Nedumeriri in salina Turda

TIPĂREȘTE

Nedumeriri in Salina Turda

De ce trãiau ocnaşii din minele de sare ale Transilvaniei pînã la vîrsta de 70-80 de ani, într-o Europã în care “la suprafaţă” media de viaţã era de doar 50 de ani? De ce în pădurile localităţilor de langa Sovata şi Praid există cei mai mari urşi bruni şi cerbi din lume? De ce oamenii ce-şi duc traiul sau lucreazã în staţiunile cu profil hidrosalin sunt mai “longevivi” şi mai vitali decît restul populaţiei? De ce pielea omului, dupã un tratament hidro-salin îşi recapãtã prospeţimea tinereţii? De ce existã o tendinţã instinctivã a fiinţei umane, fiinta formata in proportie de 70% din apa si sare, de a se apropia de apele minerale, în special de cele sãrate? De ce Iodul, prezent în mai toate apele sãrate din tara, este numit ionul longevităţii umane? De ce nu reuşeşte ''homo sapiens'', stãpînul de necontestat al lumii secolului XXI, sã-şi ducã la bun sfîrşit programul sãu genetic normal, acela de a trãi 140 de ani? Putem aduce minele de sare la suprafaţa pămîntului şi staţiunile balneare mai aproape de domiciliul pacienţilor? Putem muri “sãnãtoşi”?

Aceste ganduri nemãrturisite m-au urmãrit şi m-au fascinat de-a lungul întregii mele vieţi. Am încercat întotdeauna sã gãsesc un rãspuns la misterul sãnãtãţii şi longevitãţii umane.

Copil fiind, însoţit de tatãl meu, am vizitat salina de la Praid, apoi cea de la Tîrgu Ocna, apoi cea de la Turda, care era mult diferita de cea de azi. În adîncul lãcaşurilor întortocheate şi ascunse ale memoriei mi-a rãmas ecoul unor legende ciudate despre ocnaşi, despre acei lucrãtori ai minelor de sare ce nu mai vedeau niciodatã lumina zilei. Ei bine, aceştia atingeau vîrste impresionante, mult superioare oamenilor de la ”suprafaţã”, într-o epocă în care oamenii bătrîni erau o raritate! Împãrãteasa imperiului Austro-Ungar, Maria Tereza, ce avea în stãpînire minele de la Praid şi Turda, avea numeroase “probleme sociale” cu aceşti oameni ce atingeau vîrste de 70 sau 80 de ani şi “nu mai vroiau sã moarã”, dar nici nu mai puteau ţine în mînã un tîrnãcop, nemaivorbind cã de spart stîncile dure de sare gemã, nici nu mai încãpea vorbã…Fiind o imparateasa inimoasa, ea dadu porunca, ca acesti batrani sa fie pusi la munci mai usoare, precum schimbatul seului la lumanari, la curatenie sau la pregatirea mesei.

Am coborat anul aceta de doua ori in salina de la Turda, care va deveni in curand un pol de atractie al Transilvaniei si va figura pe traseul fiecarei agentii turistice. S-au investit multi bani acolo, unii carcotasi spun ca aluminiul si sticla strica aspectul salbatec al vechii mine. Mie nu mi se pare decat ca proiectantul a stiut sa imbine utilul cu frumosul si, prin ascensoare moderne si rapide, a usurat viata miilor de copii astmatici ce-i vor trece pragul. Copii care altfel, erau nevoiti sa urce o sumedenie de obositoare scari de lemn. Un modern cabinet medical "de salina", sistem “cort in cort”, ridica temperatura lui interioara de la 10-12 grade Celsius, cat e in afara lui, la una de confort uman-aprox 17-18 grade Celsius. Cadre medicale trateaza si monitorizeaza suferinzii de boli respiratorii.

N-au fost uitati nici iubitorii naturii, un intreg tavan e plin de stalactite uriase, nici amatorii de miscare, exista numeroase terenuri pe care poti practica diferite sporturi, nici copiii, care au la dispozitie o sumedenie de locuri de joaca. Amatorii de plimbari cu barca pe "saramura" au la adancimea de 120 metri sub pamant, un lac de agrement.

Salina Turda e aidoma unei bijuterii, aidoma unui cristal pur de sare purtat la gatul Consiliului judetean Turda si a dlui inginer Mera Ovidiu, directorul salinei si promotorul proiectului intregii modernizari a ei prin fonduri PHARE.

Si totusi inca nu-mi explic de ce traiau ocnasii, in urma cu doua secole si jumatate, atat de mult. Poate c-ar trebui sa-mi imbrac si eu peretii apartamentului meu cu blocuri de sare gema…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI