Chora, capitala ascunsă in munți

TIPĂREȘTE

Ca orice insulă care se respectă, și Samothraki are o capitală. Nu au avut localnicii prea multă imaginație, sau nu și-au bătut prea mult capul cu alegerea unei denumiri sofisticate, și au ales un nume simplu – Chora, care in greacă inseamnă oraș.

Capitala nu este un oraș ci mai degrabă un sat ceva mai mare, așezat intr-o vale inconjurată de culmile Muntelui Fengari. Deși depășit ca mărime și ca număr de locuitori de Kamariotissa, Chora rămâne totuși capitala insulei, aici aflându-se primăria, un centru medical și brigada de pompieri.

Amplasarea in antichitate a principalei localități in interiorul insulei, intre culmile muntelui Fengari, a avut drept principal scop protejarea acesteia de atacurile repetate ale piraților, Chora fiind greu vizibilă din largul mării.

Din portul Kamariotissa (vezi impresii) se poate ajunge cu mașina in Chora in câteva minute, distanța intre cele două localități fiind de aproximativ șase kilometri.

In cele șapte zile cât [#am stat pe insulă#]https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=103430&d=descopera-samothraki--nord-egeene-alte-insule[/#$], am fost de două ori in Chora, indrăgostindu-mă iremediabil de acest sat cu străduțe inguste, pietruite, șerpuind in sus pe colinele munților. Casele din piatră, cu acoperișuri din țiglă roșie, cu unul sau două etaje, sunt așezate ca intr-un amfiteatru, una lângă alta, dar construite in așa fel incât soarele să ajungă la fiecare dintre ele.

Din anul 1978, statul grec a declarat Chora localitate tradițională conservată, motiv pentru care orice nouă construcție sau recondiționarea caselor existente trebuie să respecte anumite norme de inălțime, de culoare a acoperișului (obligatoriu din țiglă roșie) sau chiar de culoare a zidurilor.

Nu sunt multe obiective turistice in Chora, principalele obiective fiind Castelul Gateluzzi, fortăreață aflată in cea mai inaltă parte a localității, pe o culme stâncoasă, Biserica Adormirea Maicii Domnului și Muzeul Etnografic...

Castelul Gateluzzi a fost construit in stil bizantin, perioada 1431-1433 de către Palamedes Gattilus sau Gateluzzi, membrul unei bogate familii genoveze. Acesta l-a ajutat pe Ioan al V-lea Paleologul să ajungă pe tronul Bizanțului, iar drept răsplată a primit controlul coastei Traciei și a insulelor Limnos, Lesvos și Samothraki. De-a lungul timpului castelul a fost deținut turci, de venețieni și de ruși ajungând intr-un final la greci, o dată cu integrarea insulei in statul Grec, in anul 1912. In perioada 1936-1940, pe timpul dictaturii lui Metaxa, in interiorul fortăreței a fost construită o clădire care a adăpostit armata iar mai târziu departamentul de poliție. Această clădire a fost demolată in anul 2015.

Castelul este inconjurat de ziduri groase și de turnuri, intrarea principală fiind amplasată in locul unde culmea este mai domoală și mai accesibilă. Pe zidul din dreptul intrării principale se află o placă de marmură, unde se menționează anul construcției castelului (1433), și blazonul lui Gateluzzi și ale Paleologilor.

Din păcate, nu am putut vizita castelul, era inchis din cauza pandemiei. Ne-am mulțumit doar cu cele câteva fotografii ale intrării principale și ale unei părți din zidul inconjurător. Ne-am bucurat in schimb de o panoramă superbă asupra mării și culmilor domoale ale insulei.

Biserica Adormirea Maicii Domnului inaugurată in anul 1875, este cea mai importantă biserică de pe insulă. Clopotnița bisericii poate fi văzută din orice parte a micului sat, ea ridicându-se mult deasupra acoperișurilor roșii.

In biserică se află craniile celor cinci martiri, cinici tineri luați prizonieri de către turci in 1821, obligați să se convertească la islamism și apoi vânduți ca sclavi. Cei cinci s-au intors in Samothraki și au redevenit creștini. Turcii i-au găsit, i-au torturat și i-au spanzurat in localitatea Makri, din apropiere de Alexandroupolis.

In fiecare an, in Duminica Tomii, in memoria celor cinci tineri se ține o liturghie la care participă toți preoții de pe insulă, urmată de o procesiune cu sicriul in care sunt rămășițele martirilor.

Vizita Chorei nu este completîă fără o plimbare de voie, fără nicio țintă, prin oraș.

Este o adevărată incântare să mergi pe străduțele in pantă, să te oprești la fiecare colț, să admiri casele din piatră, multe dintre ele acoperite cu flori colorate. Din loc in loc magazine cu suveniruri te indeamnă să le calci pragul iar dacă ai obosit te poți relaxa la una din numeroasele taverne sau cafenele.

Pe lângă cei aproximativ 700 de locuitori ai Chorei, mai trăiesc pe străzile și in casele capitalei un număr neștiut dar mare de pisici. Le intâlnești la fiecare pas, la orice colț de stradă, unele mai ingrijite, altele mai ghinioniste, fără stăpâni, slabe și permanent in căutare de hrană.

Sunt foarte multe locuri de cazare in Chora, mulți turiști alegând să stea in capitala insulei unde depărtarea de mare este compensată de numărul mare de taverne, cafenele și mici magazine.

Dacă ajungeți in Samothraki, nu ocoliți capitala insulei, Chora. Sper ca fotografiile atașate să vă convingă că merită cel puțin o vizită.

Chora, capitala insulei Samothraki, este așezată intr-o depresiune, inconjurată de culmile Muntelui Fengari. Din portul Kamariotissa se poate ajunge cu mașina in Chora in câteva minute, distanța intre cele două localități fiind de aproximativ șase kilometri.

Obiective turistice: Castelul Gateluzzi, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Muzeul Etnogrtafic. In Chora sunt foarte multe cafenele, baruri, taverne, multe dintyre ele cu terasă panoramică cu frumoase vederi asupra localității și a mării.

---

VIZUALIZĂRI: 3080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI