Plimbare prin Dobrogea

TIPĂREȘTE

V-am spus deja că am fost în Deltă și am stat 3 nopți la Casa Pescarilor despre care am scris aici, și cum era normal ne-am și plimbat prin zonă. Ne-am făcut de acasă o schiță cu obiectivele pe care voiam să le vizităm și ne-am propus niște trasee, urmând ca la fața locului în funcție de starea vremii și de timp să vedem ce putem face.

Pot spune că drumurile prin Dobrogea sunt bune și sunt indicatoare spre toate obiectivele turistice, iar acum cu internetul în mână poți ajunge fără probleme unde dorești... :p

N-am să vă dau prea multe date tehnice sau istorice despre locurile vizitate, vreau să fie o sugestie de plimbare prin Dobrogea.

Am să pomenesc acum despre Mănăstirea Uspenia pe care am vizitat-o în drumul de dus spre Lunca.

Este o mănăstire ortodoxă de rit vechi de călugări, situată în satul Slava Rusă județul Tulcea.

Cam austeră... pustie la momentul vizitei noastre, o parte din chilii erau cam bătrâne, biserica era închisă, așa că doar ne-am plimbat prin curtea mănăstiri. Dar poziția ei în mijlocul naturii, la marginea pădurii de pe dealurile podișului Babadag, merită făcut drumul până la mănăstire, mai ales că este asfaltat... peisajul era de un verde crud proaspăt plouat, salcâmi înfloriți, iar cucul ne-a însoțit pe tot parcursul vizitei noastre.

Tot din Slava Rusă se ajunge și la ruinele Cetății Ibida, drumul este comun cu cel spre mănăstire, dar ultimul km spre cetate era pe câmp iar noi am ajuns în zonă după o repriză de ploaie și nu ne-am încumetat să mergem până acolo.

A doua zi am făcut o plimbare de aproximativ 130 km pe traseul Lunca – Jurilovca – Capul Doloșman – Cetatea Enisala – Babadag – Mănăstirea Celic Dere – Mănăstirea Saon – Tulcea – Lunca.

La Jurilovca am fost puțin în micul port pentru a ne informa pentru plimbarea de a doua zi spre Gura Portiței, despre care voi scrie separat.

Capul Doloșman și Cetatea Argamum – am urmat indicatorul din Jurilovca, drumul fiind asfaltat până la un platou ce se dorește a fi o parcare... dar noi am mers cu mașina până pe malul lacului, drumul fiind plin de noroi... dar voi să nu faceți ca noi :p... se poate ajunge pe jos dacă nu este noroi.

Am trecut de căsuța albastră cu obloanele trase și lacăt la ușă, ce s-a dorit a fi un muzeu al satelor lipovenești... și așa a rămas... și am admirat peisajul verde al islazului din jur cât și al lacului Razim. Verde, verde dar bălăriile erau așa de mari încât erau acoperite potecile până la ruinele cetății :(.

În zona asta de islaz și a câmpului cultivat cu floarea soarelui am văzut iepuri ce alergau prin fața mașinii și cele mai frumoase păsări... pupeze, nagâți, berze... efectiv era o bucurie :))

Cetatea Enisala – ce semeață stă ea pe vârful dealului înconjurată de câmpii verzi și canale de apă...

Singuri am fost pe drumul de la Jurilovca până la Enisala... pe aici fiind zone pe drum unde copacii fac tunel din coroanele lor... :))

Am lăsat mașina în parcare și am urcat spre cetate. Am achitat câte 8 lei de persoană la casa de bilete de lângă cetate și după ce am urcat câteva trepte metalice am ajuns în curtea cetății sau pe zidurile ei... da, mai stau în picioare o parte a zidurilor cetății.

Există aici și un mic muzeu unde sunt expuse informații cu istoria cetății, pentru cei interesați.

Un binoclu instalat acolo sus te ajută să vezi mai aproape peisajul ce înconjoară cetatea, asta după ce introduci 50 de bani. Dar chiar și fără binoclu peisajul văzut de acolo de sus este unul mirific... de primăvară... în toate nuanțele de verde...

Babadag – micul orășel dobrogean l-am găsit cam agitat, dar chiar și așa tot am găsit un loc de parcare și ne-am plimbat până la Geamia Gazi-Ali-Pașa. Doar prin curte ne-am plimbat și chiar am stat pe o bancă și am admirat arhitectura clădirilor.

Mănăstirea Celic Dere – este un așezământ de spiritualitate ortodoxă. Din anul 1850 mănăstirea s-a transformat în mănăstire de maici, iar din anul 1976 a fost declarată monument istoric.

Tot un monument istoric este și moara de vând instalată în grădina mănăstirii.

Frumos loc cu grădină mare cu o alee mărginită de flori și arbuști până la ușa bisericii.

Aici am discutat cu o măicuță despre bisericile ortodoxe de rit vechi ce le-am văzut prin zonă și ne-a explicat că le vom diferenția doar prin forma crucii, la cea de rit vechi mai are o linie orizontală puțin oblică, lucru observat după aceea la bisericile ortodoxe de rit vechi.

Mănăstirea Saon – există din anul 1846 atunci când Dobrogea era sub stăpânire otomană și se află pe malul bălții cu același nume. Este o mănăstire mică cu un aspect rustic dar cu o gospodărie foarte mare, menajerie de păsări, livadă, viță de vie. Și aici este o moară de vânt.

Este un loc minunat de pace și rugăciune, de meditație și contemplare la tot ce este frumos și tot ce ne-nconjoară.

Tulcea – am ajuns special să mâncăm la Ivan Pescar. Când am plecat de la Mănăstirea Saon, google ne spune că avem de parcurs 21km și ajungem în jurul orei 14, așa că am sunat și am rezervat să fim siguri că găsim masă liberă în condițiile actuale de restricții, chiar dacă era vineri zi lucrătoare era totuși zi de sărbătoare iar eu am ținut neapărat să mâncăm aici.

Am scris despre Ivan Pescar din Tulcea după vizita noastră din iunie 2018 iar acum pot spune că nu s-a schimbat cu nimic, calitatea serviciilor este la fel de bună iar mâncarea este curcubeu pe cerul gurii... la fel de gustoasă și prețurile la fel ca cele de la restaurantul din București.

Bătea vântul pe faleza Dunării și nu se putea sta la masă pe terasă așa că am stat înnăuntru... și bine am făcut că am rezervat... era plin restaurantul. Am mâncat câte o ciorbă storceag, o porție de midii în sos de vin, o scrumbie la grătar cu mujdei și mămăliguță și doar eu am băut un pahar de vin alb Aligote, iar șoferul o sticluță cu apă minerală. La ciorbe am primit pâine caldă iar la midii am primit aceeași pâine dar prăjită... extraordinar de bună... credeți-mă, am întins în sosul de la midii până am șters farfuria, așa de gustoase au fost. Totul a costat 142 lei... meritați raportat la calitatea bucatelor.

Orașul nu mi-a plăcut deloc, fără să vreau am făcut comparație cum era acum 3 ani. Faleza era în modernizare, totul era doar excavat, nu lucra nimeni, foarte greu găsești un loc de parcare chiar și cu plată... :( parcă mai gri era totul la malul Dunării.

Și ca să compensăm am mers în parc la Monumentul Independenței de unde am reușit să vedem Dunărea de sus.

Următoarea zi după scurta plimbare la Gura Portiței-voi scrie separat un articol- am mai făcut o plimbare până în Rezervația Cheia sau mai exact până în Cheile Dobrogei. ... eu le-am numit un fel de Meteore ale Dobrogei... iar pentru constănțeni cred că este un fel de Valea Prahovei, era plin de mașini la grătare sau la cățărat pe stânci.

Noi am ajuns acolo prin Gura Dobrogei din Drumul E87, dar o bună bucată de drum este praf și pulbere, așa că pentru cei interesați de zonă le recomand drumul de la Kogălniceanu prin Târgușor.

Dar dacă nu o luam pe aici nu am fi descoperit Mănăstirea Sf. Dionisie și Sf. Efrem cel Nou, o biserică mică ascunsă într-o pădure de salcâm, cu o curte impresionant de ordonată și îngrijită.

Foarte mult ne-a plăcut acest loc plin de liniște și pioșenie.

Tot aici în Rezervația Cheia este și Mănăstirea Sf. Ioan Casian, o mega biserică într-o curte fără pic de umbră, un loc rece... nimic nu mi-a plăcut aici, doar socata pe care am cumpărat-o de la magazinul de suveniruri, 10 lei/o sticlă de 500 ml...

A doua oară dacă mai trecem pe aici nimic nu mă atrage să mai ajung la această mănăstire, de altfel biserica se vede din drumul către Cheile Dobrogei... voi alegeți dacă mergeți sau nu, eu doar v-am prezentat ce puteți vedea dacă ajungeți pe acolo.

După aceste plimbări prin Dobrogea pot spune că mi-a plăcut tare mult, drumurile sunt bune și curate, nu am văzut gunoaie pe marginea drumurilor, indiferent de categoria lor, câmpurile sunt lucrate și se vede frumos verdele câmpului cultivat... iar un spectacol aparte îl mai fac și eolienele... :)

Pentru noi a fost perioada ideală pentru plimbare prin Dobrogea, peisajele sunt frumoase, nu este nici foarte cald, insectele nu-și fac de cap încă... așa că vă recomand să ajungeți prin zona Dobrogei și să vă plimbați, aveți ce vedea... zona este ofertantă în obiective turistice.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI