bunăvoie. După un timp, chiar vine una, șoferul coboară și intră într-o cârciumă din cele multe aflate peste drum. Îi facem semne disperate: nope, setea-sete era mai mare decât setea de a câștiga un ban. La câteva minute, un alt taximetrist i se alătură la crâșmă.
Intru în gară și o rog pe doamna de la casa de bilete să ne ajute. O, dar șoferii mișună câtu-i ziua pe aici în căutare de clienți, cum de tocmai acum nu e nimeni? Îmi dă, totuși, un număr de telefon - nu dispecerat, ci persoană fizică autorizată. Sun - omul era în cursă și rămâne ca-n tren, nu ne înțelegem. Așa că am început să caut un microbuz sau ceva pentru a reveni în Deva. Peste încă o vreme, un taxi apare în gară (cred că era primul pe care îl văzuserăm și pe care l-am ratat din exces de politețe), șoferul deschide portiera și întreabă dacă eu l-am sunat. În sfârșit, la ora 11 am plecat și noi către Grădinile Joițichii.
Pe drum, șoferul ne-a povestit că îi plac și lui grădinile, dar tot mai frumos e Arboretumul Simeria. Ce-i aia? Cum, nu știm, nu am auzit noi de cel mai mare și cel mai frumos și cel mai vechi parc dendrologic din sud-estul Europei? Nu. Apoi, îi musai să îl vedem, el vine cu mașina la grădini la ora la care îl sunăm și ne lasă la Arboret pe drumul de întoarcere. Cum ziua era, oricum, compromisă, am acceptat. Așa că: am vizitat grădinile (1h 20min), am stat în parcul dendrologic vreo 3 ore, iar la sfârșit am plecat către Deva cu același taxi, că nu mai aveam nervi să luăm de la capăt aventura de dimineață. Am luat prânzul pe la cinci, s-a pontat și ca cină. Kaneț filma.
I GIARDINI DI ZOE
Au apărut aici trei recenzii doar în ultimul an (@Aurici, @maryka, @robert), nu văd ce aș putea adăuga memorabil. Poate, doar, următoarele chestii:
- Venind cu taxiul, nu am mers cu mașina pe drumul către parcarea amenajată, ci am parcurs la pas o cărare paralelă cu acesta. Poteca este splendidă, pe malul unui pârâu, printre copaci. O puteți vedea în P1-P2.
- Chiar înainte de locul unde se vând biletele - un zumzet de nedescris. Auzi, cicadele, spune soția. Dar nu asta era explicația, ci stâlpii de înaltă tensiune din P3. O fi acolo Paradisul pe pământ, dar nu știu cât de sănătos e să muncești / locuiești sub respectivii stâlpi. Că riști să ajungi înainte de vreme în Paradisul ceresc.
- Cred că se lucrează la extinderea grădinilor în spatele casei, a se vedea P13.
- Dacă ajungeți în vârful delușorului, în colțul sud-vestic al grădinilor, nu ezitați să ieșiți din zona amenajată, făcând câțiva pași pe pajiște. Se vede frumos pepiniera (P14), dar și Cetatea Devei, valea Mureșului, Castelul Maria (dacă vă întoarceți cu spatele către cetate), dealurile din jur.
- Când așteptam taxiul la întoarcere, am zărit o bodegă la vreo două sute de metri de grădini, am vorbit despre ea într-un comentariu la articolul lui @robert.
- Există un site bine pus la punct, cu povești și poze: igiardinidizoe.ro.
ARBORETUMUL SIMERIA
Pentru noi, acest parc a fost marea revelație a zilei și, poate, a întregii vacanțe. Mi-au plăcut grădinile, dar, dacă ar fi să aleg, nu aș ezita nicio clipă: șoferul care ne-a adus a avut dreptate și Arboretul ne-a răsplătit toate peripețiile din debutul acelei zile.
Păcat că este atât de puțin cunoscut, merită promovat muuuult mai mult, chiar în mod agresiv. L-am văzut la „și altele” într-un material de la Oficiul turistic Deva. Este prezentat frumos pe AFA de către @krondia (evident, am citit abia după????), cei curioși ar trebui să înceapă cu acest articol vezi impresii. Și recomand site-ul parcului icashd.ro/indexr.html pentru detalii legate de istoric (datează de pe la 1750!), situația din prezent, arhitectura peisagistică etc. A, mi-a ieșit bine P22, dacă o măriți puțin se poate vedea panoul de la intrare, destul de bogat în informații.
Biletul de acces este 4 lei, 2 lei preț redus, 12 lei abonament pe o lună, 96 lei pe un an (P24). Dacă aș fi simerian ????, aici m-ați găsi. OK, nu vă va fi ușor, că parcul are 70 de hectare.
Chiar la intrare se află castelul Bela Fay, clădire splendidă, dar care necesită urgent restaurare. Nu se intră în interior; teoretic, acolo ar fi sediul ICASS - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Simeria, dar la gradul de paragină în care se află m-aș mira să se desfășoare înăuntru vreo activitate. Între intrarea în parc și „castel” , în stânga acestuia, este un mic atelier de tâmplărie unde se produce „mobilierul” pe care îl întâlnim prin pădure (P59-P60). În partea opusă, găsim o mică verandă în care sunt expuse ghivece cu minunate plante exotice, câteva panouri în care e prezentat parcul și unde putem întâlni o grămadă de mâțe (două s-au pupat în fața noastră, jur! , dar am ratat momentul cu o fracțiune de secundă și nu am reușit să le pozez).
Parcul are două părți: una mai mică, în pantă, între intrare și Canalul Strei (vreo 5 hectare), și una plată, între canal și Mureș (restul de 65). Mai bine amenajată și mai spectaculoasă e prima, de la castel la vale. Găsim trepte, drumuri abrupte, un iaz cu pești, un lăcușor cu nuferi, bănci pentru picnic, vreo două leagăne. E și zona mai aglomerată, aici se opresc cei mai mulți vizitatori.
A doua parte e imensă, efectiv poți să te pierzi. Există două alei principale, pe direcțiile est, respectiv nord-est. Acestea te conduc, în principiu, prin zonele în care există luminișuri. De-a lungul lor sunt montate bănci sau găsești diverse mici monumente din lemn sau piatră.
Mai greu e dacă te abați de la aceste drumuri principale. În dorința de a ajunge la Mureș, la un moment dat ne-am afundat în pădure, ghidându-ne după GPS. Acesta ne spunea că suntem pe o potecă, dar puțină lume spre nimeni umblase pe acea potecă, parcă mergeam prin sălbăticie. Noroc că, din loc în loc, găsești prin iarbă hărți ale parcului pe care este marcat punctul în care te afli. La un moment dat am auzit curgerea apei, deși nu vedeam râul din cauza vegetației. Dar priveliștea s-a deschis dintr-0 dată (P42) și efortul ne-a fost răsplătit (P43-P44). La intrare scria că e interzis pescuitul și înotul; malul e oarecum abrupt și apele destul de repezi, sigur nu am fi avut curajul necesar.
A fost o experiență de neuitat. Noi ne-am bucurat de aer curat, de pădure, de singurătate, de priveliști - și vă invit să ne urmați privind pozele, deși ele redau doar o mică parte din farmecul plimbării.
Dar rostul unui parc dendrologic este, desigur, altul ro.wikipedia.org/wiki/Arboretum. Din seria Știați că? am aflat chestii de care habar n-aveam: aici găsim cea mai bătrână și mai mare magnolie din Europa, alături de alte zeci de magnolii (deci de venit primăvara, asta și este recomandarea oficială) și aici a fost aclimatizat pentru prima dată salcâmul pe actualul teritoriu al României, prin 1760. N-aș fi crezut că e un eveniment atât de recent și că trebuie să mulțumim unui maghiar ???? atunci când fredonăm, alături de Tudor Gheorghe, Au înnebunit salcâmii.
Trimis de adso in 23.08.21 12:45:59
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în DEVA.
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.85686177 N, 23.01097438 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
@gpopa: Iată un user cu o vechime în sait de numai trei ani, care ştie să scrie şi respectă subiectul ales!
@Michi: Vă mulțumesc mult, sunt onorat de spusele dvs!
Dar, să știți, primul articol l-am publicat acum un an și puțin 
@gpopa: Am verificat acum şi vroiam să completez: 36 reviewuri începând cu a doua jumătate a anului 2020.
Minunat.
Mă bag și eu în vorbă ca musca.
Farmecul unei excursii în semisălbăticie tocmai ăsta este. Să te aștepți ca localitățile mici să funcționeze ca orașele mari este o iluzie. De unde dispecerat la Simeria? Să fim realiști! În orașele mici așa funcționează taxi, telefoane la particulari. Așa e și în Moieciu-Bran, Apuseni, Subcarpații cam peste tot și de vrei să ajungi la cabană pe drumuri de munte, chiar de mergi cu auto propriu, îl lași undeva la localnici în bătătură, la drum bun și pe hârtoape o dai la pace, negociat, cu auto local, ori de la cabană, ori salvamontu' ori ceva localnici. Așa se face. În mileniul 3 om vedea cum o fi. Deocamdată asta-i realitatea. Colaborarea-i sfântă. Și legea călătorului: pe unde mergi, fă-ți relații! Nu știi când îți trăbă!
Eu am detaliile astea stabilite dinainte să plec de-acasă: știu ce căruță mă așteaptă în ce cătun, în ce căpiță dorm, în ce cascadă mă spăl pe dinți și ce orătanie zburătoare o să șadă mâine în farfuria mea dar, nah, măcar așa n-am surprize. Mereu mă așteaptă câte o dubă pe undeva. Următoarea expediție e-n Boga, Padeș, Cetățile Ponorului, platoul Lumea Pierdută. Să vezi acolo ce dispecerat de cazare au - în șura cu fân. Rezervarea se face la cârciuma din sat. De dispecerat taxi ce să mai spun? Înainte te lua camionul cu bușteni. Acum nu te mai ia nici naiba de frică să nu-i reclami. Pe Măgura Ocnei era cât pe ce să urc cu Fun Curierul... Nah, la nevoie, omu' se-ajută. Dar de obicei nimeresc în câte-un jeep.
@Mioritica: Eu, de obicei, sunt cu turismul așa, mai de asfalt. Dar învăț și cum e cel de România profundă.
Dacă eram la părinți, în jud. Vaslui, nu îmi făceam iluzii. Dar mi-am dat seama că e mai simplu să ajungi la Mănăstirea Grăjdeni sau la Schitul Măgarului (ia să văd, le găsiți pe hartă?) decât la mult-lăudatele I giardini di Zoe.
Chiar, nu am văzut pe aici prezentări pentru Mănăstirea Grăjdeni sau pentru Schitul Măgarului.
@gpopa:
„Chiar, nu am văzut pe aici prezentări pentru Mănăstirea Grăjdeni sau pentru Schitul Măgarului. ”
Schitul Magarului / Manastirea Bujoreni este ' ' prezent/a' ' pe AFA vezi impresii, harta
Se pare ca Manastirea Grajdeni nu are inca impresii / recenzii - dedicate - pe AFA, harta
Citit și văzut cu plăcere! Cu prima ocazie când mai mergem în zonă, mi-am pus pe listă Simeria! Mulțumim frumos!
M-am bucurat să revăd grădina cu trandafirii înfloriți, verdele e tot verde, foarte frumos!
@Nasshu: pai eu stiu unde sunt, una e in satul mamei, alta nu departe de cel al tatalui. Nu de putine ori am fost pe acolo - ce-i drept, nu chiar de curand.
Manastirea Bujoreni (care, de fapt, e aproape de satele Horga si Fedesti) am cautat-o pe site sub denumirea consacrata, a Magarului. Si nu am gasit-o. Se pare ca nu sunt prea talentat la cautari pe acest site si, in general, pe net.
Multumesc!
@maryka: Va multumesc!
Florile au mai palit, e vara tarzie si e cam seceta. Trandafirii sunt frumosi, in rest... Dar merita apreciat ce s-a facut acolo.
Am citit articolul dvs la vremea sa. Cred ca ati prins o perioada mai buna, primavara. Acum e si foarte cald, la ora 11 soarele deja frigea.
Arboretul e un spectacol, merita o vizita. Am sa-i fac reclama cat am sa pot!
@gpopa: Simeria, cunoscutul nod feroviar din cărțile de geografie! Într-adevăr de circa un an de zile se lucrează în Gara Simeria la modernizare infrastructurii feroviare (adevarul.ro/locale/hunedo ... 1670/index.html).
Acum două zile am trecut pe la marginea Simeriei și primul gând mi-a zburat la vechiul parc dendrologic din oraș care se află pe lista mea de mai mulți ani. Timpul insuficient de generos a fost din nou vinovat pentru cotirea către Sibiu și alegerea rulării pe autostradă. Ne-am mulțumit cu vederea Măgurii Uroiului, ciudățenia geologică care a oferit surprize arheologilor (adevarul.ro/locale/hunedo ... e8ad/index.html) și cu o ocheadă aruncată către Râpa Roșie de lângă Sebeș (vezi impresii).
Va veni odată și odată și rândul Arboretumului de la Simeria! Primăvara, neapărat!
Călătorii frumoase!
@Nasshu: Am citit rw catre care ati dat link. Ramane cum am spus initial: nu e prezentata pe AFA.
@gpopa:
„și am experimentat pentru prima dată pe ziua aia calmul ardelenesc”
????
De câțiva ani bun, eu experimentez în fiecare zi lucrul acesta și nu pot să spun că m-am obișnuti în totalitate! 
Deși am avut ocazia de nenumărate ori să fiu foarte foarte aproape de Simeria (de prin ' 94 încoace, nu-mi aduc aminte să fi vizitat parcul dendrologic vreodată, deși auzisem de el. Articolul acesta mi-a trezit mai mult interesul, așa că am să pun pe lista mea vizitarea lui.
Cum-necum ați avut totuși o zi plină cu cele două obiective, chiar dacă ce-fe-re-ul a încurcat puțin planurile. Din ce în ce mai neplăcută treaba asta cu trenurile în România. Nu ne mai mirăm de ce șoselele noastre dospesc de mașini...
@k-lator: Trebuie multă înțelepciune ca să nu îți iei câmpii. 10-12 zile am făcut, totuși, față????. Și, atenție, nici eu nu sunt vreun agitat.
La hotel era un pliant cu atracțille turistice din județ. Arboretul apărea pe poziția 11 din 12, gen. La Centrul de informare turistică nu avea pliant dedicat. E nedrept, sunt un om umblat și pot să afirm: e o atracție majoră.
Deși... dacă mă gândesc câți vizitatori are Zoe... Vorba lui @dorgo, oamenii caută chestii ușurele și unde pot face poze de Insta. Arboretul, comparativ, e ca și cum ai vizita un muzeu.
Trenul mi-a mâncat 30 de minute, dar încercarea de a găsi un taxi - 40 (calmul ardelenilor, de). CFR iese bine din comparația asta. Oricum, discuția e lungă și serioasă. Viitorul e transportul în comun sau dispariția civilizației. Cam în toată lumea începe să se înțeleagă asta, dar noi - cu retardul nostru istoric, vom pricepe peste 50-100 de ani. Dacă nu dispărem înainte.
Am avut o zi și mai plină, că tot în seara aia am urcat și până la cetate (singur, de data asta). Adică chiar a fost o adevărată zi în natură.
@gpopa: Din păcate, acest calm ardelenesc despre care se tot face vorbire a devenit, mai degrabă, o scuză jalnică, mai ales în ceea ce privește serviciile, comerțul, pentru lipsa de profesionalism, indolența, chiar lipsa de educație a acelora care ar trebui să presteze aceste activități. Nici Ardealul nu mai este ce a fost, nici ardelenii... Dar avem un PR foarte bun... încă.
Scuze pentru observațiile de mai sus, articolul este foarte bun și sper să ajung să văd locurile despre care ați povestit.
Toate cele bune!
N-am știut de Arboretum din Simeria dar am notat, mulțumim.
Am văzut un Arboretum în Croația acum câțiva ani, la fel de nepromovat în țara lui, la fel de gol, dar la fel de impresionant. Noi aveam niște planuri de acasă, dar, vorbind cu gazda, ne-a spus că în drumul nostru o să avem și Arboretum-ul de la Trsteno și ne-a recomandat să nu îl ocolim.
Trebuie să recunosc că l-am pus pe listă mai mult pentru palmares decât pentru că am crezut că o să ne impresioneze așa mult o pădure. A fost regretul acelei zile că nu i-am dedicat mai mult timp acestei grădini, unde s-au filmat scene din Urzeala Tronurilor (asta, evident, am aflat acolo). Dar am zis că dacă vreodată mai ajungem în Croația, Arboretum de la Trsteno va avea locul lui pe listă.
Foarte curios a fost că la aproape toate obiectivele din acea vacanță ne-am călcat pe bătături cu oamenii, numai la acest Arboretum am întâlnit doar câteva cupluri. Câteva până în 5 adică, să nu se înțeleagă mai mult. Salcâmii au înnebunit de atâta primăvară, dar noi, oamenii, într-adevăr, o să înnebunim alergând după pozele pentru Insta.
@Flaviu: Mulțumesc pentru aprecieri.
În rest, știți cum e: dvs. vă puteți critica zona în care locuiți, noi ăștia, din afară, putem cel mult să fim de acord. ????
Oricum, nu există popor mai omogen ca al nostru. Absolut nicio diferență reală între nord și sud, est sau vest. Cel mai bine se observă când vorbim despre defecte, dar eu spun că e valabil și în rest.
@gpopa: Aveți dreptate.
Eu am trăit mai bine de 8 ani în București - dacă iau în considerare și perioada stagiului militar - și cred că am reușit să îmi dau seama cum stau lucrurile cu așa zisele diferențe. Suntem toți aceeași apă și același pământ.
@Aurici: Of, câtă dreptate aveți! (Și am și eu, pentru că susțin același lucru. ????)
Am stat trei zile în Deva. Planul inițial era să ajungem și la Prislop, dar prima zi am stat pe loc, am ajuns în oraș la ora 10 (era joi), apoi am realizat că vineri e Izvorul Tămaduirii, iar sâmbătă e sâmbătă și va fi puhoi de oameni. Așa că am zis pas și:
Vineri am ajuns doar până în Hunedoara - plin la castel, nimeni la Trenulețe sau la Muzeul Breslelor sau pe la bisericile vechi.
Sâmbătă la Simeria; se călcau oamenii pe picioare la Zoe, relativ liber Arboretul - localnicii erau în zona amenajată, dar în pădurea propriu zisă mai nimeni.
Sâmbătă seara am urcat la cetate: cozi enorme la telecabină, doar câțiva alergători localnici prin pădure.
Am fost anual (sau mai des) în Germania în ultimul timp. E fix invers. Bicicletă, alergat, plimbare. Pădurile pline. Muzeele pline, inclusiv copii mici aduși de părinți sau de școală. Transportul în comun la putere, mai nimeni nu are a doua mașină în familie, nu vezi în trafic mașini doar cu șofer.
Și mă opresc aici, că devin nepopular.
@gpopa: Am venit de curând din Slovacia. Nu știu de ce stă în umbra altor țări d. p. d. v. turistic. Ne-am întrebat în primele zile unde or fi oamenii din țara aia pentru că drumurile au fost goale (am circulat exlusiv pe DN-uri, n-am platit nici o taxă de autostradă), obiectivele din oraș cam goale, străzile la fel, parcurile aerisite... cam liniște și pace. E drept că în 9 zile nu am văzut decât câteva mașini de Polonia, în rest doar ei.
Și când am început să facem drumețiile pentru care ne-am dus, am rămas tablou. În paradisul lor (Slovenski Raj), chiar ne-am călcat pe picioare. Cred că ne-am întâlnit cu sute de persoane, am stat la coadă să urcăm pe podețe/scări, iar într-un canion cu grad de dificultate mai ridicat (să spunem că ușor peste Valea lui Stan al nostru), am fost uimită să văd zeci de cupluri cu copii de 5-6 luni, ținuți în spate sau în față, ca pe rucsace, sau cu copii de 2-3-4 ani pe care îi orientau ținându-i de mână și avansând câte un pas. La fel de mulți am întâlnit la peșteri, pe potecile dintre peșteri, pe traseele din Tatra și pe poteci, în general. Multe trasee în Slovenski Raj amenajate și pentru cicloturism. Nu vrei să iei bicicletă de jos, nu-i nimic, pe traseu găsești alte și alte centre de închiriat și te poți răzgândi. Și nu îți faci griji că trebuie să aduci bicicleta de unde ai luat-o. Nu mai ai chef de ea, o lași la primul centru întâlnit. O cu totul altă cultură în materie de turism.
@Aurici: Daca ar fi doar alt stil de turism, ar fi una. Dar e alt stil de viata, asta e marea smecherie. Mai precis, alta filozofie la nivelul omului obisnuit.
La Olimpiada de la Tokyo, România a ocupat locul 47, cu 1 medalie de aur. Slovenia, cu 2 milioane de locuitori, locul 31, cu 3 aur. La Olimpiada de iarnă, România nu apare in clasament, Slovenia a fost pe 16 in 2014, pe 24 in 2018.
Evident, nu asta e ceea ce conteaza, asta e doar varful aisbergului. Ce e sub e, insa, la vedere. Oamenii sunt mai fit si mai sanatosi. Speranta de viata e mai mare, cei batrani sufera de mai putine boli cronice. Sunt mai relaxati, viata pare mai frumoasa. Noi, ca straini, simtim imediat diferentele - anume in dezavantajul nostru.
Sunt atatea de spus.
Si nici macar nu e asa de greu de inteles.
@Aurici: Vă rog să mă scuzați, am citit Slovenia în loc de Slovacia. Chiar mă miram de ce apoi recunoșteam numele locurilor, deși nu am fost în Slovenia (în Slovacia am ajuns). Oricum, ce spuneam cam rămâne valabil, cu excepția faptului că Slovacia este mai populată (5,5 milioane).
@gpopa: Nu vă scuz că n-am de ce. Mi-am dat seama că e din cauza numelui, în mare parte comun.
Și vă rog și eu să ne tutuim, m-aș simți mai bine. Suntem doar turiști pe aici.
@Aurici: ????
Vă rog să mă tutuiți (dvs și toată lumea). În ceea ce mă privește, am să mă străduiesc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2017 Magura Rock 2017 — scris în 11.09.17 de Florin1963 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată