Micuț, dar bun – ALBERGO MIRALAGO ** – Misurina

TIPĂREȘTE

Am plecat din „Seeboden” - Austria, după ce dimineața ne-am plimbat prin frumoasa stațiune montană, în jurul orei 14.00 cu destinația Italia, mai precis spre nord-estul ei, ca să ne cazăm la hotelul/hanul

Albergo Miralago, de 2*, așezat chiar pe malul capătului de nord-est al lacului Misurina. Trecerea între granițe s-a făcut pe neobservate, eu cel puțin nu știu când s-a făcut, pentru că nimeni nu ne-a cerut nici un test de vaccinare sau PCR. Se prea poate că eu să fi ațipit între timp, și să nu fi observat trecerea, pentru că pe geam vedeam doar înscrisuri cu repere bilingve, în italiană și germană.

Înainte de-a ajunge la destinație ne-am oprit să vedem un loc și un peisaj pe care n-am să-l uit niciodată, și anume la Lago di Braies. Acesta este un mic lac alpin (alt. 1496 m) situat în Val di Braies și care este înconjurat pe trei laturi de falnicii munți din rocă calcaroasă, Dolomiții. Este și el o destinație turistică, fiind unul dintre cele mai vizitate locuri din Trentino-Alto Adige. Pentru parcare s-a plătit o taxă, diferită pentru microbuze și autoturisme, dar nu știu cât.

Dar să revin la punctul terminus al călătoriei noastre din cea de-a treia zi a „caravanei” , și anume la cazarea de lângă lacul Misurina. Acesta se află în partea de nord a Provinciei Belluno, provincie care se învecinează cu Austria. Pe net am citit că altitudinea lacului este de 1754 m deasupra nivelului mării, deci și Albergo Miralago este situat într-o zonă muntoasă, la poalele munților Dolomiți.

Înconjurat de un peisaj care te fascinează, cu munți falnici, spectaculoși și cu vârfuri ascuțite, „Albergo Miralago” mi s-a părut, la prima vedere, o căbănuță mică, chiar dacă doar balcoanele erau făcute din lemn. Când am intrat mi s-a confirmat că nu numai la prima vedere este mică, ci chiar interiorul hotelului-han este mic. Nu are decât două nivele deasupra unui parter, unde se află restaurantul și mica recepție. În fața recepției este un spațiu, căruia – hai să-i spunem, cu indulgență – lobby, deoarece are o canapea, un fotoliu și o măsuță.

Repartizarea pe camere s-a făcut destul de repede, noi primind camera nr. 3, la etajul 1. Mă bucur că am fost invitați printre primii la check-in, deoarece, fiind printre veteranii grupului, am fost avantajați și nu am urcat decât un nivel cu bagajele.

Camera

Chiar dacă și ea era mică, avea – totuși – un pat matrimonial, cu saltea și lenjerie de foarte bună calitate, curate și cu perne pe placul meu. Nu lipseau nici becurile-veioză pentru citit, dar erau mascate sub tăblia de lemn de la capul patului. Mi-a plăcut că tot acest perete era lambrisat cu lemn în culoarea întregului mobilier din cameră. Tot sub tăblie erau și prizele care ne-au ajutat să încărcăm bateriile aparatelor foto, sau ale telefoanelor.

Dulapul îngust, cu două uși, chiar dacă avea vreo trei-patru umerașe, a fost suficient pentru noi, deoarece n-am despachetat toată îmbrăcămintea. Lângă el era un cuier ce făcea corp comun cu o mică banchetă pentru bagaje.

Pe peretele din dreapta intrării era încastrat un TV cu ecran plat, iar sub el, pe peretele cu fereastra, era o masă cu două scaune și, deasupra ei, o oglindă.

Baia

Pot să spun că până aici n-am mai văzut o cameră de baie așa de mică! Chiar așa micuță ea avea – spre bucuria mea – și bideu! Știu că în majoritatea caselor din Italia există așa ceva, dar aici, la munte și într-un spațiu așa de mic, chiar m-a surprins! Obiectele sanitare funcționau bine, chiar dacă se vedea că sunt modele ceramice vechi, adaptate la funcționarea apei calde și reci, pe același robinet. Pereții erau placați cu faianță din plăci mici, mai vechi, cu model floral gen „baia bunicii” , cum ar spune un coleg al nostru. Lângă oglindă era și un uscător de păr, pe care l-am folosit și eu și Mihai. Pe policioara de sub oglindă era un coșuleț cu suficiente șampoane de păr sau de corp, dar nu și cu balsam de păr. Noroc că eu aveam de acasă! Cât despre cabina de duș, spun – din nou – că n-am mai văzut una așa de mică, cred că avea, cu îngăduință, 60x60 cm. O persoană mai corpolentă nu s-ar descurca prea ușor aici, nu mai spun că n-ar putea să se aplece ca să-și spele labele picioarelor! :(Noi, însă, am fost bucuroși că ne-am putut folosi de ea! Fereastră cu aerisire naturală nu era, în schimb, când intrai în baie, automat pornea un ventilator de aerisire.

Restaurantul

Micul dejun și cina pentru care noi am optat se putea lua în vreo trei săli, dintre care două mai mari. Într-una din ele, cea din dreapta recepției – văzută de la intrare – am mâncat noi în cele trei zile cât am stat acolo. Mai era o sală-restaurant măricică, pe partea stângă cum intrai în lobby. Aici am văzut o sobă de teracotă cu cahle de culoare albă și cu decor floral, foarte frumoasă și un „blidar” , cum se spune pe la noi, executat din lemn. De altfel, toți pereții erau lambrisați de sus până jos, iar mobilierul – mese, scaune, canapele - era și el, de asemeni, din lemn de aceeași culoare.

Pentru cine ar dori, atunci când nu plouă, cred că poate să se așeze la una din mesele terasei neacoperite, aflată în lateralul hotelului, în imediata apropiere a lacului Misurina. Pentru umbră, atunci când e soare, toate mesele au umbrele de soare. Ce poate fi mai frumos decât să mănânci într-un asemenea cadru natural!

Grupul nostru a încăput în sala vecină cu bucătăria, iar mâncarea a fost, de fiecare dată, delicioasă și cu de toate, atât dimineața cât și seara. Micul dejun a fost unul de tip european, nu italian, care se compune, de obicei, din „due biscotti e un caffe” . Au fost: mezeluri diferite, brânzeturi, ouă fierte sau făcute omletă – la cerere – lapte, ceai, pesmeți, grisine, unt, gemuri și cam tot ce trebuie ca să te saturi. Bineînțeles că n-a lipsit cafeaua foarte bună, adusă în recipiente de inox, cu capac, din care puteai să bei câte cești doreai.

Pentru cină: puteam să alegem din două variante de feluri de mâncare, scrise pe o foaie de hârtie pe care o găseam dimineața, pe fiecare masă. Și cina de aici, ca și cea de la „Seeboden” , din Austria, se compunea din trei feluri. Primul fel nu a fost niciodată pe gustul meu, dar nici pe al unor colegi de masă, deoarece era o combinație de legume mai puțin folosită în bucătăria noastră. Spre exemplu: un fel de ciorbă de fasole cu paste, foarte groasă, sau: fasole verde păstăi, trasă la tigaie cu câteva bucățele de mezeluri - un fel de șuncă, sau: ceva care semăna cu un fel de terci făcut din paste. Noroc că era și felul principal, care ne-a mulțumit pe toți. Acesta era compus, de fiecare dată, cu preparate din carne, gătite diferit: carne de porc, sau de pui - la grătar, șnițele, lasagna, „prosciutto crudo con șvaitzer” , unele cu garnitură de cartofi făcuți la cuptor. Îmi pare rău să spun, dar - pentru iubitorii de pește - nu-mi mai amintesc dacă la cină a fost și pește! ☹

La desertul care n-a lipsit niciodată, într-una din seri am mâncat un ștrudel cu mere așa cum făcea mama acasă: cu foitaj fraged și cu merele tăiate în bucățele mai mari, o bunătate care mi-a adus aminte de copilărie. Pentru a vă face o părere mai bună despre ce și cum am mâncat la „Albergo Miralago” , vă invit să vedeți pozele atașate!

Personalul

Fata de la recepție și toți angajații care au servit la masă erau mereu cu zâmbetul pe buze și foarte amabili, gata să te ajute când cereai câte ceva, un supliment alimentar - cafea ceai, lapte, pâine, etc. - sau o informație. Se descurcau bine și cu limba engleză, dar, româna și italiana asemănându-se atât de mult, aproape că nu era nevoie de traducere, înțelegeau imediat ce doreai. Eu am avut nevoie să-mi pună la congelator, pe timpul nopții, pastilele de răcit geanta frigorifică și – de fiecare dată – au fost bucuroși că mi-au făcut acest serviciu.

Concluzii

Primul motiv al acestei alegeri de cazare și masă ar fi că, deși pare „o căsuță de păpuși” , aici găsești – în miniatură, e adevărat – tot ce îți dorești ca să spui la final: „– DA! A fost bine, mi-a plăcut atât mâncarea cât și cazarea :)), motiv pentru care, dacă voi reveni în aceste locuri, tot la „Albergo Miralago” mă voi caza!

Al doilea motiv ar fi avantajul că se află așezat într-un loc de o frumusețe aparte, pe care nu o găsești în multe locuri europene. Munții Dolomiți sunt, după părerea specialiștilor, cei mai spectaculoși din Europa și printre cei mai frumoși din lume, motiv pentru care au fost incluși în Patrimoniul Universal UNESCO. După ce i-am văzut, sunt și eu de acord cu părerea specialiștilor! :)

---

VIZUALIZĂRI: 524 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI