Muntele de sare

TIPĂREȘTE

Muntele se sare de la Ocna de Sus

Pornim dimineata de la TgMures pentru ca pe la pranz, atunci cand soarele e inca deasupra noastra iar lumina e tocmai buna pemtru cateva fotografii, sa fim la Ocna de Sus... E un inceput de Octombrie inca foarte cald, la Praid in piscina e "full". Sunt 28 de garde in aer. A inceput incalzirea globala? Ce bine trebuie sa fie acum la 120 metri sub pamant in salina de la Praid un n-ai mai muklt de 16 grade (loc in care vara sunt cate 3000 de turisti si pacienti, de doua ori mai mult decat satul de deasupra, care numara de-abia 1500 de suflete)... Odata, demut, cu zeci de ani in urma din aceasta salina tasnea un izvor fierbinte la 42-49 gr C, care acum s-a colmatat. Langa piscina pe linga care trecem ca TGV-ul pe langa o carutza trasa de boi, era o baza de tratament infloritoare. Acum n-a mai ramas decat piscina care functioneaza doar cand e cald si mai ales in week end...

Ajungem la Ocna de Sus, unde masivul bolovan de sare subteran de la Praid, asemenea unui aisberg sau meteorit ce-odata si-o data ne va transforma in praf si pulbere, pe care oamenii de stiinta o denumesc "materie anorganica", bloc masiv, de forma trapezoidala, cu "adancimea" de 3 km si latimea la baza de aproape 4 km, strapunge in cateva locuri scoartza terestra formand mici munticei de sare. Spre unul din ei ne indreptam noi acum. Iar treaba cu meteoritul ce va pune capat acestei lumi, sa nu va sperie... moartea e decat o transformare a organicului in anorganic, doar ca Omul, fiinta eminamente subiectiva, o percepe ca pe ceva tragic, catastrofal si ireversibil. Dupa cateva milioane de ani... timp pe care noi nu-l percepem decat cat trecerea unei clipe, vom renaste din aceleasi farame de materie pe care meteoritul mai sus numit, le va produce.

Ajungem deci in valea Sarii, unde vreo doua carute pline cu tigani si cu sare proaspat sfaramata si adusa tocmai de la baza muntelui de sare, o tulesc repede cand ma vad ca inaintez spre ei cu aparatul de fotografiat. Valea Sarii de la Ocna de Sus e rezervatie naturala, dar o colonie de hoti de sare o distrug sistematic, revanzand sarea la "sosea" cu 20 de bani kilogramul, nu cu 35 de bani cu cat se vinde la magazinul de desfacere al Salinei Praid. Sare avem insa in tara foarte multa, doar acest munte subteran de la Praid poate hrani intrega populatie a Europei timp de 500 de ani. In Romania, fiecarui roman ii revin cam 5 tone de sare pe cap de locuitor. Reusesc sa realizez o fotografie "in flagrant" pe care o trimit la primaria Praid... dare se pare ca a fost degeaba.

Coboram anevoie, admiram, "muntele de sare"inalt de 80 de metri dar si alte blocuri de sare ce strabat acoperisul salinei Praid. Si vcand te gandesti ca aceste sunt doar varfurile unui aisberg salin care coboara in adancuri pana la 3000 de metri. Traversam usor muntele si ajungem intr-o alta vale prin care curge un parau sarat si observam, in premiera nationala, sau mondiala, sau daca va place SF-ul, galactica, formarea unui nou lac sarat, Revenim pe carari albe de sare, nimic altceva decat alte izoare sarate, secate temporar din cauza secetei din acest an. Urcam pe o costisa si admiram culorile toamnei... rosu-galbe-maro. Hei, voi impresionistilor din intrega lumea, veniti aici in Transilvania sa pictati culorile toameni de la Ocna de Sus!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3725 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI