ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.04.2021
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti-Oradea
ÎNSCRIS: 25.08.09
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
AUG-2020
DURATA: 4 nopți
Cuplu
PREȚ SEJUR who knows ?
incl. cost transp. (cu auto propriu)
TIP CAM: Apartament
REGIM MASĂ faraMasa
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTA MEDIE REZULTATĂ
97.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Casa Murani [Murani, TM]2

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Modulul Murani

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

De ce să nu fie lumea anapoda? ... și cu intenții sumbre. Este o tendință dorită de a face ca tot ce este negru să-ți fie înfipt în subliminal. Sunt și vor fi tot timpul, niște boi șmecheri-intenționați... ehm... mediatici care trăiesc din pita asta, aruncându-ne vești proaste, ca mașina de cusut Ileana la viteză maximă. Efectiv și perpetuum am ajuns să înghițim, mental, expresii ce au devenit marote în timp. Marote care ne duc în degringoladă și azi. Cum? . Nu există început de an, în fiece an fără scăpare, să auzi în toate mediile, nu contează care, de la televiziuni, radio plus online, ... Va fi un an dificil... Anul ce vine va fi un an în care trebuie să fim cumpătați... Vin vremuri grele... Va fi extrem de greu să ne descurcăm anul ce vine... Atenție unde ne facem concediul, anul acesta. Cheltuielile vor fi pe măsură. ...

GET... THE FUCK... OUT OF HERE!! ...

O dată, dar DOAR o dată, ... să aud și eu că vine unu' și zice, Hai nene că la anul va fi bine! Deja stăm cu țeasta în al 9-lea Cer, ca să ajungem la al 10-lea. Sigur, ... exagerez, dar măcar o dată să aud ceva vești blânde. Măcar o dată să avem și noi o mângâiere pe creieri...

În ceea ce mă privește, turistic și pă-peste-tot, chiar am simțit cum 2020, mă apăsa greu pe toate încheieturile. Veștile proaste curgeau în cotidian. Renunțând la Grecia din motive, mondial știute și printr-un compromis de înțeles am ales să ne cărăm sufletele tristo-hellenice spre Vadu (vezi impresii).

Rămânea un bătut în cuie pentru partea restantă a concediului. În mod susținut și obișnuit ieșirile de răscrăcăr sunt de câteva ori pe an. Evident că am trecut la, ... ehm... tăiete-la-jumate... sau chiar mai mult.

Partea a doua de concediere, anno 2020, făcea parte din problemă, soluția fiind pierdută prin căruntul frunții mele. Nehotărârea, în sensul vacanțial, ducea sigur spre o cămașă de forță. Un fel de strigăt, ... Cămașa... n capul meu! .

Dileala te învăluie, când partenerul în ale vieții te freacă la lingurică cu... ehm... voucherizeala. Evident că Faraoana își dorea o ieșire mică și rapidă... mmm... voucherele fiind la murat în așteptarea destinației unde există și accepțiune în sensul ăsta. Pandemia era la virginitate și pregătită prin toate cotloanele să ne dea în mufă. Precauțiunea era litera legii, distanțele lungi de parcurs fiind eradicate din start. Am fost de acord cu aventureala voucherită dar... de la bun început, am căzut de acord ca distracția să se exercite într-un perimetru de 300 km de bârlog.

Voucherul nu l-am inventat noi. Ideea e mai veche în Europa și virgină în mioritic. Turismul românesc trebuia promovat, cel puțin din anii 2000, încurajând cu ideea turist-acasă, în sensul ăsta... dar... asta e altă discuție...

După jdă' mii de încercări, apelând și la colegialitatea de pe AmFostAcolo, care a fost cât se poate de săritoare, am ajuns la... Fuck that shit! , nu mai caut. Eram un fel de, Pe lângă, creierul fiind pe alte șine. Eram în renunțare cu, cheful pierdut, flambat, scurs și disipând-u-se prin toate țevile. Totuși, undeva trebuia folosit voucherul cel murat. Hatsehpsut nu degeaba e faraoană și se pune pe sunat și căutat. Se apucă ea a face, o tevatură tele-palmistă, ca centralistele în vremea telefonului cu manivelă... ce mutau ștuțul cu fir, din gaură' n gaură. A "atacat" prin toate mijloacele, de parcă era agenție de voiaj în devenire. Eu aș fi renunțat la jumătatea drumului...

Cu o efervescență mai rar întâlnită și fiind o neobosită...

- Ce zici? Mergem la Moreni? Eu nu am fost... Poate știi tu mai multe,

spuse, de parcă eram "inventatorul" hărții mioritice.

- Ehm... sunt peste 500 de km de călcat. Dacă ai cumva rude îndepărtate ce ți-au lăsat vreo pârloagă neștiută, îmbibată cu petrol în zonă, mergem! . Îmi fac și eu un Macedo' s Plaza!

, spun entuziat, la o îmbogățire peste noapte, cu gândul că îmi voi permite să pleznesc paharul cu vin roșu pe cravata de 800 de dolari de la gâtul lui Trump.

- Ce petrol? ... Ce pârloagă? ... Ce 500 de kilometri? , spuse cu ochi neliniștiți.

- Păi... ai zis Moreni, nu? În Dâmbovița.

Se uită la mine enervo-ironic cu sprânceana ridicată a profesorului care explică boului de elev, ce e pe altă lume...

- Dâmbovița... ! Dâmbovița în Banat?

- Ehhmm... Eu, așa cum m-a învățat domn' învățător, chiar beat la oră, Moreniul e în cealaltă parte a hărții!!

, spun cuminte.

Stă ce stă... cumpănește... (nu, Cumpănașu!)... și are o trezire în ochi ca a lui Anaximandru din Milet, ce a îmbuibat prima hartă a lumii...

- Stai, stai!... Mmmmm...

- Stau!

- M-a lovit trenu' ... Vina mea!... Murani, nu Moreni!!!

- Ce-i aia Murani? Fabrica de împachetat elefanți... de făcut sex cu salteaua de cuie... de reparat cutia cu maimuțe??? , spun intrigat.

- Te obrăznicești? , spuse cu sprâncene săgeată.

- Nene... ehm... dacă tot vrei să dai cu voucherul în populație, ar trebui să știe și populația unde anume.

- Repet... și încearcă să nu te... ehm... îmboulezi, că mă duc și scot Kalashnikov-ul din dulap. Murani, în Timiș!!! Aproape de casă... În Banat. Capisci??? , spuse cu, cartușiera pregătită pe umăr.

- Hei, hei, hei, ... Calm! Acolo cep... ce-avem... ehm..., De-văzuturi? . Ai în gând să fim carne de tun turistică și să ne enervăm numai pentru că trebuie folosite voucherele??? , spun "înțelept", ca prada în gura crocodilului.

- Am găsit, am cercetat, am simțit ceva în aroma locului. Dacă eu sunt sigură, de ce îți faci probleme??? . Tu, ... dormi și pe cărămizi sub cerul liber și zici că e bine! , spuse, cu un perdaf ce nu era așteptat.

- Eeeeeeeeeeee! Alo!... Comandanta mea supremă, nu mă trata ca șerpașul ce ți-a intrat în curte cu asinu' n brâncă. Măcar să știu și eu, unde îmi car, caroseria.

- Ok! Casa Murani. Două... ehm... margarete, dar nu contează, stânga din autostradă pe calea Timișoarei, spuse scăpând de cuvinte.

- Două... ehm... largarete... mmm... Say what??? ... Două margarete? Mă duci într-un loc unde voi inventa noi înjurături?? Faci experiențe turistice în pandemie?

- Parcă ai fi Mama Omida... Prognozezi aiurea-n tramvai. Mergem fie ce-o fi! , spuse, ca o regină a Nilului spre capetele plecate în piept, din popor. Adică... EU.

După explorări, neintense, m-am bucurat de ideea bănățeană chiar dacă eram habarnist în privința destinației. Banatul, personal, este acasă în altă casă. Meleag unde îmi găsesc liniște în creieri. Unde știu că sufletul meu nu stă încordat în privința necunoscutului, având și neamuri prin preajmă. Murani, în schimb, putea fi și Marte. Eram ca, chinezul în Tg. Jiu!... (Mă rog... orezarii se obișnuiesc oriunde, chiar și la Cuca Măcăii... că nu mai avem loc de ei...)

Murani e un cătun la 174... 175 Km de casă. Adică ajungeam așa repede, înainte de scărpinare în ceafă. Din ieșire de autostradă însă, drumul spre, era ca baba fără dantură. Parcursul era plin de alveole pentru a face loc sau pentru a se face loc traficului... ehm... bisensual. Dădea senzația de drum spre Prislop, nu cu mult timp în urmă sau în vremurile când "covrigăream" rotobilu' pe acolo.

Așezarea/satul arăta tendința clară a locuitorilor spre religia, Nouă-ne-pasă. Fără supărare, civilizația începe după Carpați. Cuvântul gospodar fiind egalul acțiunii de a fi întradevăr. Știu! Îmi voi lua înjurături... urechea stângă ruptă... scos ochiul drept... călcat pe ambele ouțe și... ce-o mai rămâne... dar, ... cam așa se prezintă lucrurile la nivelul solului după ce treci Carpații.

Bucureștean sadea fiind, am văzut/observat/adulmecat de-a lungul timpului atitudinea spre bine. Diferențele și dorința de a face, sunt în progres simțit în partea asta de țară. În fine...

Casa Murani

Știm bine că prima impresie contează. După ce tot mergem... și mergem... și mergem, eram deja cu mintea că vom da în ceva manelism spoit. Capătul Satului nefiind un disfemism ci, chiar acolo ajunseserăm. Spre surprinderea mea, în loc de găinațuri, câini exicitați, vaci în revoltă sau boi blegi sub ruine rupte, observ un gard modern, îngrijit, plăcut la vedere. Prin muncă depusă, în primul rând respectului propriu, ce se reflecta turistic. Acel respect se transfera imediat când dădeai cu ochii în proprietate.

Rămânea, Întâlnirea de gradul III, cu gazdele. Atâta i-a frecat Faraoana cu jdă' mii de întrebări, fiind sigur că voi primi un topor în spate la ajungere, în sens de Bun Venit. Când ne-am priponit, am observat cum zâmbeau de la distanță, făcând-u-ne semn să așteptăm până se "înfofoleau" conform pandemiei. Propietarii, soț-soție, cu o amabilitate ce dădea pe afară, ca la oala minune care fâsâie în eter aburii. Extrem de joviali și primitori dar precauți și ei și noi, păstrând distanța și purtând măști ca Batman și Robin. Sigur, fiind vremuri special-triste, comportamentul se schimbă sau se impunea schimbat, chiar dacă niște reflexe și automatisme le aveam din burta mamei... Ne-am salutat de la distanță... Am cercetat locul singuri, intrând pentru a vedea camerele, fără gazde... Cheile și cum trebuia să închidem pensiunea pentru vreo eventuală plimbare, tot de la distanță se ținea, explicativ... La un moment dat am simțit că sunt marțian și mi-am uitat în vreo văgăună, comportamentul social/uman/natural. Era o clară dezumanizare. O tristă întoarcere spre neanderthalism. Nici eu nu mai știu. Mă rog...

Edificiul are trei camere la etaj, baie, alea-alea. Am realizat că ideea era de a nu amesteca în oală, poporul. Cele trei camere au fost gândite pentru grupuri restrânse sau familie lărgită. Nici nu e rău. Managerial se simplifică când ai oaspeți cu aceleași gusturi și preocupări. Atunci am înțeles de ce Faraoana era atât de chitită să ajungă aici. S-a gândit la izolare.

Intrarea are o mică recepție și mini-bibliotecă din care începe un livingo-sufreagerio-de luat masa care se leagă de bucătarie, în prelungire. Are rost să spun că totul sclipea? . Camerele noastre erau legate de un balcon comun, cu vedere spre interior-curte. Adică, lac, mâțe, gâște, găini, gazde, tiroliană. Ultima cameră și singura rămasă era cu vedere la drum. Evident închisă, neintrând în circuitul nostru. Din fotografii veți observa că nu fluier în buză la meduză, ele certificând acest lucru. Noaptea ca și ziua, liniște. Pensiunea nefiind în legatură cu o arteră principală, noaptea auzi stelele când clipesc sau fac cu ochiul.

Ca ambient este un mic lac lărgit de propietari, care era doar o groapă cu apă ce avea susur din amonte. S-au zbătut să întindă zona lacustră, tocmai pentru a mai da ceva turiștilor loviți de plictis sau copiilor plini de năzbâtii, ce pot eventual, sta la o pescuială ca ieșire din năzbâtii. Tiroliana artizanală, tot pentru prunci. Un solar unde legumele pleznesc de culoare și sănătate. Eu fiind "nesimțit", am anunțat că sunt frate cu iama și culeg de nu mă văd. Propietarii au fost pe ideea, Luați-cât-vreți. Sigur... nu am facut asta. Familia având și doi copii, tot de acolo... ehm... legumeau și ei. În rest, orice neajuns se rezolva comunicând din... balcon spre parter.

What a wonderful world

După o zi, mi s-a făcut creierul pitic. Am zis că dacă nu ies să mă plimb un 50... 100 de pași, dau în dalac. Faraoana era vraiște la soare. Soarele fiind iubitul ei în acea clipă. Eu eram doar o atârnătoare din împrejurimi.

- Știi că eu și soarele, suntem antagonici. Am nevoie de mișcare a oaselor. Așa mă arde pe scăfârlie... dar... dacă ți-e poftă de creieri la grătar..., spun, mâncat de astrul arzător.

- Te "îmbraci" cu mască și mănuși și te ferești de cine îți iese în cale, spuse punctat.

- Dacă începi cu din astea... ȘTII că sunt atent dar nici în psihoză nu vreau să dau.

- Tu ce-ai dori? Să umbli ca zevzecu' prin sat doar în chiloți, lovit de boemia din capul tău? Nu vezi ce timpu...

- Hei! , întrerupând-o... Ia-o p' asta!!! Mă duc... îmi iau lodenul, pălăria, mănușile, bastonul și... mă culc!!!

- Nu te mai mimozi atâta. Plimbă-te... Fă ce vrei, dar cu atenție.

Suferind de stat locului... și nici măcar de a fi cântat în frunză, mă deșurubez cu mănuși și masca pusă sub bărbie, pornind în hălăduire. Era cretin să țin masca pe față cu nimeni în preajmă. Aerul bănățean de câmpie era ca un Xanax natural. Aveam lacrimi de la vântul ușor dar și de plăcere, trăgând cu sete prin-totul-corpului, aerul mioritic curat ca lacrima. Cu plăcerea de a întinde membrele, agale o iau spre sat în gând că am dreptate, cu iubirea-mi față de meleagurile unde mama mi-a dat naștere.

La un moment dat, văd în jumătate de orizont ceva tumult. Am înțepenit. De unde eram, în departare am observat că un pic de vărsare de sânge, ce se începea lăsată, cu îmbrânceli, scuipat în ochi și rupt urechi. Erau doi... neni... unu' cu cușmă și celălalt cu bască. Erau la ora de scatoalce.

M-am oprit, punându-mi masca pe meclă și stând nemișcat. Promisesem Faraoanei, un contactless cu restul lumii. Am stat cuminte ca țeapănu' n coșciug, în ideea că totul se va dezamorsa și îmi voi continua plimbarea în natură sau în apropierea ei.

- Alo, alo, alo domnu' ! Ai văzut, ai văzut, nu??? ... Ești martor!

, spuse cel cu bască.

Înghețat în mijlocul drumului nu am schițat vreun gest, priponit ca sfinxul.

- Domnu' , domnu' ! Auzi ce spun?

Cel cu cușma, din spatele lui...

- Băh, poate-i mort...

- Ai mai văzut mort stând în picioare? , spuse... ehm... Bascatul.

Din nefericire în viață dai de... ehm... imposibilitați. Acestea îți pot cădea în poală, în culmea fericirii. Chiar și atunci când te scarpini pe buric sau te scărmănești în boxeri. ' Geaba crezi că ție nu ți se va întampla. E exact pe dos. Reacția mea trebuia să apară, așa că, mi-am împreunat palmele înmănușate în fața pieptului spunând... jumate... în sanscrită...

- Namaste... mmm... mmmotherfuckers! .

- Băh, e viu! , spuse, Cușma.

-... și vorbește! Dumneata ești martor, ai văzut ce se întâmplă aici. Dacă nu, sun la 112!! , spuse, Basca.

Am fost nevoit să intru în film. Situația nu ducea spre bine. Eram blocat în idei dar numai de pierdut timpul pentru vreo prostie sătească nu aveam nervi.

- Ooooo, ... Oooo... Ogoaie-te că te-oi păli, cum spune vorba... ! . Mai ușor cu 112! Sunt în concediu. Dumneata nu ai altă treabă? .

- Dom' le! Dumneata ești martor și nu poți refuza, altfel spun poliției că ai părăsit locul. Știu unde sunteți cazat.

- Martor la ce, nene??? . Habar n-am ce faceți voi aici! , spun iritat.

- Doml' e, ăsta, arătând spre Cușmă, mi-a luat capra și a ascuns-o de două zile. A mai făcut asta și data trecută și mi-a ajuns capra acasă tremurând în picioare. Parcă era beată. De aia dumneata ești martor aici că altfel îl omor p' ăsta, arătând spre Cușmă.

- Ce treabă am eu cu, caprele voastre? , spun siderat.

- Nu dom' le, e numai una nu mai multe, spuse tâmp.

- Contează? Eu sunt în plimbare, dom' le. Lasă-mă nene-n pace că mi se balonează creierul, spun la capătul puterilor.

- Nu, dom' le. Nu mai rezist. Chem poliția! , spuse Basca.

- Să facă ce??? . Poliția nu consumă timp, oameni, combustibil pentru o capră.

- Ce-mi pasă mie!

- Dom' le... nu ți se mai rotesc biluțele' n rulment. Nu mai ai vaselină în ele, nemaiștiind ce să zic.

- Sun ' io la 112... Vin ăia oricum!!!

- Dumneata nu ești la semn??? . Termină cu 112, că mă bagi în groapă, zic disperat.

-... Cu furnici? , spuse Bascatul, ironic.

Ca o minune se aprinde o... Evrika, prin celulele-mi cenușii. Apărarea și dezinteresul nu au funcționat așa că a rămas atacul...

- GATA! Gata cu prosteala!

Sunt colonelul Mișmaș Dudă de la Securitate, compartimentul Crimă Organizată. Terminați odată că sunt în misiune incognito.

Spre surprinderea mea, cei doi, printr-un reflex ancestral împământenit în creier de teama Inchiziției, au mișcat puțin spre poziția, drepți. Se mișcau de pe un picior pe altul dar Basca, nu s-a putut abține...

- Incong... iconoc... Ce-i aia, domn Dudă?

- Colonel Dudă!!! . Sunt sub acoperire, dom' le, zic mistic

- Scuzați domn colonel, sub ce acoperiș? ... Că suntem sub cerul liber!

- În afară de faptul că nu purtați mască, nu țineți nici distanța potrivita. Vă arde de capre când puteți lua o amendă de vă vindeți acoperișul... că tot ai adus dumneata, vorba!...

Ia!... Hai!... Pix... Hârtie. Proces verbal.

Și Cușma și Basca s-au albit la față. Retragerea se simțea în aer și pasul înapoi nu era departe. Eram nevoit să țin de hățuri, așa că...

- În primul rând nu pot face diferența între voi. Unu' are cușmă, unu' bască. În al doilea, semănați ca două picături de apă! .

- Păi... păi... suntem gemeni, domn colonel, spuse Basca.

- Și e vina mea?? , spun răstit

.

Cușma se bagă și el în ciorbă...

- Eu sunt cu 5 minute mai mare așa că prostalăul să tacă din gură...

- Hei, hei, hei!! Liniște! Gata! Nume, prenume, vârsta, ocupația. Ia zi dumneata, cu, cușmă, ca ești prea suspect. Nu prea ți-am auzit glasul, spun autoritar.

Cușma, cu ochii în pământ...

- Pitulici.

- Ce-a făcut? , spun contrariat.

- Pitulici. Așa mă cheamă.

- Dom' le... hmmm... Ești sigur? Pitulici? , spun, în rol de investigator.

- Da, domn colonel. Pitulici Plici, 75 de ani, pensionar, spuse cu toată convingerea.

- Plici?

- Plici!

- Plici?

- Plici!

- Cum să te cheme dom' le, Plici?

- Știți... când m-a născut maica eram așa de mic... mai mic decât prostalăul aista, arătând către Bască, chiar dacă sunt cu 5 minute mai bătrân. Tata, Doamne iartă-l, când m-a văzut a zis că sunt cât un pliculeț și mă poate trimite cu poșta.

- Din câte văd nu prea i-a reușit, nu? , spun dezamăgit

- Domn colonel, zău, de la Pliculeț la Plic și pe urmă la Plici și așa a rămas și în buletin.

Mă uit la cel cu bască, înfingându-mi ochii în mutra lui...

- Pe dumneata nu te mai între...

- Pitulici Van Tica, 75 de ani, pensionar, întrerupându-mă.

Fac o pauză... Ridic sprânceana conspirativ ca cel ce are ani de experiență, ca mentalist ce scobește creieri...

- Hmmm... Van Tica... Van Tica... Unde am mai auzit eu, numele ăsta???

- Pă... pă... păi... păi, la mine!

- Nu cu dumneata vorbeam..., spun înțelept.

- Da' ... cu cine?

- Liniște dom' le! Nu duce vorba în altă parte, spun prefăcut.

- Da' , domn colonel, nu duc vorba nicăi...

- Stai! , întrerupând-ul. Ai dumneata cumva rude în Belgia... Olanda... Germania? Van Halen... Van Gogh... Ludwig van Beethoven... Rembrandt van Rjin?

- Doamne ferește! Nu am' io nimic cu cei' a. Eu sunt Vantica, într-un cuvânt... Vantica.

- Dar cu Van Ă, ești cumva rudă?

- Nu, domn colonel. Cine-i Vană?

Discuțiile și controversele fiind în toi, niciunul dintre noi nu observase venirea Faraoanei. Sigur... acum, eu am simțit o palmă blândă peste creștet și un tras de ureche.

- Ce se întâmplă aici? , spuse supărată

- Ehm... e vorba de o capră..., spun plat.

- Ok... Unde-i capra?

- Nu știu! , spun sincer

Basca are o trezire bruscă...

- Dap..., domn colonel Dudă! . Cum vom face... sau judecăm? . Cum va fi cu, capra?

Faraoana se uită la mine cu sprânceana ridicată...

- Colonel, huh... ?

Am ridicat din umeri.

Cușma, sare și el...

- Da, doamnă! Colonel Dudă.

-... Dudă... Dudă, huh? , spuse sarcastic.

Am ridicat iar din umeri.

- Domnilor, spuse pe un ton instituțional Faraoana, sunt medic. Numele meu este Oana Fara. Aș dori să știu dacă pacientul nostru v-a lovit sau v-a adus prejudicii. Oricum, el este deținut de statul român, nefiind în totalitatea capacitaților mintale.

Mă uit spre ea, cu ochi ieșiți din orbite spre Basedow, spunând în gând : What the fuck???

Basca se uită cu uimire, la mine...

- Domn Dudă... Spune-ți ceva!

Nu m-am putut abține...

- Colonel Dudă! .

Cușma nu rezistă...

- Vezi băh, prostalăule? În loc să ne vedem de ale noastre ne punem cu toți nebunii și pe deasupra și cu nenorocitul de stat român.

- Domnilor! Domnilor! Cum vorbiți așa în prezența unei doamne, spuse Faraoana iritată.

Cei doi întorc capul peste umăr să vadă dacă e cineva prezent în spatele lor.

- HEI!... Unde vă uitați!?!? ... Eu sunt acea doamnă!!!

Vă sfătuiesc să purtați mască și să păstrați distanța de alți cetățeni, în primul rând pentru sănătatea dumneavoastră. Amenda nu mai contează când e să îți dai duhul, spuse, la capătul puterilor.

- Dap..., cine ești dumneata să ne ții nouă predici? , zise Basca.

- Este un sfat, prietenesc de altfel, nu o predică! .

Mă ia de braț și facem cale întoarsă către pensiune.

- Te-am scăpat. O să te coste chestia asta! Ai, Ai, Ai, ce-o să te coste!!!

- Să nu vii cu tot fe...

- Hei! , întrerupând-u-mă, ... Paris... cheesecake și capuccino... pe Champs-Élysées. Așa o văd...

- Ok... dar... Auzi? Ce ar fi dacă îți fac două tăvi de chessecake, mergem în Pașcani și le guști pe Strada Principală... un fel de Champs-Élysées pașcanesc.

- Stii ceva? Talk to my hand, my head is busy, cum spune poetul. Cu tot respectul pentru cheesecake-ul tău care e demențial, nu scapi.

Ai arici în buzunar? . Nu ți-am cerut să fac plajă pe un yacht în Bermude și la proră, șampanie Moët&Chandon. Când scăpăm, dacă scăpăm de rahatul ăsta de pandemie, Paris scrie pe tine.

Eeeeeh... cum puteam să refuz așa o doamnă care a fost pavăza mea, din și în toate timpurile. Ea, meticulos mă pregătește, în fiece zi de pandemie, ca o mămică care are grijă ca "pruncul", să aibă în toate buzunarele, măști, mănuși, dezinfectant.

Modulul Murani

Această parte/loc/pensiune... mmm... este o bucățică de Banat sub formă dulce. Acest modul în capăt de sat poate fi interesant pentru cei ce vin, pentru a descoperi zona. Dacă vii din celălalt colț de țară, sunt imagini, arome, locuri, oameni, speranțe și gustul/mirosul aerului care are propriul farmec. Liniștea este ceea ce locul oferă, ca monedă de schimb. Noi, evident, spre asta am tins. Ne-am dorit să uităm ce vremuri trăim, prin a ne menține zâmbetele fără chin în aerul curat. Fiind din zona vecină crișănească, am revizitat Recaș, una din mândriile țării. Acumularea Murani și plăcerea de a contempla în fugă, satele bănățene și altele.

Eroii acestei povești antreprenoriale, propietarii, au renunțat 80% la mediul urbano-metropolitan, intrând în aventura de a avea mica lor afacere. Familia a trecut la tranziția spre satul românesc și cu doi prunci în desagă. Acest curaj, cere respect.

Minusuri? ... Mmmm... Da!... Pesemne, la achiziția propietății, existentă era doar casa veche cu prispă de-a lungul ei, refacută în prezent, unde familia are spațiul locativ. Construcția pensiunii, și-a găsit locul spre stradă, în locul viran de atunci. Nimic neobișnuit. Problema este că propietarii sunt prea aproape de turiști. Așezarea clădirilor sunt prea apropiate. Înțeleg că așa a fost situația la începutul construcției și loc de întors nu prea era dar, poate o formulă de a nu te simți urmarit, ar trebui găsită. Nu că am simțit asta!!! E chestie cerebrală. Oamenii sunt calzi, dulci, amicali dar prea aproape de tine ca turist. Propietarii nu deranjează dar faptul că ești lipit cu pensiunea de casa lor... mă rog... poate exagerez dar... dacă e circuit închis, să și simți că e circuit închis. Ai nevoie de, de... détachement entre bâtiments, vorba finlandezului... Adică, pur și simplu de respirație în singurătatea proprie. În rest, am toată admirația pentru oameni care se încumetă la ce nu mă încumet eu.

Cortina.

Noi, ca români, am rămas în urmă cu respectul pentru țara noastră. Am rămas în urmă cu ce este de vizitat, de închiriat, de vacanțiat.

Nu avem norocul Greciei, cu apă de-a împrejurui. Nu avem Veneții, Bali-uri Bermude, Myanmar-uri... Evident, toate aceste locuri enumerate au farmecul lor. Avem... totuși... în schimb, un plai ce este rarisim pe planetă : șes-câmpie-munte-mare-deltă-rural autentic, etc. Toate sub același acoperiș.

Nici că mă interesează că dau în patetism sau sunt perceput ca zelos patriotic. Cine mă poate convinge să simt altfel? . Nu voi uita și să nu uităm niciodată că pașii făcuți pe acest sol al României, vor fi tot timpul pașii mândriei naționale.

Pe... oricând!

Aș dori, dacă se poate, Louie Armstrong : https://www.youtube.com/watch?v=CWzrABouyeE.

Mulțumesc.


---
Trimis de Alex_Macedo in 05.04.21 10:37:37
Validat / Publicat: 05.04.21 11:21:57
VIZUALIZĂRI: 380INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în [ALTE ZONE]
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Aproape toată Europa dar mi-aș dori să văd mai mult.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alex_Macedo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
AmFostAcolo.ro nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea (cu asteptări și preferinte posibil particulare ale fiecarui cititor) impresiilor si recomandărilor din articole; deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire a site-ului"); AmFostAcolo.ro sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
IMPORTANT: Eventualul drept la replică din partea proprietarilor este BINEVENIT, ÎNCURAJAT și SALUTAT, fiind esențial pentru formarea unei opinii în cât mai completă cunoștință de cauză. Proprietarii sau reprezentanții unitătilor de cazare își pot exercita dreptul la replică fie scriind un ECOU la acest articol, fie inițiind un articol nou, cu titlul "Dreptul la replică".
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 52700 PMA (din 39 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest review

14 ecouri scrise, până acum

webmasterX [05.04.21 11:19:06] »

Mutat în rubrica "Casa Murani [Murani, TM], [ALTE ZONE]" (nou-creată pe sait)

-

Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

-

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).​​​​

Alex_Macedo [05.04.21 11:34:01] »

@webmasterX:  Localizare corecta. Multumesc pentru adaugarea ilustratiei muzicale.

webmaster [05.04.21 12:00:23] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

webmaster26 [05.04.21 13:49:03] »

@Alex_Macedo:  te rog sa te mai uiti odata pe coordonatele gps!

amfostacolo.ro/harta9.php ... ne&hid=26767​

Incercam sa o localizez cit mai exact si nu imi dau seama daca raspunsul tau initial a prons sau nu modificarea facuta de mine.

​​

Alex_Macedo [05.04.21 14:04:34] »

@webmaster26:  Din ceea ce vad pe harta AmFostAcolo... cu marire pentru observare mai atenta, localizarea este cat se poate de corecta.

Daca ceva, totusi, nu e in regula, nu ezita sa ma intrebi.

​​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Aurici [05.04.21 17:02:06] »

Apropo de ultimul tău paragraf și de

pașii mândriei naționale

Ieri am vizitat două conace, foste boierești. Unul a avut tur ghidat, altul nu. La cel din urmă am întrebat bodyguardul (așa am crezut), dacă ne recomandă o anumită ordine a vizitării, pentru că ne descurcam noi cu plăcuțele informative.

A intrat cu noi în prima cameră și am vizitat până la final împreună. El spunându-ne o grămadă de lucruri, iar noi întrebând în neștire. Cred că am vorbit spre două ore, până a început să ne doară spinarea de atâta stat pe loc, pentru că de vizitat nu a fost atât de mult.  Când ecusonul de bodyguard s-a întors am văzut că bodyguardul nostru era doctor în istorie.

Toate accentele le-a pus pe mândria națională și toate poveștile din vechime se bazau pe asta și pe educația solidă pe care o aveau oamenii de stat în secolul 19. Cea mai mare mândrie era să mori pentru țară și educația în familiile care dădeau oamenii de stat se făcea în acest sens. În fine... vrem să ne întoarcem pentru că vrem să îl mai ascultăm pe acest om și să aflăm lucruri pe care nu le-am auzit niciodată la școală sau undeva. Cum e posibil să vedem atâția inculți care ne conduc, iar oamenii de genul acesta să stea atât de în umbră, confundați atât de ușor cu un bodyguard?

Dar revenind la casa ta. Mie mi-a plăcut. Cred că doar apropierea gazdelor ar fi un minus pentru mine. Asta, însă, doar dacă m-aș duce acolo cu cineva și mai scăpăm situația de sub control. Așa, când ne ducem singuri, parcă e mai ușor să facem abstracție de ce nu ne convine.

zapacituscris / TELEFON [05.04.21 20:16:40] »

@Alex_Macedo:   Locuri din astea caut și eu, cu lume cât mai puțină și cât mai departe de civilizație. Poate m-am zărghit au poate e o reacție (firească?!) la "derapajele" zilnice ale unor semeni.  

Murani ăsta e ca oaza în deșert. Am ajuns la ea, mă prăvălesc ca apucat de streche, apoi revin și  sorb încet, iar când să zic că m-am săturat, s-a și evaporat într-un nisip de disperare...

Scena cu gemenii septuagenari preaiubitori de capre, e sare și piper, amintește de teatru păpușilor populare.

Alex_Macedo [07.04.21 10:43:40] »

@Aurici:  Nu știu dacă în alte părți dar în România oamenii cu plus valoare și patrotism au refuzat posturi înalte pentru că au trăit/trăiesc sub egida valorilor, Nu Mă Vând și Verticalitatea primează. Nu mai este niciun secret că politica este o prostituție continuă în care chiar dacă ești sincer și vrei să lași ceva în urma ta prin ați ține promisiunile, apar compromisurile. Apar cei care spun că te ajută spre țel dar trebuie să le facilitezi tot felul potlogării. Chiar și în vremea politicii Belle Epoque, de dinainte de razboi, perioadă care o tot lăudăm cu oamenii politici de atunci, se făceau niște afaceri, corupție, mișmașuri și tot felul de nemernicii. Nu știm noi... dar, dacă ne-am întoarce în timp și am folosi două instrumente, internet și jurnalism de investigație, ne-am lua cu mâinile de cap de cât s-a furat. I-am vedea în alta lumină pe oamenii politici de atunci, care-i lăudăm azi.

De aceea cred că patrioții cu iubire de glie, au preferat/preferă anonimatul ​pentru că nu vor să-și păteze verticalitatea în troaca cu porci.

Revenind... Casa Murani este cât se poate de primitoare și plăcută. Retrasă că auzi foșnetul ierbii în vânt. Este doar o chestie​ de impresie, acel stat în ceafă, când propietarii sunt bot în bot cu turiștii ca așezare. Asta am simțit noi, poate și prin prisma stressului pandemic.

Mulțumesc de vizită. ​

Alex_Macedo [07.04.21 11:50:17] »

@zapacitu:  Ca întotdeauna ai înțeles cum văd lucrurile și așezarea lor. Așa este! . Murani este oază unde te dezbraci de nocivele gânduri urbane. Unde ai totul pentru tine sub un acoperiș. Poate pentru tine, e cam departe... din Vâlcea. Ai ceva distanță dar, daca combini cu un traseu și de-văzuturi bănățene, voi, ca familie merită să vă opriți aici vreo 2 zile. Vă garantez că veți fi mulțumiți.

Trecând la partea umano-mioritică, cred că începem să ne pierdem rațiunea, din cauza evidentă a nenorocitei pandemii. Bâtrânii sunt poate cei mai afectați pentru că nu mai rezonează cu situația. Mulți dintre ei, pur și simplu, nu mai știu pe ce lume trăiesc. Au ajuns oamenii să își dea în cap pentru un loc de parcare. Se bat pe trecerea de pietoni, fiecare având dreptatea proprie, la cine și cine să dea prioritate. Lumea e cu nervi franjuri. De aici apar și situațiile de interacțiune absurdă, în care, fiecare are propriul limbaj și se ajunge la un quid-pro-quo de idei nebunești. ​

Mulțumesc de vizită și ecou,

Master Z. ​​

Carmen Ion [08.04.21 11:34:11] »

@Alex_Macedo:  Ca de fiecare dată, mi-ai descrețit fruntea. Faină povestea cu capra și gemenii, am chicotit de pe margine, parcă îi vedeam pe provițenii mei...

Cazarea OK, una peste alta, minus proximitatea față de gazde, din câte am dedus. Ce mai, un loc de încărcat bateriile sufletești...

Mare dreptate ai în privința turismului în patria mumă​ (ca și în privința politichiei autohtone, dar despre asta nu am chef să mă nevrozez în clipa de față): avem o țară superbă. Dar ce păcat că nu știm să o exploatăm (vai ce cuvânt urât), dar nici s-o apreciem cum se cuvine.

Prin urmare și așadar, sunt precisă că nimeni dintre AFA-iști nu te va acuza de zel patriotic; dimpotrivă, dă-i-nainte cu povești dintr-astea românești, că bine la mai zici! ​​

CristinaElena77 [09.04.21 12:36:10] »

Dacă aș fi rudă cu fabricantul de cravate de 800 de euro bucata, v-as trimite pe tine, col. Dudă si pe Oana Fara (oana) în atît de multe excursii ca să tot scrii și să reușesc și eu să zic că mă satur să te citesc, deși nu cred că lucrul ăsta ar fi posibil.  

Dai dependență la creier .

Multumesc pentru endorfinele, oxitocinele, dopaminele si serotoninele produse de creierul meu cînd îți citește textele delicioase. ​​

Alex_Macedo [09.04.21 21:10:46] »

@Carmen Ion:  Așa se prezintă absurdul mioritic. Prin atitudine mirato-revoltată și aruncarea cuvintelor prin care fiecare spune cum îl taie capul, dă farmecul acestei nații din care facem parte. De aici și... What a wonderful world. Știam că ai nas fin prin a observa cum toată povestea este înrămată și de aici și descrețirea frunții. Mă bucur că ți-am înseninat fruntea.

La cazare, dacă se reușea financiar mutarea locuinței propietariilor spre capătul curții, acest singur minus ar fi disparut. Nimic nu este perfect, dar acești oameni chiar tind spre asta și este de admirat.

Nu are rost să ne enervăm pentru că politicenii se duc acasă, se scarpină în boxeri, dorm neîntorși prin a face nimic, pentru turismul autohton. Noi ne nevrozăm și pe ei îi doare undeva, unde nu doare.

M-am întrebat pe mine în oglindă... Oare ești cu capul, cu patriotismul ăsta? Am realizat că de fiecare dată, se ridică părul pe braț și fac piele de găină când România își arată valorile și nu sunt puține. Nu, nu, nu... sunt patriot autentic.

Mulțumesc de aprecieri și vizită.

Alex_Macedo [10.04.21 12:33:36] »

@CristinaElena77

​Ești printre membrii rarisimi ai AmFostAcolo care, când apreciază lăudând, o face cu toată inima.

Pentru mine care stă cu ochii în scrieri, tot redactând, când mi se spune că dau dependența în creieri, știu că nu am scris degeaba. Când toate substanțele cerebrale intră în relax prin​ a citi, ceea ce numești, texte delicioase, mă onorează și mă convinge că mi-am respectat cititorul/cititorii.

Dacă ar exista mai mulți entuziaști în ale cititului poate, ar merita și o carte scrisă.

Din nou, repet, mă simt onorat și mulțumesc. ​​​

​​​

CristinaElena77scris / TELEFON [10.04.21 14:02:35] »

@Alex_Macedo:  eu îți mulțumesc!!! Și un astfel de talent ca al tău e hărăzit pentru a aduce bucurii și în sufletele și mințile altora, căci în ale tale știu că e un univers magic și plin de culoare, din care mă "adap" și eu, ori de câte ori îmi oferi ocazia ❤

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, Aurici, CristinaElena77, zapacitu

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0732381343842 sec
ecranul dvs: 1 x 1