Muzeul Pergamon din Berlin (I)

TIPĂREȘTE

Muzeu de Arheologie, de Istorie și de Artă. Această titulatură poate fi dată pentru Pergamonmuseum din Berlin, cel mai mare al doilea muzeu de antichități din Europa, după British Museum din Londra și Louvru din Paris. Se află pe Insula Muzeelor, insulă formată de râul Spree și un braț al acestuia, în fosta zonă de influență sovietică. UNESCO a avut grijă ca în 1999 să ia sub oblăduirea sa, toate cele patru muzee aflate în nordul insulei.

De ce Muzeu de Arheologie?

Pentru că exponatele sale sunt rodul muncii arheologilor germani. O primă expediție în vechea Mesopotamia s-a desfășurat în anii 1886-1887, condusă de doctorul Robert Koldewey și ca o ironie a sorții, au găsit un cimitir (în apropiere de actualul Telloh). O altă expediție germană, condusă de același arheolog, dar organizată pe scară ceva mai largă, a fost trimisă în 1899 cu scopul de a explora ruinele Babilonului. Atunci s-au găsit principalele exponate aflate în muzeul din Berlin. Mai târziu s-au efectuat săpături în nordul teritoriului, în zona fostului Imperiu Asirian, în orașele Assur și Ninive.

Karl Humann, inginer feroviar, puțin arhitect și fără să fi studiat Arheologia, a făcut o pasiune din a scormoni întinsele zone aflate sub tutela Imperiului Otoman, acolo ude era obligat să trăiască din cauza unui bacil Koch. A mai avut și acceptul de la sultan de a lua tot ce „era scriere, sau figuri umane, tot ce nu ținea de Coran” . Lucrând la un drum în zona fostului Babilon întâmplarea a făcut să găsească o friză ce aparținea Altarului din Pergam.

De ce Muzeu de Istorie?

Pentru faptul că adăpostește în colecțiile sale antichități din perioada greco- romană și din Orientul Apropiat.

De ce Muzeu de Artă?

Siluetele și culorile leilor din Aleea Procesiunilor, acuratețea mozaicului de la Milet, ornamentația Templului Jupiter Heliopolitanus din Baalbek, sculpturile frizei Altarului din Pergam sau reliefurile din Palatul Regal din Ninive nu pot fi decât rodul imaginației și îndemânării unor artiști desăvârșiți.

Am cumpărat ticket în valoare de 12 euro valabil pentru mai multe muzee din oraș, nu rețin dacă era avantaj/senior sau nu, rețin că am stat la o coadă serioasă și nu la cumpărarea ticketului, ci la intrarea în muzeu. Nu am fost un grup organizat și nici nu am urmat traseul muzeal impus de documentele primite, ci am umblat de colo, colo și am stat cât am dorit, întreaga vizită însumând mai bine de două ore. Puțin!

Fără a mai face un istoric al muzeului, atât vreau să spun, că întreaga clădire a fost ridicată și dată în folosință în 1930, special pentru a adăposti monumentele mari aduse din zona Greciei și Asiei Mici, reconstituite pe baza fragmentelor riguros numerotate de arheologii expeditori. Treabă nemțească!

Cea mai mare piesă este Altarul din Pergam (Bergama de astăzi, în Asia Mică) după care muzeul și-a luat și numele. Surpriza neplăcută a fost că la vizita noastră încă era în renovare și modernizare, conform unui plan care se încheia în anul 2019. La o vizită anterioară, prin anii 80, atunci când OJT-ul organiza excursii în țările socialiste, am avut bucuria de a-l vedea în toată splendoarea sa.

Poarta Zeiței Ishtar

A fost prima vizitată. Este imensă, albastră și bine pusă în lumină. Era una din porțile Babilonului, ca parte din zidul orașului și marca intrarea principală, cea nordică. Avea 15 m înălțime, dar reconstituirea s-a efectuat doar părții superioare și numai fațadei spre oraș. La reconstituire s-a folosit numai material adus de arheologi din excavările in situ.

Poarta ridicată în sec. al VI-lea î. Ch. în timpul domniei Regelui Nabucodonosor al II-lea, este o frumusețe! Un zid din cărămizi smălțuite, ornat cu imagini în relief, de tauri și siruși, pe toată suprafața. Conform istoricilor, poarta, împreună cu partea din afara orașului, care era mult mai mare ca cea dinspre oraș, era ornată cu 150 tauri și siruși. Sirușii erau animale fantastice cu cap de șarpe, ghiare de pasăre răpitoare și trup acoperit cu solzi. Aveau rolul de apărători ai orașului.

Pe o latură a porții arheologii au găsit un zid cu scriere cuneiformă, o declarație de identitate și de proveniență divină a regelui, cuvinte rostite de rege și săpate de scribi, în cuneiformă.

Poarta a fost dedicată zeiței Ishtar, zeiță a războiului, dragostei, frumuseții și întruchipa fertilitatea și renașterea la viață, precum zeița Athena, la grecii antici.

De o parte și alta a imensei porți, sunt expuse două mari panouri ce reproduc cu elemente originale,

Fațada sălii tronului lui Nabucodonosor al II-lea (604-562 î. Hr)

Din cărămidă smălțuită, de un albastru intens, cu ornamente florale iar în partea de jos, o superbă friză cu lei.

În aceiași încăpere, într-un colț, a fost montată o copie a faimoasei stele pe care sunt imprimate Legile lui Hammurabi, datate sec. al XVIII-lea î. Ch. și al cărui original se află expus în Muzeul Luvru din Paris, despre care am scris aici. Acest rege a impus ordine și disciplină, iar Regatul său a cunoscut „epoca de aur a civilizației babiloniene” .

Și tot în această încăpere am privit cu atenție două foarte interesante hărți ale Mesopotamiei.

Aleea Procesiunilor

Am trecut în altă încăpere, în continuarea primei, tocmai pentru faptul că Aleea Procesiunilor pleca de la Poarta Ishtar și ajungea, se pare, la templul lui Marduk.

Echipa de arheologi a lucrat cu aproximativ 200 persoane zilnic, pe tot parcursul anului, timp de 15 ani, din 1899 până în 1914 pentru a scoate la lumină anticul Babilon care se întindea pe o suprafață de 900 ha, zic istoricii. Amplasat în zona orașului Hilla din Irakul de azi, pe malul estic al râului Eufrat, orașul avea străzi radiale care se terminau în centru, acolo unde se afla Ziguratul (Turnul Babel) și 14 temple, cel mai important fiind cel al lui Marduk. Și cel mai important era traseul procesiunilor sau Aleea Procesiunilor.

În muzeu este expusă și o machetă de ansamblu a traseului, de numai 30 m din totalul de 800 m cât avea Aleea,

Construită de Regele Nabucodonosor II, Aleea Procesiunilor avea o lățime de 20 m și decorată cu plăci ceramice de culoare albastru strălucitor și ocru. 120 de lei, câte 60 de fiecare parte ornau Calea, mergând în direcția spre Templu.

Sunt superbi acești lei! O împletire de nuanțe, de expresii și mișcare cum numai un artist plastic poate reda. Combinarea culorilor este de-a dreptul, uluitoare! Privindu-i, nu-ți rămâne decât să le asculți răgetul!

Calea Procesiunilor este una din operele salvate, recondiționate și expuse pentru noi, să-i admirăm frumusețea și să apreciem talentul și îndemânarea celor care au creat-o, dar și gradul de civilizație a popoarelor antice.

Încerc să mențin vie amintirea Muzeului Pergamon, atât cât am văzut, deși parte din el era în restaurare.

Insula Muzeelor rste un loc preferat pentru toate categoriile de turiști, dar și de localnici.

Parcul Lustgarten aflat tot pe Insula Muzeelor este un loc super de relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 1059 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI