Căsuța de prințese din parcul... de deasupra mării

TIPĂREȘTE

Varna era de mult pe agenda noastră turistică – oraș important (al treilea ca mărime din Bulgaria, după Sofia și Plovdiv), cu multiple valențe culturale (vestigii istorice, muzee, lăcașuri de cult), dar și recreative (un parc uriaș ce ocupă întreaga faleză suspendată deasupra mării, cu zoo, delfinariu și acvariu, plus câteva sectoare de plajă cu nisip auriu... și-or mai fi...). Asta în mare, ca să descriem Varna pe scurt ????...

Am decis să-i dedicăm 2 zile și jumătate de toamnă pandemică, mai mult nu s-a putut... La data aceea (sfârșit de octombrie), Bulgaria era încă deschisă românilor fără niciun fel de restricții, dar avea să devină „țară galbenă” la numai 2 zile după ce ne-am întors acasă; am scăpat la mustață, cum s-ar spune.

Desigur, aveam nevoie de o cazare și am apelat, ca de obicei, la amicul booking. Care ne-a oferit o sumedenie de variante de toate felurile – hoteluri, pensiuni, apartamente – pentru o paletă largă de prețuri. Criterii de includere: să fie intim și drăguț, aproape de mare (nu neapărat de plajă), să interacționăm cu cât mai puțini oameni (Doamne, sper să nu rămânem cu sechele!), să nu fie nici dubios de ieftin, nici nesimțit de scump, să avem unde parca mașina. Capitolul „mese” nu ne interesa, eram siguri că-l vom rezolva ușor la fața locului.

Mi-a tresăltat inima de bucurie când i-am văzut primele poze, apoi i-am căutat poziția pe hartă și m-am convins că pe noi ne aștepta! Lubimetz 13 Holiday Home – o vilișoară cochetă situată în inima Grădinilor Mării, chiar pe aleea de promenadă! Pentru 285 leva/3 nopți, putea fi numai și numai a noastră, împreună cu vastul spațiu verde ce o înconjoară! Su-per! Booked! (A fost chiar cu anulare gratuită până cu câteva zile înaintea plecării, apoi banii au fost retrași automat de pe cardul cu care garantasem rezervarea.)

Am comunicat cu reprezentantul proprietății (ce avea să se dovedească un tânăr de ispravă, pe nume Ruslan) inițial pe e-mail (obișnuitele politețuri), mai pe urmă pe WhatsApp. Aflând că venim motorizați, ne-a confirmat ceea ce citisem, cum că nu vom avea voie să intrăm cu mașina în parc și va trebui s-o lăsăm la oarece distanță (10-15 minute de mers pe jos), așa că mi-a trimis locațiile a 2 parcări publice gratuite din vecinătate.

Am ales să pătrundem în Bulgaria pe la Vama Veche și, precum am estimat, am trecut „ca-n brânză” , s-a nimerit să nu fie nicio mașină în fața noastră la graniță. Am cumpărat vigneta pentru o săptămână de la chioșcul din vamă (15 leva; mai aveam ceva „valută bulgărească” de la precedentele noastre vizite) și pe-aci ți-e drumul! Cvasi-pustiu – drumul... desigur. Pe la Balcic, i-am trimis lui Ruslan un mesaj, așa cum stabiliserăm, să aibă timp să vină să ne întâmpine.

Am intrat în Varna dinspre nord, am străbătut câțiva kilometri buni pe Bd. Kneaz Boris I, o arteră importantă, cu două sensuri de mers despărțite de o zonă verde. Intrarea spre prima parcare (aproximativ vis a vis de Mehana Hambara) n-am dibuit-o la timp, așa că ne-am orientat către a doua, aferentă Bazarului Chaika (compus dintr-o mică piață, câteva magazinașe și o cafenea, din câte mi-am dat seama). Am găsit un loc destul de ușor ceva mai încolo, pe aleea din fața blocurilor (și aveam să găsim și în ziua următoare, când ne-am întors dintr-o plimbare).

De acolo, ca să ajungi în Grădinile Mării, trebuie să traversezi bulevardul și asta nu poate face decât prin pasajele subterane dispuse din loc în loc. Am setat GPS-ul de pe telefon ca să nu bâjbâim și, într-adevăr, cam 15 minute am făcut până la căsuță. Faptul că nu circulă mașinile prin parc are, indiscutabil, latura sa pozitivă; dintr-o dată simți că te-ai teleportat într-o lume pașnică și mirifică, te relaxezi instant și pătrunzi în atmosfera de vacanță!

Proprietatea are 2 intrări, una prin spate, alta prin față. Noi am nimerit la cea din spate, ocazie cu care am constatat că poarta largă permite, la o adică, pătrunderea unui autoturism în curte, unde par să fi fost amenajate cândva 2-3 locuri de parcare. Ruslan încă nu ajunsese, dar nu era departe și mi-a scris să-l așteptăm acolo. N-am avut stare, l-am lăsat pe Tati cu bagajele și am ocolit proprietatea, nerăbdătoare să revăd Marea! Wow, priveliștea ce m-a întâmpinat m-a lăsat cu gura căscată!!! Exact cum am sperat, doar noi, o căsuță de prințese printre arbori și flori și Marea!... Și doar câțiva oameni plimbându-se sau făcând jogging pe alee...

Tati m-a sunat, între timp apăruse Ruslan, mi-a zis să rămân unde sunt, că vin împreună să-mi deschidă prin față. Ruslan – un tip volubil și zâmbitor, bun vorbitor de limba engleză, aveam să-l asaltăm cu întrebările, iar el să ne răspundă, cu răbdare, la toate: unde să mâncăm, unde să parcăm în centru, cum să ajungem la plajă etc.

Tati, în mod special, l-a înnebunit cu problema parcării în curtea proprietății; pur și simplu, nu putea accepta ideea că trebuie să lase mașina la Cucurigu-din-Deal în condițiile în care proprietatea avea loc dedicat, unde n-ar fi incomodat pe nimeni! Ruslan ne-a zis că în această privință nu-s prea multe de făcut, decizia aparține Municipalității, sunt admise doar vehiculele ce aprovizionează restaurantele, cafenelele etc și cele aparținând proprietarilor (da, da, există... norocoși care au case în Grădinile Mării!). A mai zis că ar putea să ne împrumute permisul lui de intrare, dar nu ne-ar ajuta prea mult, pentru că n-ar fi valabil decât împreună cu permisul său de conducere. Ne-a arătat totuși pe hartă unde e intrarea în parc pentru mașini, acolo veghează permanent un reprezentant al Poliției locale. Tati nu s-a lăsat și a reușit abia în ultima seară să aducă mașina în curtea căsuței, explicându-i polițistului că a doua zi dimineață aveam să plecăm destul de devreme și definitiv și că ne-ar fi mai ușor să încărcăm bagajele; spre surprinderea noastră, acesta a fost de acord. Deci, ca să știți cum stă treaba. Dealtfel, anticipez și zic: parcarea este marele și principalul defect al acestei locații.

Până una-alta, gazda noastră s-a grăbit a ne prezenta facilitățile domeniului: zona de grătar și cele 2 spații de relaxare, unul în grădina din față, altul în cea din spate, precum și mica magazie cu biciclete de toate mărimile puse la dispoziția oaspeților (deși chiar am vrut să le folosim, până la urmă n-a fost să fie, tot la picioarele proprii am apelat). Apoi am urcat împreună cele câteva trepte către micul pridvor, unde de asemenea se află un mic loc de relaxare, dotat cu o canapea; deasupra, pe un suport, ne-a indicat spray-ul contra țânțarilor (deși toamnă, vremea era călduță încă și scârboasele lighioane prosperau în vegetația abundentă și umezeala din jur). Totuși, începând cu a doua zi, temperatura avea să scadă simțitor ☹, așa că țânțarii n-au mai fost o problemă.

Am pătruns apoi în casă, în livingul spațios, unde Ruslan a continuat prezentarea. Ne-a arătat că din living se face un dormitor cu 2 paturi simple, bucătăria și o baie dotată cu duș. În dreapta, există o anexă, un bovindou dotat cu o măsuță și 2 scaune-fotolii, cu ferestre mari ce dau spre grădină; avea să devină rapid locul nostru preferat, acolo am mâncat (când am mâncat acasă), acolo am mai stat la un pahar de vorbă sau „pe telefon” ...

Din fața bovindoului, pleacă un șir de trepte de lemn ce duce la etaj. Acolo mai sunt 2 dormitoare – cel mare, cu pat matrimonial și încă unul de o persoană. Plus încă o baie, tot cu duș. Ne-a zis că putem folosi orice spațiu din casă, totul rămâne la dispoziția noastră. Ne-a explicat cum funcționează sistemul de alarmă, care cheie de unde e, treburi de-astea...

Veni vorba de magazine alimentare, am aflat că sunt câteva prin zonă, nu chiar aproape; ne-a zis că ne poate asigura micul dejun, dar nu pentru ziua următoare, că e prea târziu, ci pentru următoarele 2, pentru 20 leva în plus. Tati s-a declarat entuziasmat și a acceptat, am stabilit cu Ruslan ora 9 pentru a se prezenta la noi cu micul dejun. Astea fiind spuse, băiatul nostru s-a cam retras, nu înainte de a-și menționa deplina disponibilitate în continuare, în caz că am fi avut vreo problemă.

Am purces la inspectarea mai pe îndelete a teritoriului („nu prea pe îndelete” , a zis Tati, „să mai prindem un pic de lumină la plimbare” ). În primul rând, a trebuit să deliberăm unde vom dormi: jos, unde-i dormitorul mic și baia mai măricică sau sus, unde camera e mare, luminoasă și cu balconaș, în schimb baia-i mai micuță?! Desigur, dormitorul a câștigat în detrimentul băii, așa că ne-am cocoțat bagajele pe treptele de lemn vintage și ne-am înșirat puținele efecte prin micuța baie.

Dormitorul mare e mobilat sumar, doar cu un pat dublu încadrat de 2 noptiere și o măsuță pe care stă televizorul. Un întreg perete maschează garderobul încastrat, bogat în spații de depozitare, în care am găsit și alte chestii potențial utile, precum un aspirator sau perii de curățat diverse. Mobila și pereții sunt albi, sporind luminozitatea încăperii, singurele pete de culoare sunt tabloul de deasupra patului și cuvertura-eșarfă cu flori albastre. Ferestrele micuțe sunt dublate pe exterior cu obloane de lemn vopsite în vernil, în care este decupată câte o inimioară. Balconul dă spre grădina din față, vara trebuie să fie tare drăguț să-ți începi dimineața acolo în compania unei cafeluțe, ascultând valurile... Am mai avut DVD-player (inutil pentru noi) și aparat de AC, foarte-foarte util, în măsura în care casa nu beneficiază de altfel de încălzire.

Dormitorul cel mic era decorat în același stil, chiar se poate spune că-i fratele mai mic al celui principal. Doar că florile cuverturii erau roșii, iar balconașul dă spre grădina din spate. În rest, identic.

Baia de la etaj... hmm, ar mai necesita ceva remedieri... Lasă că e minusculă (ne asumaserăm asta), dar, de exemplu, bateria de la chiuvetă juca într-un mod înfiorător, am avut emoții să nu rămân cu ea în mână de fiecare dată când am învârtit robineții ăia. Altfel, corect dotată baia, cu de toate. Desigur, în stilul binecunoscut bulgăresc, zona dușului comunică direct cu restul încăperii, stropești tot când te speli. Dar și asta ne asumăm când decidem să mergem în Bulgaria ????...

Pe niște rafturi montate în holișorul de la intrarea în baie, ne așteptau tot felul de consumabile: flaconașe de șampon, gel de duș, loțiune de corp, hârtie igienică. Lângă chiuvetă, un recipient cu săpun lichid (pe cel din baia de la parter uitaseră să-l umple). Prosoapele le-am găsit rulate frumos pe paturi, câte 2 de fiecare, albe și discret parfumate. Cu apa caldă n-au fost probleme semnificative, boilerul și-a făcut datoria, chiar dacă trebuia să aștepți un pic să se încălzească apa.

Ne reîntoarcem la parter și inspectăm un pic livingul. O canapea într-un colț, alături o măsuță încadrată de 2 scaune, o oglindă îngustă și înaltă. Aproape de scări, încă o masă înconjurată de încă 6 scaune, teoretic aici e locul de mâncat. Pe masă, un coș cu o sticlă de vin (cadou pentru noi, ne explicase Ruslan, alături de cele 2 doze de bere din frigider) și niște șervețele într-un suport. Pe peretele dinspre scările ce duc la etaj este fixat un alt TV, iar deasupra canapelei alt AC. Livingul fiind mărișor, mi s-a părut că AC-ul ăsta n-a prea ținut ritmul, deși l-am lăsat tot timpul pornit; în plus, era mai zgomotos decât cele de sus. Poate nici nu i-am dibuit noi toate chichițele, căci în ultima zi l-a mai butonat Tati și parcă a mers mai bine.

Aruncăm o privire și în celălalt dormitor: 2 paturi simple, o noptieră comună între ele, un dulap pe peretele opus, alt TV pe altă măsuță.

Ne mutăm în bucătărie, dotată cu tot ce trebuie: aragaz cu cuptor, separat cuptor cu microunde ce avea și un prăjitor încorporat, frigider cu congelator, un dispenser uriaș cu apă de băut. Prin dulapuri, de toate pentru toți: tacâmuri, veselă suficientă, inclusiv pentru gătit, condimente etc. La chiuvetă, detergent și bureți de vase. Filtru de cafea cu pastile speciale și pliculețe de ceai de mai multe feluri. Ați înțeles ideea; tot ce vrei și chiar mai mult de-atât. Oricum, din toate astea am folosit cel mult 5%.

Mai avem de inspectat cealaltă baie și gata. Un pic mai mare decât cea de sus și mai drăguț decorată. În rest, n-am a comenta, căci n-am prea folosit-o.

Micul dejun

În prima dimineață am cam rămas descoperiți la acest aspect, de fapt nu ne-am prea bătut capul cu asta. Cu o seară înainte, mânați de entuziasmul sosirii într-un loc nou și atât de romantic, ne-am plimbat prin uriașul parc (nu chiar prin tot), am coborât pe plajă (era o seară splendidă, cu lună plină trasând cărare de argint pe luciul mării!), apoi am cinat la un restaurant super-fain (amănunte în alt episod), în apropierea căsuței noastre... Ne-a fost lene să mai căutăm vreun magazin-ceva „pentru de dimineață” , aveam cu noi niște iaurt și o pungă cu covrigei și am zis că ne-om mulțumi cu atât.

În cea de-a doua dimineață, precum făcuserăm vorbele, Ruslan s-a înființat la noi la ora 9 fix, cu 2 papornițe din care a început să scoată tot felul de chestii: telemea și cașcaval, roșii și castraveți, ouă fierte, brânză topită, un borcan cu zacuscă bulgărească și altul cu gem, un pachet de unt, ba până și un recipient cu sare de Hymalaia și un pachet mare cu șervețele! În plus, pâine, suc, lapte, iaurt, banane. Destul cât să saturi 5-6 persoane, pe puțin. I-am dat 20 de leva, așa cum ne-am înțeles, am mâncat cât am putut, ce a rămas am pus în frigider.

Am vrut să-i spun ca în ultima dimineață să nu ne mai aducă nimic, dar m-a oprit Tati: „Lasă, Mami, să vină! Și-așa au avut un sezon nașpa, mai câștigă și el un bănuț!” . Rezultă că am primit o nouă serie de telemea, cașcaval, roșii și castraveți, de data asta și mezeluri de vreo 2-3 feluri, alte ouă fierte, triunghiuri de brânză topită, pâine și banane. Alt lapte și suc, alte iaurturi. Scuzându-se, Ruslan și-a exprimat speranța că din celelalte mai avem... Oricum, zacusca era intactă și abia ne atinseserăm de unt și gem ????... Am scos altă bancnotă de 20 leva să i-o dau, dar a refuzat-o: „Ați plătit ieri pentru tot!” Am rămas cu gura căscată; atâta mâncare doar 20 de leva?!... Nici acum nu-mi explic...

După ultimul mic dejun, am stabilit cu gazda noastră ora de check-out (care în mod oficial se întinde până la 12, dar noi am plecat pe la 10), ca să trimită femeile de serviciu. Ne-am luat rămas bun și asta a fost, ne-am despărțit prieteni...

... Mi-a plăcut foarte mult căsuța din parc, locul are ceva magic... Mi-au plăcut arcadele verandei, dantelăria de lemn, obloanele cu inimioare și relaxantul bovindou... Grădina din față, cu flori și valuri pe fundal și grădina din spate, ca o mică pădurice străbătută de alei. Mi-a plăcut că aveau niște stâlpi metalici plantați din loc în loc, cu becuri în capăt, seara apăsam un întrerupător și toată grădina se lumina feeric instantaneu! Mi-au plăcut pisicile prietenoase și alintate care veneau în vizită de prin vecini, imediat ce ne simțeau pe verandă; un motan, în mod deosebit (l-am botezat Mițiloi), a fost extrem de insistent, mai ales că și noi ne-am dovedit gazde bune, împărțind cu el... tot ce-am avut: iaurtul în prima seară, apoi brânza topită și salamul ????!...

M-a intrigat numele căsuței de prințese. Google Translate zice că lubimetz înseamnă animal de companie, nu știu sigur dacă traducerea e corectă. Tot pe internet am descoperit că Lubimetz 13 este numele unui film bulgăresc produs în 1958 (!), o comedioară despre „eforturile a trei cluburi de fotbal de a atrage jucătorul zilei” . Se pare că o parte din scene au fost filmate aici, în căsuța din Grădinile Mării (wow, ce vârstă venerabilă are prințesa noastră!); dealtfel, în living sunt expuse câteva imagini cu actorii ce au jucat în această peliculă. L-am întrebat pe Ruslan și a confirmat, fără să pară prea entuziasmat. Eu cred că ar putea să se ajute de asta, casa are istorie, unii turiști apreciază...

În loc de concluzii: Lubimetz 13 a fost o experiență specială pentru mine; nu știu exact de ce, dar m-a atins profund. Poate ideea că a fost numai a noastră, poate trecutul ei, cu siguranță apropierea mării și frumosul parc ce o adăpostește... Locul nu-i perfect, mai vezi câte o ușă înfundată, câte un perete pătat, despre bateria de la baie am amintit deja. Cu un pic mai multă grijă, cu siguranță ar fi nemaipomenit! Și probabil nu mi l-aș mai putea permite, desigur...

Ruslan, băiatul care s-a ocupat de noi, a fost gazda perfectă! Volubil, săritor, ne-a ajutat cu parcarea, ne-a dat multe informații utile și chiar ne-a cumpărat provizii pentru micul dejun.

Mici chestii care „scârțâie” . Nimic de netrecut cu vederea.

Casa se află în Grădinile Mării, un parc uriaș ce ocupă întreaga faleză din Varna, foarte aproape de delfinariu.

Relaxare. Departe de „lumea dezlănțuită” (și totuși atât de aproape de ea)...

---

VIZUALIZĂRI: 1130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI