Bucuresti - Herculane - Prislop - Rm Valcea - Bucuresti pe timp de pandemie

TIPĂREȘTE

Am scris despre vacanta petrecuta la Herculane, acum am revenit cu drumul pina la Herculane si cu excursiile pe care le-am facut in zona.

Drumul spre Herculane am vrut sa-l fac pe lina Dunare Pitesti – Bals – Craiova – Orsova. Exceptand carutele specifice zonei drumul destul de bun. Pentru ca ne era foame ne-am oprit la Taverna Sarbului de pe malul Dunarii aproape de Orsova. Mancarea foarte buna, servirea buna, dar pentru ca trebuie sa existe ceva specific romanesc cum terminai de mancat iti luau tot din fata in speranta ca vei pleca foarte repede de la masa (cel putin asta a fost senzatia mea).

Pentru ca tot am ajuns in Orsova am zis sa vedem Muzeul Portile de Fier. Era inchis asa ca i-am povestit copilului din amintirile mele de acum 30 ani. Am continuat drumul spre chipul lui Decebal din zona Cazanelor Mari sau MIci (nu am stiut niciodata in ce zona este). Frumoasa scluptura dar exceptand o clatita pe care o puteai manca nu aveai ce sa faci (straini cum reusesc sa deschida restaurante linga un monument si sa-l promoveze??). Dupa ce am mancat clatita am plecat spre Baile Herculane, unde ne-am si cazat (vezi impresiile). A doua zi dupa micul dejun am plecat spre Prislop. Pe drum ne-am oprit la Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Am inteles ca aceasta nu era fosta cetate a Sarmisegetusei ci un oras al Imperiului Roman. Interesanta locatia dar cu mici probleme care sper ca se vor rezolva in viitor:

Vecinii aveau plantat porumbul gard in gard cu ruinele orasului;

Acestia treceu printre ruine cu un scuter (pierdea ulei) si cu tractorul (I se vedeau urmele);

Foarte putine informatii;

Magazinul de la intrare care avea 2 – 3 masute in care oamenii beau pe la 11 o tuica nu era o priveliste demna de un muzeu de aproape 2000 ani.

Am ajuns la Prislop si am inteles de ce Parintele Arsenie Boca a ales acest loc. E un loc care iti da in primul rand liniste si te indeamna la reculegere. Cu toate ca la intrarea in Manastirea Prislop erau trecute tinutele cu care ar trebui sa intri foarte putina lume tinea cont de asta. Seara era foarte bine pazita nu din cauza paznicilor ci din cauza cainilor care era destul de multi si daca i-as vi vazut intr-un alt loc loc as fi crezut ca era la o stana.

Pentru ca era ora trecut de ora pranzului am vrut sa mancam ceva la manastire, dar din cauza pandemiei ceea ce putea face acolo era doar sa bem apa. Pe drum am vazut un restaurant si m-am fi asteptat sa fie mancare traditionala tinand cont de apropierea de manastire, dar surpriza erau meniuri cu carne de strut, crocodl si alte animale exotice. Meniul a venit foarte repede dar pentru ca riscam sa ne prinda seara pina venea cineva sa ne ia comanda (am asteptat 20 minute) am plecat. In Hateg am incercat sa ne oprim pe la muzee dar nu am gasit nimic deschis. Pe drum ne-am oprit la restaurantul Dacilor aproape de Ulpia Traiana, Sura Romanilor. Am stat pentru ca ne era foame. Ospatarita care ne-a servit parea plicitisita, in schimb mancarea foarte buna (complimente bucatarului).

Am ajuns seara la Herculane si ne-am oprit in oras inainte de a ajunge la hotel. Nu ai ce face seara in Herculane. Dimineata am plecat spre Bucuresti via Ramnicul Valcea si inca odata am ramas fara cuvinte in fata peisajului din zona Herculane (malurile Cernei) merita toata atentia tuturor.

Ca orice roman ne-am oprit sa luam un mic si ne-am amintit ca traim in Romania unde fiecare incearca sa te traga un piept la nota de plata (un mic in plus), sau la carnea pe care ti-o aduce (tu ceri bine facuta el ti-o aduce nu in sange ci chiar vie).

---

VIZUALIZĂRI: 439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI