Shiado Suites Lisabona, o gazdă desăvârşită

TIPĂREȘTE

După ce m-am văzut cu biletele de avion spre/dinspre Lisabona în buzunar, am început să mă gândesc la cazarea lusitană luând la puricat marele site de rezervări online. E drept că nu mai era prea mult până la plecare, însă în condiţii de incertitudine tot una cu anulare gratuită aveam în minte, pentru a evita pe cât posibil pierderile financiare. De asemenea, mi-am dorit o cazare situată cât mai în miezul oraşului pentru a nu pierde timp cu transportul, dat fiind că acesta pe care-l aveam la dispoziţie era destul de limitat şi cam la fel se punea problema şi pentru micul-dejun pe care-l vroiam inclus pentru a nu ne da bătăi de cap. Curăţenia era o condiţie sine-qua-non, notele bunicele aşijderea, iar preţul speram eu să nu mă dea pe spate.

Aplicând toate aceste filtre, am început să„cântăresc” variantele afişate de booking oprindu-mă la Shiado Suites care mi se părea mie că întruneşte toate aceste cerinţe, în plus îmi lăsase impresia unei pensiuni cochete, administrată de o gazdă foarte lăudată în comentarii.

Pentru cele patru nopţi preţul era de 224 € care trebuia plătit cu patru zile înainte de începerea sejurului, booking-ul ocupându-se de acest oficiu, mie nerămânându-mi decât să alimentez cardul cu suma necesară. Anularea gratuită se putea face până în preziua începerii cazării. Dacă aş fi anulat chiar în preziua începerii cazării, aş fi primit înapoi pe card echivalentul a trei nopţi de cazare, taxa de anulare fiind preţul unei nopţi.

La o citire mai atentă, am sesizat că loco mai trebuia achitată taxa de oraş de 2 €/persoană/noapte, deci încă 16 €, rezultând un preţ final de 240 €, deci 60 €/noapte. Nici prea mult, nici prea puţin.

Două vorbe despre

unitatea de cazare Shiado Suites Lisabona

Shiado Suites este o casă de oaspeţi (guesthouse) cotată la patru stele, ce constă în patru camere situate la parterul unei clădiri istorice (din 1899), așa cum îi șade bine oricărei cazări din partea veche a Lisabonei. Proprietatea mai are un living generos cu canapele și televizor, un hol care conduce către camere, şi central o mică recepție, un grup sanitar, o cameră de bagaje și o chicinetă mărișoară, acela fiind locul unde se prepară micul-dejun care, apoi, este adus în camere.

Niciuna dintre camere nu seamănă cu cealaltă, două dintre camere ar fi ceva mai spațioase, pretabile a fi ocupate de trei persoane (doi adulți și un copil, spre exemplu) purtând şi denumirea de„King superioară” , iar celelalte două pot fi ocupate de câte două persoane, una denumită„Queen deluxe” , iar cealaltă cu patio, pe aceasta din urmă rezervând-o eu. Spațiile comune sunt aranjate cu bun gust, mobilierul și decorațiunile sunt stilate, iar totul strălucește de curățenie.

Cazarea aceasta mi s-a părut foarte convenabilă mai ales din punctul de vedere al amplasamentului într-o zonă centrală care permite accesul foarte ușor spre punctele de interes ale Lisabonei.

Ca poziție, este situată în cartierul Bairro Alto (Orașul de Sus) , lângă Jardim São Pedro de Alcântara cu al său faimos punct de belvedere (miradouro) cu același nume, lângă Igreja São Pedro de Alcântara, Elevador da Glória. Gara Rossio, de asemenea, se găseşte la cinci minute de proprietate, şi pentru cine vrea să meargă la Sintra este foarte important de ştiut, fiindcă de aici pleacă trenurile destul de des spre oraşul din preajma Lisabonei.

Se ajunge uşor cu metroul de la aeroport folosind linia roşie de la un capăt (aeroport) la celălalt (São Sebastião) , apoi metroul se schimbă pentru patru staţii pe linia albastră până la cea numită Restauradores, iar de acolo se ia funicularul da Glória sau se urcă pur şi simplu per pedes până la Miradouro de São Pedro de Alcântara. Pe urmă, se coteşte la stânga vreo 50 m pe străduţa Travessa De São Pedro şi gata, am ajuns la destinaţie!

Experienţa personală

De cum am făcut rezervarea, am primit, prin intermediul booking, mesaj de la proprietate prin care aceasta oferea transfer de la aeroport contra sumei de 20 €. Fiindcă încă nu eram decisă 100% că rămânem aici şi văzând că n-ar fi prea dificil de sosit la locaţie, am refuzaat politicos pe moment, dând de înţeles că mă mai gândesc şi dacă mă hotărăsc, îi dau de veste. Nu am mai revenit, semn că nu doream transfer.

După ce banii mi-au fost traşi de pe card, în seara zilei dinainte de a zbura spre Lisabona, gazda a luat legătura cu mine pe WhatsApp surprinzându-mă foarte plăcut cu un mesaj de urări de bine şi vorbe frumoase. S-a prezentat a fi Carolina şi ne-a scris că este responsabilă pentru noi pe timpul şederii noastre la Shiado Suites, de aceea vrea să se asigure prin sfaturi şi recomandări că totul va decurge bine încă din momentul sosirii noastre acolo. De la primele schimburi de mesaje mi-am dat seama că este un om deosebit, exact aşa cum o descriseseră toţi cei care îşi lăsaseră impresiile pe booking sau tripadvisor. Am mulţumit pentru gest/atenţie rămânând să vorbim face to face, în seara următoare, pentru care am estimat ora sosirii în intervalul 19,00-20,00. Ne-am ţinut de cuvânt, ajungând destul de uşor la locaţie în ciuda faptului că se înserase şi ploua mărunţel.

Ne aştepta în faţa clădirii, ne-a poftit înuntru şi atunci mi-am dat seama că aveam un interfon al clădirii, apoi alt interfon la intrarea în pensiune. Curând, am fost conduşi la camera noastră, pentru care am constatat că mai aveam încă o intrare pe bază de cod de acces. În total, trei coduri de introdus!

Carolina, o tânără foarte agreabilă, era un fin cunoscător de oameni (am aflat ulterior că era psiholog), ne-a dat siguranţă, nu ne-a făcut nicio clipă să ne simţim aiurea din cauza pandemiei. Am stat îndelung de vorbă în salon unde ne invitase la discuţii despre cazare şi regulile aferente, despre ce am putea face/vizita în Lisabona sau împrejurimi.

Micul-dejun am stabilit să-l luăm în fiecare zi la orele 08,30, practic ora de start, fiindu-ne adus în cameră. Am achitat separat taxa de oraş cu cash, pe urmă, cu harta desfăşurată ne-am aplecat asupra Lisabonei, dându-ne o sumedenie de informaţii, lămuriri, recomandări. Eu mai citisem câte ceva despre capitala Portugaliei şi atunci când ne vorbea depre un anumit subiect, mai scăpam câteva cuvinte în română către soţ. A făcut ochii mari de surprindere la auzul limbii noastre şi ne-a spus că înţelege aproape tot, deşi nu mai avusese turişti români până atunci, însă nu se aştepta ca limbile noastre să semene atât de mult. Chiar a glumit zicând că ne-am putea înţelege cel puţin la fel de bine ca în engleză dacă fiecare ar vorbi în limba sa maternă.

Pe parcursul şederii noastre, am comunicat zilnic pe WhatsApp, iar de văzut, nu ne-am văzut decât seara când ajungeam la cazare pentru vreo pauză. Despre gazdă ne-am format repede o părere foarte bună, părere cu care am rămas şi acum: amabilă, ospitalieră, veselă, volubilă, un veritabil ghid, dar în acelaşi timp sofisticată, per total o persoană cu totul aparte.

Camera noastră, cea cu patio, nu era foarte mare, dar era foarte plăcută şi dichisită, iar pe deasupra, foarte curată. De altfel, curăţenia era la ea acasă în toată pensiunea și acest serviciu ni s-a efectuat zilnic. Mobilierul era dominat de patul matrimonial ce trona în centru, foarte confortabil, dotat cu multe perne şi pernuţe, cu lămpi de citit montate pe laturi. Pe acesta, cuminţi stăteau prosoapele moi, imaculate, iar la mijloc am găsit pe o farfurioară două bomboane Ferrero Rocher şi, pe o carte poştală cu Lisabona, mesajul de bun venit, scris de mână, al Carolinei.

Lângă pat aveam o nişă în care, în partea de sus era organizat un suport de haine, iar în partea de jos conţinea un corp pe care era aşezat espressorul, câteva eşantioane cu vinuri faimoase portugheze, tăviţa cu pahare şi tirbuşon, ceşti, capsule cafea, pliculeţe de ceai, zahăr, iar sub acesta se afla frigiderul/minibarul ce conţinea sticle de bere, vin, apă, suc, ciocolată, alune.

Din mobilier mai făceau parte un fotoliu şi o măsuţă şi cam atât, iar pe peretele de vis-á-vis de pat era suspendat televizorul LCD cu diagonală destul de mare şi o mulţime de programe. Pereţii cu uşa de la patio şi cel cu televizorul aveau un soi de policioară pe care sprijineam tot felul de lucruri. Camera era mochetată integral, aveam AC pe care-l puteam folosi pe cald sau pe rece, noaptea pornea şi căldura la calorifere.

Patio era micuţ, dotat cu fotolii şi masă de lemn, de grădină, o oglindă mare pe un perete şi un sistem de iluminat ambiental cu becuri LED ce dădeau ba lumină roşie, ba verde, ba albastră. Pe măsuţa din patio era aşezată o scrumieră, semn că acolo se putea fuma. Pardoseala era din gresie ce imita duşumeaua, iar într-un colţ aveam un palmier destul de înalt într-un ghiveci.

Baia se făcea imediat în stânga odată ce intram în cameră, iar această încăpere era destul de spaţioasă. Prevăzută cu duş despărţit de restul incintei de un perete de sticlă, baia era îngrijită, consumabilele erau de calitate, deosebite, bateriile străluceau, obiectele sanitare păreau destul de noi, totul funcţiona ireproşabil.

Despre Carolina v-am povestit deja, însă mai ţin să spun că gesturile sale frumoase au continuat pe parcursul şederii noastre. În altă zi ne-a făcut o surpriză oferindu-ne în dar un preparat de casă, tradiţional, numit Pão de Deus, tradus Pâinea lui Dumnezeu, ce conţinea multă nucă de cocos şi pe care l-am găsit în cameră. Era aşezat într-o cutie de carton pe care stătea scris din nou de mâna Carolinei un mesaj de mulţumire că am ales să-i fim oaspeţi. Foarte gustos şi foarte inspirat gestul! Nu e de mirare că Portugalia a fost aleasă drept cea mai prietenoasă ţară din lume în urmă cu doi ani.

Micul-dejun a fost unul dintre punctele tari ale cazării. Ne era adus pe o masă pliantă, în fiecare dimineaţă de o doamnă care se ocupa de treburile gospodăreşti ale pensiunii. Doamna aceasta nu vorbea engleză deloc, dar ne-am înţeles nesperat de bine cu ea vorbind fiecare pe limba sa. Spre exemplu, într-un anumit moment, mă încurcasem în atâtea coduri şi atâtea manevre pentru a încuia uşa camerei şi nu-mi mai ieşea să încui. A venit şi m-a întrebat foarte drăguţă: Te ajudo? uimindu-mă cât de mult ni se aseamănă graiurile.

În fine, pe masa frumos şi elegant aranjată, prima masă a zilei cuprindea o mulţime de alimente şi băuturi menite să ne dea energie pentru ore bune. Nu lipseau mezelul, caşcavalul, brânza cu mucegai, fructe proaspete, croasante, chifle albe/negre într-un săculeţ de pânză, unt, dulceaţă/miere, cereale, iaurt, lapte, pastéis de nata sau clătite, suc de portocale proaspăt stoarse, capsule de cafea. Deşi componenţa alimentelor era oarecum fixă, în fiecare zi se simţea diversitatea, ceea ce denota preocuparea gazdei pentru ca masa să nu fie monotonă. Totul era gustos, de calitate şi desigur, mai mult decât suficient, că oricum nu puteam mânca mai mult de jumătate din ce ni se servea.

Wi-fi am avut cu semnal foarte bun, parolat. La capitolul prize stăteam destul de bine, am avut destule pentru a ne încărca telefoanele, bateriile externe, acumulatorii pentru aparatul foto.

Concluzie

Am fost destul de norocoşi dând de o cazare excelentă, într-o zonă foarte căutată a Lisabonei. Camera, deşi mobilată oarecum minimalist (aspect menţionat clar pe booking), ne-a oferit căldură, intimitate şi o atmosferă stilată, aidoma gazdei noastre. O recomand cu mâna pe inimă, are o poziţie care, la faţa locului, s-a dovedit chiar mai bună decât cea din recenziile citite. Nouă ne-a plăcut mult la Shiado Suites, iar în ultima zi ne-am decazat imediat după micul-dejun, lăsându-ne bagajele fără probleme până spre seară la proprietate. Când ne-am întors după acestea, ne-am luat rămas bun în termeni foarte cordiali de la Carolina despre care am rămas cu părerea unei amfitrioane perfecte.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI