O zi la Giurgiu, parcul Comana și plimbare pe malul Dunării

TIPĂREȘTE

Că să corelez textul cu imaginile, voi prezenta fix această ieșire.

A avut loc anul trecut în luna August. Dorind să ieșim puțin din rutina zilnică și nedorind să ne cazăm, am ales Giurgiu. Nu era prima dată, nefiind străini acestor locuri dar cum revizitam orice obiectiv/loc/oraș interesant, și Giurgiu se încadrează aici.

Fiind o locație apropiată de București, nu ne-am zorit de dimineață cu plecatul. Giurgiu se află la 1 ora și 70 de km de București. Ne-am luat la noi câteva senvisuri și sticle de apă, fiind încă destul de cald afară.

Prima oprire a fost la parcul Natural Comana... era o locație nouă pentru noi și am dat de ea căutând obiective noi în drum spre Giurgiu. Mno... am setat Waze-ul cu destinația Parcul Comana văzând ce frumos e acolo din poze. Pontoane, zone de agrement, un fel de Delta Dunării... frumos domne!

Buuuuuuuuun. Setat gps, ne bagă prin tot felul de străduțe dubioase din Comana. Într-un final zice nenea gps că am ajuns la destinație. Noi eram... ok și unde e?? Parcăm mașina pe un soi de uliță înfundată, unde era o barieră. Văd ditai semnul cu PARCUL NATURAL COMANA... zic ok, să o luăm la pas.

Dăm pe drum de niște neni care tăiau copaci. Bună ziua... bună ziua... mergi mai departe că sar ăștia cu topoarele pe noi. Cine știe ce fac, de unde sunt, treaba lor.

Practic mergeam pe un soi de drum forestier, îngrădit de o pădure, eram în... pădure. Mergem vreo 30-40 de minute, mai dăm de câțiva rătăciți pe drum.

Într-un final am abandonat. Drumul ăsta forestier nu se mai termina. Zic băi nene, unde naiba este capătul? Unde sunt pontoanele alea? Unde e delta aia frumoasă din poze?? Îmi bag picioarele hai înapoi și mergem în Giurgiu, acolo barem știm ce e.

Să mă bată mama dacă am înțeles ce și cum. Locația zic eu că era bună, doar era ditai semnul cu PARCUL COMANA. Poate are mai multe intrări și noi am intrat pe aia mai pustiită... Dumnezeu știe. Plan abandonat. :))

__

Ajungem înapoi la mașină, rupți de sete (consumasem toate sticlele de apă prin pădurea aia), ne hidratăm, dăm drumul la aer că era un cald de mureai, ne revenim și setăm destinația nouă. Giurgiu, port, fitze.

Noi mergem și parcăm de obicei în zona de lângă clădirea Administrației Porturilor, sau mai ușor de zis, lângă restaurantul La Ponton. Lăsăm mașina, și o luăm la pas pe faleză. Sunt destul de multe bănci și sunt fix lângă copaci, deci poți stă la umbră.

În spatele clădirilor sunt destul de mulți câini și par cam... sălbatici așa că aveți grijă cu ei, nu îi băgați în seama și feriți-va de ei. Noi am preferat să mâncăm mâncarea de acasă că deh... covidutz era și în August anul trecut, bine mersi.

__

Din ieșirile noastre pe acolo, am observat că mai înapoi este un ștrand, lângă pontonul 6. Este și o parcare lângă și vara părea sufocat de clienți. Nu am fost dar părea ok din exterior...

__

Tot în Giurgiu am vizitat și Parcul Alei. Un parc mic, dar liber, unde poți merge cu cel mic să îl dai prin leagăne și topogane. Parcul se află în imediată vecinătate a Schitului Sfântul Nicolae dar și a sediului Poliției din Giurgiu.

__

Schitul Sfântul Nicolae se află pe stradă Mircea cel Bătrân din orașul Giurgiu, în apropierea portului. Întrucât este situată aproape de Dunăre, acest așezământ monahal este ferit, de zarvă orașului însă are un istoric destul de zbuciumat. Biserica Sfântul Nicolae a fost până în 1830 geamie mahomedana.

Nu se cunoaște însă data construcției acestei geamii. În anul 1830, geamia a fost transformată în biserica ortodoxă, cu hramul Sfântul Nicolae, după numele țarului Nicolae I al Rusiei, această hotărâre luându-se în perioada 1828-1829 că urmare a eliberării Cetății Giurgiului de sub ocupație otomană și a restituirii orașului Giurgiu Principatului Valahiei.

Tot aproape este și Cetatea Giurgiului dar văzând din poze că sunt doar ruine... am zis pas.

Ne mai plimbăm noi ce ne mai plimbam și apoi o luăm ușor spre casă.

Mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să citești experiență mea aici. Nu uită să dai un vot!

Să ai o zi bună călătorule.

Giurgiu nu este un oraș foarte dezvoltat. Gradul de sărăcie pare destul de ridicat iar orașul pare încă prins în era comunismului.

Însă trecând peste toate acestea, rămâne un oraș frumos, ce are farmecul lui.

---

VIZUALIZĂRI: 1728 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI