Orasul antic Efes – un loc care nu trebuie ratat

TIPĂREȘTE

Una din excursiile cele mai interesante facute in Turcia – Efes a fost in orasul antic Ephesus, un Muzeu in aer liber, situat la doar cativa km de Efes, unde am avut sejurul (5-8 km). Informatiile culese sunt foarte multe si ma grabesc sa le scriu pentru a nu le uita, dar mi-e greu sa ma adun si nu stiu de unde sa incep. Multe informatii le-am uitat imediat, oricum e greu de cuprins si redat tot ce este aici.

Foarte multi sunt de parere ca nu vad nimic in a privi niste pietre, dar ceea ce trebuie sa faca privitorul este sa-si lase imaginatia in voie, sa se gandeasca la ceea ce ar fi fost, sa admire maretia si arhitectura ruinelor, sa-si aminteasca importanta acestor locuri antice.

Sapaturile arheologice din Efes au inceput cu aproximativ 100 de ani in urma, descoperind ruinele unui oras miraculos, ingropat timp de sute de ani, vechi de mii de ani, ascuns privirilor sub pamant, dar descoperit acum pentru a ne uimi. Se crede ca doar 10-15 % din ruine au fost excavate, deci, peste multi ani, vom putea admira mult mai mult!

Nu se cunoaste cine a fost fondatorul Efesului, dar el exista de mai bine de 2000 ani Inainte de Hristos si se presupune ca primele care au ajuns aici au fost Amazoanele.

La un moment dat, orasul fusese cucerit de catre Lizimah, fost general in armata lui Alexandru cel Mare. Dezvoltarea orasului s-a datorat in primul rand acestuia. Terenurile, invadate de nisipul aluvionar adus de ape, au devenit mlastinoase. Pentru a proteja oamenii, el a mutat orasul in alta parte, intr-o zona mult mai buna unde era si un mediu mai sanatos, iar aceasta parte a transformat-o in rezervorul de apa al regiunii. Dupa moartea sotiei sale, a numit orasul Arsinoe. Dupa ce si acesta s-a sfarsit, orasul a fost cucerit pe rand de conducatorii Egiptului, Siriei si ai Romei, in 190 I. H. , cand incepe Epoca Romana, iar cea mai mare parte a ruinelor care se vad azi apartin acestei perioade.

In epoca romanilor, Efesul a fost considerat capitala a 500 orase din Anatolia, aceasta fiind perioada imediat urmatoarele celei in care Homer a scris Triliada - ‘Iliada, Odiseea, Eneida’. Aproape toate ruinele ramase apartin acestor timpuri.

In acele vremuri zeii ocupau un loc aparte in mintea si sufletul oamenilor, astfel ca, intr-o anumita perioada, ei venerau, pe langa importanta zeita Artemis, inca 17 zei si zeite. Una dintre zeitele in cauza despre care vreau sa va povestesc putin este zeita Medusa.

Conform mitologiei grecesti, Medusa era fiica muritoare a unor zei ai marii. Se spune ca a fost o fecioara superba, care avea serpi in loc de par. Spre deosebire de surorile ei, era nemuritoare. Ea a a facut greseala sa se iubeasca cu Poseidon, chiar in templul zeitei Atena. Aceasta, impreuna cu Perseu si cu Hermes, au pus la cale uciderea frumoasei gorgone, decapitand-o. Medusa avea o privire fascinanta, care impietrea orice privea, dar se spune ca si cei ce indrazneau sa-si ridice ochii la ea, impietreau imediat, efect care se spune ca se mentinea chiar si dupa moarte. Din aceasta legenda, turcii au preluat acest simbol al ochiului, care poate fi vazut in orice colt al Turciei si se spune ca aduce noroc. Asa cum noi folosim potcoava sau trifoiul cu patru foi pentru noroc, turcii folosesc ochiul. Ochiul are inca o calitate, foloseste de ‘deochi’, asa cum noi folosim culoarea rosie pentru a ne proteja. Prin urmare, oriunde mergem, vedem acest ochi.

Pe rafturi, am vazut marfuri legate cu sfoara care la capete sau la noduri are prins un asemenea ochi, alte produse au in pachet pus un ochi, am vazut lanturi cu medalioane in forma de ochi in hoteluri, pus la intrare, deasupra usii, prins in tavan si am auzit ca ar fi chiar si un avion care are desenat un ochi norocos pe caroserie. Pe oricine am intrebat ce inseamna, mi s-a spus: ‘Good luck! ’, ‘from old, old, time! ’ Afland toate acestea, ne-am aruncat cu totii pe magazinele de suveniruri, de unde ne-am cumparat bratari sau magneti de frigider cu acest ochi norocos, iar la cumparare, in foarte multe locuri, am primit inca un ochi mic, cat o stafida, prins de un ac de siguranta, pentru a-l purta in piept! Sa speram ca ne va aduce noroc!

Intr-o dimineata, care se arata innorata si parea ceva mai racoroasa decat era deobicei, ne-am hotarat sa dam o fuga pana in orasul antic, care era foarte aproape de noi. Ne-am spus ca intr-o ora suntem inapoi in cazul in care apare soarele, iar daca nu, mai vizitam altceva. Bietii de noi… nu stiam ca ne asteapta 2-3 km de ruine, amplasate in panta. Pentru cea mica am avut carucior, dar pe aleea dintre ruine mergea ceva mai greu... Am sfarsit prin a impinge caruciorul gol si fata a fost luata in brate, oricum, tot greu a fost. Cred ca am stat intre ruine in jur de 3 ore si nu am pierdut vremea, nici nu am stat prea mult sa admiram frumoasele coloane, care meritau!

Taxa parcare 5 lire turcesti, biletul de intrare 20 LT / persoana, copiii gratuit. La intrare am primit si un mic pliant, tot gratuit. In parcare sunt tarabe de unde putem lua diverse suveniruri, haine, bauturi, precum si un centru de schimb valutar, unde am schimbat dolari la cursul de 1 dolar = 1. 5 Lire Turcesti, e un curs mai bun decat la hotel, unde aveam aveam 1. 45.

Trecand de bariera, am strabatut o alee, dupa care ne-am trezit in alta epoca, sau poate era decorul unui film?

Ne-am oprit prima data in dreapta, cu toate ca vazusem maretia ce ne asteapta in continuare!

In dreapta, sunt expuse mai multe sarcofage, descoperite in Cimitirul antic. Legatura dintre viata si moarte capatase o importanta tot mai mare in viata oamenilor. Necropolele (care inseamna “Orasul mortii”), in mod obisnuit, erau localizate in afara orasului, pe locuri drepte, netede, unde sarcofagele puteau fi deschise/inchise fara probleme. Sarcofagele erau de marimea obisnuita corpului uman iar in perioada romana decoratiunile devenisera foarte scumpe. Sarcofagele puteau fi: cu ghirlande, cu coloane, sau simple, care erau considerate cele mai ieftine si erau cumparate de cei saraci. Efesul a avut propria productie de sarcofage, fiind unul din cele mai importante centre pentru producerea de sarcofage cu ghirlande. Privindu-le, ne putem da seama care au fost ale unor personalitati importante si bogate sau ale unor oameni mai saraci.

In continuare, imediat pe dreapta, se deschide Drumul Portului (Arcadian), un drum lung de peste 500 m delimitat de coloane, cea mai importanta artera a orasului. Se crede ca drumul era luminat de niste lampi asemanatoare lumanarilor, care se agatau de coloane. In departare se zareste un deal unde era o inchisoare in care a fost inchis Sf. Paul, de aceea a fost denumita Inchisoarea Sf. Paul. Momentan, accesul nu era permis.

Conform schemei orasului, trecem prin piata publica comerciala, Agora, care se intinde pana la teatru. Aceasta piata nu a fost atat de importanta pentru comert, dar pentru mediul de afaceri a avut un rol deosebit ca loc de intalnire pentru discutii guvernamentale. Aici a fost un Templu al lui Isis, pe fatada caruia erau mai multe statui care descriau povestea lui Ulise. Aceste statui sunt acum la Muzeul din Efes.

Dupa plimbarea la ‘usa’ portului si gandul la imbaierea din Baile Termale din Port, ne-am indreptat spre Marele Teatru al orasului, unul din edificiile cele mai bine conservate. Este construit pe trei nivele, cel de-al doilea de Imparatul Nero si al treilea de Septimus Sevenus. Acest teatru se ridica la suprafata mereu, au fost descoperite si urme din Epoca Elena. Teatrul a fost cel mai mare din lume la acea vreme, avand o capacitate de 25. 000 de locuri. El are o importanta deosebita si pentru punerea in lumina a contradictiilor dintre crestinism si idolatrie, cand unii au inceput sa creada in Isus, altii venerau zeitatile, el fiind martorul mut al multor rafuieli iscate intre acesti adepti. Aceste rafuieli au dus la inchiderea inchisorii unde era inchis Sf. Paul, care a fost alungat din oras. Tot in acest teatru, s-au filmat scenele din binecunoscutul film “Gladiatorul”, avandu-l ca actor principal pe Russel Crowe.

Ajungem la Poarta lui Mazeus si Mithriade, o poarta mareata care a fost inalta de 16 m. Pe partea frontala se gasesc niste inscriptii care au fost facute de doi sclavi, in semn de recunostinta pentru Imparatul Augustus care le-a redat libertatea. Ele au fost placate cu aur si bronz.

Prin poarta ajungem la Bibioteca lui Celsus, una din atractiile cele mai mari din oras datorita maretiei constructiei si gradului de conservare. Aici este foarte multa lume, cred ca in tot orasul antic erau in jur de 3000 de persoane. Toti ne calcam in picioare sa ne facem fotografii in faimoasa Bibioteca, langa statui sau langa coloane.

Cine a fost Iulius Celsus Potalamaeanus? A fost guvernator al provinciilor asiatice, a acordat onoruri eroice. Biblioteca are trei usi, cea din mijloc fiind mai mare si erau astfel asezate incat dimineata beneficia de lumina naturala. Pe pereti / coloane sunt doua inscriptii, in latina si in greaca, una dintre ele referindu-se la Fiul lui Ahile. La intrare sunt niste statui, copii ale originalelor, care reprezinta zeitele intelepciunii, a cunostintelor, inteligentei si virtutii. La primul nivel se poate intra in incapere, unde se observa mai multe nise in pereti, care defapt, erau rafturi pentru manuscrise si pergamente. Se spune ca au fost gasite apx. 12. 000 de pergamente. In nise erau niste panouri explicative, dar nu am inteles mare lucru deoarece erau scrise in turca si in germana (la alte monumente din oras le aveam in engleza). Undeva in spatele Bibliotecii este si Mormantul lui Celsus, la capatul unui coridor la care se ajunge coborand niste trepte din stanga cladirii. Mormantul este din marmura alba si are decoratiuni cu serpi si statui reprezentand pe Eros, Nike (zeita Victoriei) si Medusa (vezi mai sus Legenda Ochiului).

Imediat dupa Biblioteca lui Celsus, putem vedea Casele de Teracota. Se presupune ca au fost ale celor bogati. Eu nu le-am vizitat, dar din cate am inteles, ele aveau si apa calda, curti interioare delimitate de coloane (numite peristil), dintre care doua au fost restaurate si pot fi vizitate. Intrarea se plateste separat, 15 Lire Turcesti. Interioarele sunt deosebite, in una din case ar fi chiar si un bazin inconjurat de incaperi decorate cu fresce, picturi si mozaicuri deosebite.

In toata aceasta splendoare a orasului antic, cand nu mai stiam unde sa ne oprim privirile, fiindca totul era atragator, mi-a scapat Casa de Toleranta si urma de picior scrijelita pe o piatra, care indica directia de urmat spre acest loc, cu toate ca stiam de acasa de ea, din alte review-uri si o aveam si in pliant. Pur si simplu nu le-am vazut. In aceste zone au descoperit o statueta a lui Priapis, zeul fertilitatii, cu un falus supradimensionat, despre care se spune ca este pe cale de a deveni noul simbol al Efesului. Aceasta statueta, in miniatura, se poate achizitiona din orice magazin de suveniruri din Efes.

Privirea mi-a fost atrasa insa de Oktagon, mormantul Printesei Arsinoe. Aceasta a fost sora faimoasei Cleopatra a Egiptului. A fost ucisa in Templul Zeitei Artemis la comanda lui Marc Antoniu, instigat de Cleopatra, care vedea in sora ei o reala amenintare. A avut o inmormantare onorabila, intr-un sarcofag simplu.

Dupa ce am trecut de Casele de de Teracota am poposit putin la Templul lui Adrian, una din cele mai frumoase constructii, cu coloane si motive deosebite, cu chipuri ale diverselor Zeitati ale vremurilor, printre care si cel al Medusei. Adrian a fost unul din cei cinci Imparati Buni, cinci imparati consecutivi ai Imperiului Roman: Nerva, Traian, Adrian, Antoninus Pius si Marcus Aurelius. Adrian a fost foarte activ in razboaiele impotriva dacilor, el a avut de asemenea o mare slabiciune fata de literatura greceasca, astfel ca a fost poreclit Greculus. Exista banuieli si ca avea interese sexuale mixte si ca ar fi incercat sa-si otraveasca sotia.

Imediat dupa Templul lui Adrian (sau Hadrian cum apare frecvent, in romana cred ca e corect Adrian) este o straduta care duce la Latrine – Toaletele publice, care faceau parte din Baile Termale Scolastic. Orificiile sunt apropiate si se presupune ca din cauza a ceea ce faceau, cei care erau apropiati puteau discuta si nu erau auziti, astfel ca aici, asa, ar fi aparut barfa, care s-a dezvoltat cu succes pana in zilele noastre! (oare chiar nu barfeau oamenii pana atunci? ! )

Dupa acest moment de ‘reculegere’ in templul lui Adrian, ne-am oprit la Fantana lui Traian, ridicata in cinstea acestuia. Fantana are 12 m inaltime. In partea centrala se afla statuia lui, care se afla acum la Muzeul din Efes. In mijloc a ramas doar un ulcior pentru cei care doreau sa bea apa din fantana. In fata fantanii era o piscina inconjurata de coloane si statui al unor zeitati importante.

Drumul de marmura s-a incheiat in fata Portii lui Heracles (Hercule), care deschide drumul la aleea pietonala. Hercule a fost Zeul Raboiului si a fost ucis de un leu. Aici, in poarta, ne oprim sa ne tragem sufletul si privim inapoi, spre partea de oras pe care tocmai am strabatut-o. Privelistea e superba, departe, la capatul aleii, se zareste, impunatoare, Biblioteca lui Celsus. In dreapta zarim o statuie fara cap, care a fost a unei femei medic, foarte renumita pentru calitatile sale profesionale.

Se zareste inca un izvor, numit Izvorul lui Hidrerion. Acesta se afla in fata unui imens monument, Monumentul lui Memmius, ridicat in memoria unui dictator renumit.

O alta constructie deosebita a fost Templul lui Domitian, primul templu care a fost ridicat in cinstea unui imparat. A avut opt coloane pe latura scurta si treisprezece pe cea lunga. Din acest templu au ramas doar aceste doua coloane, impodobite cu sculpturi.

Prytaneion este inca un centru important al Efesului. Aici ardea flacara sacra, ea simboliza “Inima Efesului” si a fost mentinuta aprinsa mereu. A fost dedicata lui Hestia, sora lui Zeus si Hera. Hestia a fost venerata nu doar in temple, ci si in casele oamenilor, ea fiins o ‘zeita de vatra’ (numit cult intern).

Un alt deosebit de important a fost Palatul Municipal, din care au ramas doar trei coloane. In spatele lor se afla un bazin care era considerat sacru si avea mai multe incaperi. Aici aveau loc toate deciziile importante care priveau orasul Efes. In varful coloanelor erau, la vremea aceea, niste faclii care se considera, de asemenea, ca erau sacre si asigurau iluminatul pe timpul noptii.

De la Palatul Municipal intram din nou in teatru, Teatrul Mic Odeon. Intram printr-o scara acoperita de o bolta si ajungem in partea superioara a teatrului. Scari erau de ambele parti ale amfiteatrului. Aici se tineau frecvent spectacole. Fiindca aceasta constructie nu a fost prevazuta cu sistem de canalizare, se presupune ca a fost inundata. De aici, din Teatrul Mic, am putut vedea intrarea din partea opusa in orasul antic si am inteles ca vizita noastra se va termina indata. Am avut la un moment dat o bifurcatie, asa ca ne-am indreptat spre portiunea care ne-a mai ramas de vazut.

In apropierea Templului lui Domitian se poate zari Fantana lui Pollio. La baza acesteia, pe un piedestal, s-a gasit statuia unui soldat care se odihneste langa fanatana, racorit de apa acestuia.

Pe langa tot ceea ce am descris aici, sunt inca multe alte ruine, incaperi, coloane deosebite care asteapta sa fie admirate, eu m-am oprit doar asupra a ceea ce am considerat ca a fost mai important.

Calatoria noastra se incheie aici, soarele a aparut intre timp pe cer si stralucea, pietrele erau incinse si atmosfera dogoratoare. Am inceput sa prindem roseata pe umeri, asa ca recomand celor care vin aici sa foloseasca creme de protectie solara si sa-si aduca apa de baut, chiar daca ne-am racorit langa atatea fantani antice, racorirea este teoretica iar, ca intotdeauna, practica ne da batai mari de cap.

Iubitorilor de istorie si nu numai, le recomand sa viziteze acest Muzeu in aer liber, cum mai este el denumit, e pacat sa fiti atat de aproape si sa nu vizitati aceste dovezi ale maretiei de odinioara, care se ghicesc in ruinele de azi!

---

VIZUALIZĂRI: 6820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI