Bălăceală de weekend descoperind Sunny Beach

TIPĂREȘTE

Luna iunie de obicei înseamnă revederea cu marea după așteptarea din sezonul rece.

Deși vara venise calendaristic, practic luna mai și-a prelungit dușurile răcoroase mult după ce s-a terminat.

Numai că pe copii nu-i încălzesc promisiunile, iar ei tot ne-au cerut mare și baie.

Și ca să le facem pe plac, am căutat un hotel la mare pentru 2 adulți + 2 copii all inclusive 3 nopți:

- hoteluri 4 stele (am găsit și de 3) din România doar cu piscină exterioară, sudul litoralului ~ 2500 lei și peste

- hotel Tiara Sunny Beach 4 stele cu piscină interioară, exterioară și tobogane: sub 1500 lei

Dacă 2 luni de ploi n-au spălat măcar tarifele pe litoralul românesc, sigur n-au spălat și mizeria de pe plajele sale.

Am ignorat alte oferte și mai bune din Nisipurile de Aur nu de alta dar voiam să ne liniștim fără” atmosfera” pe care o fac mulți clienți ai hotelurilor din acea stațiune.

Am ales să mergem pentru prima oară la Sunny Beach, cea mai importantă stațiune de la malul Mării Negre, zonă turistică ce este completată de Elenite, Sveti Vlas, Nessebar apoi mai jos Ravda și Aheloi.

Am plecat într-o vineri de sfârșit de iunie către Sunny Beach și am ajuns la hotel în jurul orei 14:30, detalii și recomandări despre drum și alternative am dat separat.

Tiara Beach fost Iberostar e amplasat în sudul stațiunii și-l despart de mare doar strada și dunele de nisip din acea zonă a plajei.

În ciuda apropierii de plajă, vederea la mare e posibilă doar de pe la etajul 2 sau 3, în funcție de poziționare, din cauza dunelor înalte de nisip. De preferat sunt însă camerele din aripa de sud, noi am avut camera cea mai nordică spre mare și am avut vederea obturată de un hotel și de un grup de mesteceni foarte mari. Însă chiar și așa am prins suficientă mare în fața ochilor, plus o panoramă foarte frumoasă asupra peninsulei Nessebar, chiar superbă noaptea cu luminițe.

Am primit o cameră mare, (suite în engleza lor) care teoretic avea în jur de 30 mp: un dreptunghi foarte lung cu mochetă care începea cu un hol mic, baia pe stânga, apoi se lărgea să cuprindă două pătuțuri de copil (două fotolii pliante) apoi un pat mare cu două saltele confortabile. Balconul era destul de micuț, dar priveliștea, cum am zis, foarte frumoasă. Ușa de la balcon avea plasă de țânțari iar camera dispunea de aer condiționat dispus deasupra holului, un TV lcd sau led (că nu l-am pornit). Mi-a plăcut mobilierul bine gândit din pal gros în mai multe nuanțe de gri, care arăta foarte bine și poate din cauza culorii ori nu părea să nu aibă urme de uzură.

Din păcate în stațiune era destul de cald și nu ne-am bucurat de cameră decât o zi: după ce climatizarea a funcționat toată noaptea și ne-am trezit lac de transpirați am anunțat problema la recepție. Și oricâte încercări de reparație or fi avut, oricâte tentative să ne asigure că aerul rece ar funcționa, până la urmă au cedat în fața situației la fața locului și a insistențelor noastre politicoase de a reverifica.

S-a ajuns la manageră, care după ce a verificat personal cum” funcționează” răcirea camerei, ne-a oferit o alternativă în aceeași aripă.

Eram la piscină cu ochii pe copii, între 2 ture pe tobogan și 3 cocktail-uri, când am aflat că ne-am mutat la apartament.

Compensația sau alternativa pentru aerul condiționat nefuncțional din cameră a fost utilizarea în cele 2 nopți rămase a unui apartament pe același etaj, cu vedere o idee mai bună. Poate este important să spun că am oferit pentru acest schimb doar mulțumiri.

Am înțeles însă de ce la rezervare agenta noastră nu ne-a recomandat apartamentul: acesta are două zone separate doar de un zid, fără uși. Forma este de felie de tort, în vârful căreia se află o zonă cu o masă și 4 scaune cu un perete de sticlă reflectorizantă la exterior și un balconaș minuscul cu vedere la mare și piscină, a cărui ușă abia se deschide de cele 2 scaune și de măsuță. Una din părți, că nu le pot spune încăperi, conținea două fotolii extensibile și o canapea, în partea cealaltă era patul lat cu două saltele, noptiere și un TV subțirel pe perete.

Punctul forte al acestui apartament sunt cele două băi: una micuță cu duș plus una foarte mare care dispunea și de cadă. La intrare, între băi mai era un holișor cu un dulap.

Hotelul în formă de” C” mai deschis pare bine gândit, din mijloc de la recepție se face trecerea către curtea interioară spre dunele de nisip și promenadă.

În mijloc sunt 2 piscine cu diferite adâncimi cu un podeț și un bar la mijloc, și tot spațiul e destinat relaxării: șezlonguri ce păreau suficiente la sfârșit de iunie, înșirate peste tot pe sub tot felul de leandri, ficuși, cei câțiva palmieri sau alți pomi. Copiii aveau la dispoziție un loc de joacă la capătul sudic, porți de polo la una din piscine, la cealaltă o căscăduță la care să caște ochii de pe colac sau saltea, plus la capătul nordic o zonă separată de bălăceală cu 2 tobogane lungi, unul dublu mai mic și două de năpârstoci mai mici, care aveau și lighenașul lor foarte puțin adânc. Erau și acolo șezlong-uri suficiente, umbrele mari și copaci, pentru supravegheat piticii și citit la umbră.

Piscinele mari din curtea principală erau supravegheată de un salvamar mai în vârstă iar la tobogane era atentă o fată foarte tânără.

În aripa sudică este un mic centru spa, piscina interioară (care în timpul singurei ploi prinse acolo avea apa mai rece decât piscina exterioară), o micuță bibliotecă plus zonă de citit și un hol cochet, deservite de un automat de apă și unul de cafea plus cele necesare. Tot în aripa sudică dar cu intrare din curte există un loc de joacă interior, numai bun pentru kinderi de câțiva ani, supravegheat de câteva fete și chiar dacă nu foarte spațios, mai bine dotat decât altele văzute.

Zona de luat masa este la parterul aripii nordice și are o suprafață destul de mare, jumătate în interior, jumătate ca terasă acoperită spre curte și piscină. Despre mâncare și de bine și de rău: varietate destul de mică pentru ce sunt obișnuit, nu știu dacă ține scuza unui hotel nu foarte mare care după spusele unui barman era ocupat pe la 40%, maxim jumătate din capacitate. Mese libere am găsit mereu pe terasă, iar la interior erau foarte multe libere.

Calitatea preparatelor nu o contest, destul de gustoase dar nimic deosebit.

Dimineața găseam brânză, cașcaval feliat, 3-4 feluri de mezeluri acceptabile: salamuri crud-uscate și ceva șuncă feliată plus diferite legume, mai puțin ardei. Amatorii de cereale cu lapte, precum piticul nostru, cred c-au fost mulțumiți de cereale, musli, stafide și semințele ce mai erau pe-acolo.

Aveau afară și două plite, una pentru clătitele minuscule iar alta pentru ouă ochiuri.

Seara și la prânz se puteau găsi câteva feluri bulgărești, 2-3 feluri de carne gătită plus pește. Salate, două feluri de supă sau ciorbă plus afară o pizza nici prea-prea dar nici rea dar care s-a dovedit acceptabilă în după-amiaza aterizării acolo. Afară puteam găsi cartofi prăjiți, legume la tigaie; la plită am prins cârnați, burger de vită sau carne de porc, în funcție de zi.

Mi-a plăcut că realimentau rapid tăvile goale.

Fructe aduceau destule: mere roșii mari, pere mici și maronii, cireșe pietroase, caise, nectarine, jumătăți de banane, portocale. Deserturile nu mi s-au părut cine știe ce, varietăți de creme de diferite forme și culori, însă mai apăreau și mini cremșnit-uri sau baclavale bunicele.

De băut aveau automate cu sucuri acidulate cu diferite arome: cola, lămâie verde, cireșe și naiba mai știe ce, un dozator cu suc (destul de :)) natural de mere, de portocale cu pulpă sau cu (gust de) ananas.

Se putea bea o bere la unul din cele 3 dozatoare (auto operate), asta dacă se mai găseau pahare, pentru că acelea mari mai erau folosite de mulți turiști pentru apă sau suc. Într-un colț aștepta și un mic dozator cu 3 feluri de vin, pe care nu le-am încercat.

Altfel, la sala de mese, la barul de la piscină sau în holul sudic existau și automate de cafea, cu un gust acceptabil. Amatorii de cafea mai pretențioși puteau găsi la barul din holul central și un expresor, însă la schimb: boabe contra stotițki.

De băut și în afara meselor există cele două baruri (din hol și de la piscină) unde pregăteau aparatele cocktail-ul cerut din cele 10-14 disponibile sau cele 6 parcă destinate copiilor. Nu comentez calitatea berii sau a băuturilor, nu pentru ele m-am dus însă nu m-au deranjat, chit că uneori mai lipsea felia de lămâie din Cuba Libre sau paiul din cine știe ce alt amestec. Mi-au plăcut paharele refolosibile pentru exterior, din plastic rigid alb folosite la piscină, care le înlocuiau pe cele de sticlă oferite la barul din interior. Comparativ cu acestea, minusculele păhăruțe de unică folosință de la alte hoteluri par o meschinărie.

Din păcate nu toți turiștii înțeleg să respecte anumite lucruri, chiar dacă li se indică pe panouri la tot pasul sau nu. Deși scria peste tot (scria inclusiv pentru poligloți, cu poze :)) am văzut pahare de sticlă aduse din interior și lăsate la piscină printre șezlong-uri (o fi atât de greu să înțeleagă ce înseamnă un pahar spart în jurul piscinei?) și am văzut din nou destule șezlong-uri rezervate de parcă ar fi fost aduse de acasă...

Tot legat de pahare de sticlă și de indisciplina turiștilor, ne întrebam într-o zi la prânz de ce toate ieșirile direct în exterior ale zonei de luat masa erau blocate, iar toată terasa exterioară din acea zonă avea de sus până jos o plasă similară cu cele de la porțile de fotbal sau cu un năvod cu ochiuri mari. Care să fi fost motivul blocării accesului direct către curte și piscină? Pahare de sticlă și mâncare duse și lăsate la șezlong-uri?

Tot spiritul de observație feminin a fost mai ascuțit:” pescărușii ce dau târcoale probabil au provocat neplăceri” .

Cârcotaș ca de obicei însă, îi dau dreptate doar parțial:” pescă... ruși fără pene mai ales” .

Animația mi s-a părut slăbuță, un băiat și fată încercau dimineața și după amiaza să mai agite atmosfera cu mișcări în piscină sau joculețe la mica scenă improvizată în centrul curții. Sâmbătă chiar au încercat o mică reprezentație prin care să le ia ochii copiilor apoi să-i facă să danseze: de apreciat efortul lor. Terasa exterioară din curte, orientată spre piscină, era populată până seara târziu deoarece barurile aveau program all inclusive până la miezul nopții. Serile au fost relaxate, cu muzică la boxele animatorilor și fără aglomerație, o parte din turiști urmărind la barul din hol meciuri de la Euro 2020.

Amplasarea hotelului mi se pare convenabilă, spre mare este de traversat o străduță apoi dunele pe un fel de ponton din lemn cam degradat ce ajunge într-o fâșie lată de nisip fără șezlong-uri - la liber. Nisipul fin, foarte curat coboară ușor către o mare limpede care se adâncește foarte ușor către larg, și prin care clipoceau bancuri de peștișori sau se vedeau jos crabi mici.

La adâncime mică pe fundul apei erau alge de un verde intens, vii și nederanjante, iar la țărm nu am observat deloc alge moarte sau care să miroasă.

Nu știu dacă erau strânse periodic sau chiar nu ajungeau să eșueze, cert e că era foarte curat. Dealtfel și bucățile de plajă pe care le-am văzut arătau impecabil: nisipul era netezit ca un covor de tractorașe de generație nouă, micuțe, care se strecurau printre șezlongurile distanțate trăgând pluguri. Chiar încercam să-mi aduc aminte de când nu am mai văzut așa ceva pe plajele din România, cred că ultima dată am văzut un tractor mare și vechi cu un plug pe plaja din Mamaia când eram copil și nu o năpădiseră încă șezlongurile și baldachinele.

Ar trebui plimbați un pic pe responsabilii de plajele din România să vadă și ei cum arată și cum se întreține o plajă cu șezlonguri de 5 leva pe zi.

Și mă bucur că an de an din ce în ce mai mulți români se duc la sud și se bucură de condiții civilizate fără să plătească de câteva ori mai mult pe zi pentru un șezlong slinos și îngrămădit la Mamaia sau Eforie Nord, parcat pe o maree de chiștoace, fix în buza unei ape tulburi și plină de mizerie.

Și dacă tot am ajuns la critici, singurul lucru comparabil cu România mi s-a părut parcarea, unde ciupeala este asemănătoare.

Știam de la bun început că parcarea e scumpă în stațiune, iar la o oră de sosire după-amiază nu mă așteptam să mai găsesc un loc mai convenabil în apropiere. Iar în momentul în care a venit cireașa de pe tort și mi-a spus un angajat că nu au loc de parcare decât departe, tot cu 15 leva pe zi, am știut ce am de făcut.

Fiind pus în gardă și observând în trecut modul haiducesc de a ridica mașinile din Nisipurile de Aur, am lăsat mașina pe locurile de descărcat bagajele și am dat o tură de recunoaștere în care am aflat că în zona dintre mare și bulevardul central care taie stațiunea Sunny Beach de la nord la sud parcarea este cu plată (Blue Zone, marcată cu mari indicatoare), iar în rest se poate căuta un loc potrivit de parcare fără ca mașina să fie ridicată, lucru confirmat de către un comerciant local.

Drept urmare am profitat de faptul că nu am o mașină care să atragă atenția și am găsit un loc de parcare pe o străduță liniștită, printre mașini cu număr de Bulgaria, la câteva sute de metri de hotel și după bulevardul paralel cu marea care taie Sunny Beach către sud spre Nessebar.

Atenție mare însă la locurile marcate foarte aproape de plaje, plata se face prin SMS pentru 2 ore. Într-o zi am văzut 3 mașini cu roțile blocate chiar lângă hotel, dar nu știu cât timp au stat fără a plăti taxa.

Partea bună în chestiunea parcării este că în zona promenadei străzile și trotuarele nu sunt sufocate de ciorchinele de mașini care abuzează de fiecare colțișor, ca prin țară. Iar în acest fel circulă foarte lejer și trenulețele care pot fi luate către centrul stațiunii (4 leva de adult dacă nu mă-nșel). Puțin mai departe, pe bulevardul menționat anterior, circulă autobuze de la Elenite până la zona veche de pe peninsula Nessebar.

În plimbarea prin stațiune nu prea am acordat atenție caselor de schimb pentru că schimbasem de acasă leva pe Calea Moșilor (2,525 lei), dar am observat doar cursuri dezavantajoase (1,90 leva pentru un euro față de 1,95 la bănci), plus case care practică mica păcăleală a afișării doar a cursului de vânzare orientat pe stânga, ca și cum ar fi la cumpărare iar cel de vânzare ar lipsi.

Am luat un trenuleț până în centru (4 leva parcă de adult, 4 de copil mare și 1 de copil mic, sper că am reținut corect, total a fost 13 leva) și ne-am plimbat până la ponton iar plaja arăta la fel de bine (nisipul covor, șezlongurile distanțate, marea limpede) și am ratat de puțin vaporașele către Nesebar (în jur de 35 de leva pentru noi 4). Nu-i nimic, sigur vom reveni, probabil tot în afara vârfului de sezon.

Bineînțeles, o stațiune de talia Sunny Beach era animată și în iunie, chiar dacă multe hoteluri erau încă goale iar o altă mare parte din ele aveau grade de ocupare de 30-40%, potrivit estimărilor unui angajat al hotelului. Este al doilea sezon în care turismul în Bulgaria este afectat grav de pandemie, lipsind foarte mulți turiști vestici dar și din Rusia, lucru care pare să se reflecte prin diverse reduceri.

Evident nu pot să mă abțin să compar cu situația din România, unde tarifele nesimțite cresc proporțional cu vaietele de autocompătimire ale reprezentanților horeca, și totuși românii se înghesuie să toace ultimele vouchere și aglomerează litoralul românesc către un grad de ocupare total nemeritat.

Și ca să fie foarte clar care e diferența fac o comparație scurtă: în 2019 am fost tot 3 nopți fix în aceeași perioadă la Jupiter la hotel Tismana.

3 stele, un all inclusive extrem de subțire cu ore reduse de funcționare, o piscină exterioară și un” apartament” compus din 2 încăperi mici de tot au costat 1800 de lei plus 26 de lei 2 treceri de pod la Fetești.

În 2021, la un hotel de 4 stele chiar decent din cea mai mare stațiune la Marea Neagră all inclusive, 2 piscine mari, tobogane cu apă: 305 euro (plus 8 euro vinieta, 15 lei podul de la Giurgiu dus 2 euro la întors).

Ca idee, m-am uitat anterior și la Tismana și am văzut că nu mai oferă decât mic dejun, iar când m-am uitat acum o lună pentru iunie solicitau rezervări de minim 5 nopți! Ireal!

Revenind la Tiara, am tras deci 3 zile de bălăceală foarte plăcute într-un hotel civilizat, bine gândit și dotat inițial cu materiale de calitate, întreținut de managementul bulgar în general bine dar și cu scăpări de genul:

- cameră de familie cu aerul condiționat stricat în sezonul de vară de care trăgeau că poate clientul acceptă și să nu răcească suficient;

- dozatoare de săpun uscate în apartament, de a trebuit să o trag de mânecă pe cameristă să le alimenteze;

- grilaj spart sau elemente decorative desprinse la piscină și lăsate așa.

Per total însă a fost o experiență plăcută, iar week-endul relaxant s-a întregit cu o plimbare de 5 ore fără stres sau aglomerație către casă pe dealurile Bulgariei (am descris varianta mea separat), cu opriri și poze în lanul de levănțică sau de floarea soarelui.

---

VIZUALIZĂRI: 2157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI