Bine la Gurko, chiar dacă nu conform viselor

TIPĂREȘTE

De la Plovdiv spre casă trebuia să ne oprim o noapte la Nisipurile de Aur, acolo unde câteva perechi din gașca noastră au avut curajul să meargă în perioada în care ar fi trebuit să fie întâlnirea tradițională. Așa vorbisem cu ei înainte de a pleca de acasă, dar până la urmă ne-am răzgândit și am respectat regulile pe care singuri ni le-am impus în această pandemie. Dacă totuși plănuisem să ne mai oprim o noapte, am ales orășelul nostru drag, Veliko Târnovo.

Am stat în multe locuri la Veliko în ultimii 10-12 ani, dar tot timpul mi-am dorit să stau măcar o dată pe strada Gurko, la hotelul cu același nume, pentru priveliștea minunată de acolo.

Prin urmare, între două obiective dintre cele la care ne-am tot oprit venind de la Plovdiv, n-am mai căutat cazare la întâmplare, ci, din prima am verificat dacă Gurko are disponibilitate și un preț acceptabil, pentru că nu îl știam prea ieftin, mai ales în sezon.

Prețul era ușor mai mic pentru că era vorba despre o cameră economy, dar numai atât era disponibil pe booking. Camera economy însemna fără balcon, lipsa căruia, în general, nu mă deranjează, dar aici voiam priveliștea și chiar ne propusesem să avem o dimineață de leneveală.

Am găsit atât de liber în drumurile noastre în vara asta, și chiar dacă pe booking nu erau camere libere, la fața locului erau destule, încât am rezervat, gândindu-ne că poate avem noroc și la Gurko și putem să facem un schimb. Dacă nu, nu era bai, pentru că urma să ajungem seara destul de târziu, iar a doua zi plecam, cu tot cu mașină, după micul dejun. Nu ca să plecăm spre casă, ci ca să parcăm pe bulevardul principal, să ne plimbăm pe ștrase și pe Ulița Meșteșugarilor, să mâncăm eventual și spre seară să o luăm spre casă.

La Veliko Târnovo am ajuns cu mașina de la Plovdiv (vezi impresii), după ce, pe o distanță de aprox 200 de km, ne-am oprit la mai multe obiective. Cunoaștem orașul destul de bine așa că am ajuns cu ușurință pe strada Gurko, la hotelul nostru.

În principiu waze știe tot, dar, ca idee, ca să intrăm pe strada General Gurko, din orice direcție am veni, dinspre București sau dinspre Plovdiv, cum a fost cazul acum, a trebuit să ajungem tot pe Bdul Hristo Botev, în zona Punctului de Informare Turistică și a parcului cu Monumentul Maica Bulgaria și acolo să intrăm pe strada Hadzhi Dimitar care dă în Gurko. Strada nu este accesibilă decât așa, în capătul celălalt, spre Cetatea Tsarevets nu ai decât acces pietonal. Gurko este strada oarecum paralelă cu bulevardul principal din Veliko, Nezavisimost și ca să ajungi acolo trebuie să urci/cobori o mulțime de scări, printre casele bulgărești, tradiționale și etajate.

Am parcat mașina pe stradă, în fața hotelului și imediat ne-a luat în primire cineva, chiar de la mașină. Ne-am dus împreună spre recepție și după ce ni s-a confirmat că avem o cameră fără balcon, dar cu priveliște, am încercat un schimb. Domnul de la recepție ne-a spus că hotelul este plin, dar mai are o singură cameră cu balcon, din păcate la etajul 3, ultimul, ușor mansardat, cealaltă cameră fiind la etajul 2. Cum și pe el îl vedeam tot mansardat din stradă, nu a contat decât balconul și ni s-a părut că am făcut super afacere, pentru că nu ni s-a cerut vreo diferență. Până la urmă s-a dovedit că n-am făcut nici o brânză, dar nici nu pot să zic că a fost rău.

De câte ori am trecut pe strada Gurko, hotelul mi s-a părut wow. Și mi se părea fain de tot să stai la un balcon plin cu mușcate și să ai priveliștea cu Monumentul Asanilor, Yantra care cotește chiar în zona aceea sau casele unele peste altele.

Acum, aflându-mă în fața lui și uitându-mă în sus, mi s-a părut la fel de atractiv, văruit în alb, cu toate mușcatele acelea roșii peste tot, dar mi-am dat seama că nu toate camerele au balcon, chiar sunt destule care nu au. La etajul 1, deasupra recepției și a garajului nu prea sunt camere cu balcon, iar începând cu etajul 2 din cauză că și hotelul, ca și celelalte case din zonă, este făcut în trepte, dacă ai balcon la etajul 2 sau 3 ai și un acoperiș în față. Cred că doar câteva camere sunt privilegiate și întrunesc condițiile pe care le credeam eu ideale la Gurko. În fine…. mă cramponez prea mult de asta, n-a fost nici o nenorocire, doar că nu a fost conform viselor.

Priveliștea minunată de la Gurko vine la pachet și cu accesul greoi spre orașul vechi, pentru că trebuie să urci/cobori o grămadă de scări ca să ieși pe bulevardul principal. Că urci/cobori nu e așa o problemă pentru noi, dar cel puțin de când mergem noi la Veliko, e întuneric beznă pe scările alea și te cam ia cu răcori dacă te trezești pe acolo pe la 11-12 noaptea.

Din această cauză, dar și pentru că, de obicei, mai facem shopping la Veliko și nu mi-ar plăcea să mă plimb cu sacoșele pline în sus și în jos, eu sunt mulțumită că am stat la Gurko, a fost bine, dar pentru cazare ajunge.

Din punctul nostru de vedere la Gurko este ideal să te duci, mai degrabă, ca să te bucuri de priveliște, de mâncarea bună și să te relaxezi. Ca să ajungi pe bulevardul principal de câteva ori într-un sejur, este interesant pe scările printre case, dar nu prea comod.

Parcarea a fost gratuită. În garajul lor, care se află lipit de corpul cu recepția, intră 4 mașini și toată strada era plină, pentru că, așa cum am spus, hotelul era ocupat la capacitate maximă. Posibilitățile de parcare sunt reduse pentru că strada este îngustă și se merge pe două sensuri cu greutate. Asta e valabil la plecare când trebuie să se facă ceva manevre, dacă strada este plină de mașini.

WiFi a fost parolat dar nu mai îmi amintesc deloc cum a funcționat. Cel mai probabil bine, că de rău ne aducem aminte imediat.

Personalul a fost foarte ok. Cred că Gurko este o afacere de familie, cel puțin la micul dejun a fost evident asta și ne-au plăcut mult doamnele zâmbărețe care ne-au servit.

Un pic de reproș am la adresa persoanei care ne-a făcut check-in-ul, care era și ospătar, pentru că a fost ușor agresiv și insistent cu invitația de a sta și ne-a etalat la foc automat cam tot ce puteam să comandăm, în condițiile în care îi spusesem că vrem doar un dulce și să bem ceva. Probabil că ăsta era stilul lui, dar nu îmi place deloc să mă iei repede la restaurant și nici să forțezi nota cu o amabilitate excesivă.

Nu taxez însă pentru acest lucru, pentru că nu a fost o răutate concretă, poate doar o energie nepotrivită în locul și momentul acela.

Hotelul are ceva camere, în jur de 20-21 cred, grupate în două corpuri de clădire lipite, cu acces separat. Prima noastră opțiune era în corpul cu recepția, dar camera pe care am schimbat-o și unde am stat a fost în corpul cu restaurantul. Garajul se află în continuarea celor două corpuri și deasupra lui sunt camere, accesul fiind pe la recepție.

Corpul cu recepția, ca și restul hotelului este decorat în stil traditional, îmbinând lemn cu piatră și aglomerat, la modul plăcut, cu tot felul de obiecte de décor mai vechi sau mai noi și multe flori. Era acolo și un televizor, un șemineu functional, canapea și măsuță pentru relaxare dar și nota bună primită pe booking, etalată la loc de cinste.

Noi am stat, așadar, în corpul cu restaurantul, la etajul 3. Dacă nu mă înșel, sper să nu greșesc, în corpul cu recepția parcă era lift dar în corpul nostru, nu. Pe noi nu ne deranjează niciodată lipsa lui, oricâte etaje ar avea hotelul. Urcăm/coborâm cu liftul strict cu bagajele, în rest pe scări. Acu am cărat și bagajul pe scări dar, din fericire, a fost doar un troler mic de fiecare.

Camera a fost destul de mare, cu dușumea pe jos și paturi twin, pe care noi le-am apropiat.

Veioze cu lumină bună, minifrigiderul cu chestii, o măsuță rotundă pe care erau o cană electrică și căni pentru cafea, ceai, 2 scaune tip fotoliu, o comodă cu oglindă, scaun și sertare, altă comodă pe care era televizorul și sub care se afla minibarul, un dulap mare pentru haine, toate completau mobilierul din cameră. Etajul mansardat nu deranjează cu nimic în cameră sau baie pentru că înălțimea este suficientă.

Cu toate că ziua a fost foarte cald, 36 de grade, în cameră am găsit foarte plăcut pentru că mergea aerul condiționat. Noaptea nu a fost cazul să uzăm de el pentru că au fost 12 grade.

Balconul pentru care ne-am omorât atâta nu ne-a folosit la nimic. Priveliștea de pe geam era superbă spre Monumentul Asanilor, Muzeul de Artă și Yantra, dar numai dacă priveai din picioare. Balconul era extrem de mic, cu balustradă de lemn scorojită de la soare, o măsuță mică de tot și două scaune de plastic, decolorate și ele de soare. După ce că era așa înghesuit, pe jumătate din el mai era și unitatea de aer condiționat, ditai hardughia, total inestetică în balconașul ăla amărât. Nu aveai cum să stai în balcon pentru relaxare, cum ne gândisem. Dacă stăteai jos pe scaun nu aveai nici o priveliște, vedeai acoperișul mansardat al etajului de sub. Doar celor care fumează le-ar fi de ajutor un astfel de balcon.

Baia a fost mare comparativ cu dimensiunile camerei, clasică. Cu cadă și tot ce ai nevoie, consumabile, foehn, prosoape impecabile.

Curățenia a fost exemplară peste tot, nu am ce să reproșez.

Restaurantul în care am servit micul dejun, dar unde se serveau și celelalte mese era decorat, în stil traditional bulgăresc, cu arcade și tot felul de obiecte din ceramică, port popular, ceaune, fiare de călcat, coarne de animale, un șemineu functional, ca și la recepție… o îmbinare foarte reușită de lemn cu piatră și aici, ce să mai, un loc perfect să petreci o seară.

Terasa din față, cu câteva mese, este și ea foarte cochetă. O căruță plină cu mușcate și la fel ca în restaurant, o masă butoi, scaune butoi și mese pe roți de căruță.

Micul dejun a fost într-adevăr fabulos și se servea de la 7,30 la 11, un super interval. Veneau la masă și turiști cazați în alte părți care știau că aici pot lua micul dejun pentru 5 EUR de persoană. Și față de ce a fost pe masă 5 EUR mi s-a părut un preț mai mult decât ok. Doar că atunci când am mâncat dulcele și am băut berea, uitându-ne în meniu, am observat că prețurile la mâncare/băutură nu sunt chiar cele mai mici, dar destul de acceptabile.

Micul dejun nu a fost bufet suedez, ci am fost serviți la masă iar farfuria a fost mai mult decât îndestulătoare. Două bucăți de șuncă bună, două de mușchi, ou fiert, cașcaval, brânză, roșii, castraveți, banitsa caldă, niște minicroisante calde, iaurt bulgăresc, cafea excelentă, piersici, pepene, o cutie de suc de 1 kg la fiecare 2 persoane și de câteva ori doamnele, foarte zâmbărețe, care ne-au servit, au mai trecut să ne întrebe dacă mai dorim ceva. Micul dejun excelent, nu am ce comenta. A fost imposibil să mai mâncăm de prânz la Shtastliveca, cum facem la fiecare drum aproape.

Despre Veliko Târnovo cred că am scris și eu și oricum s-a scris mult. Este un orășel medieval superb, o alternativă la Valea Prahovei a noastră, undeva la 180 de km față de București. La fiecare drum îl găsim tot mai bine pentru că de 2-3 ani se renovează clădirile lăsate în paragină și am găsit gata, renovată și redecorată și Ulița Meseriașilor, pe care ultima dată când am fost, cu câteva luni în urmă, nici n-am putut să intrăm. De asemenea, spectacolul de lasere și lumini de pe Tsarevets care era ocazional în primii noștri ani la Veliko, acum este în fiecare week-end aproape și tot de vreo 2-3 ani s-a amenajat un centru de unde se proiectează spectacolul dar și o sală de unde poate fi urmărit de spectatori. Spectacolul superb, pe care l-am văzut și cu alte ocazii a fost și în week-end-ul acela.

Noi am luat cina în oraș, la EGO, dar ne-ar fi plăcut să mâncăm și la Gurko. Numai că atmosfera din restaurant ne-a inspirat o masă tovărășească, așa că așteptăm să ne întoarcem cu gașca pentru o cină la Gurko. Înainte să plecăm în oraș însă, tot ne-am așezat la o masă în fața restaurantului și am mâncat clătita casei, am băut o limonadă și o bere.

A doua zi am plecat după micul dejun întârziat, cu ceva manevre ca să ieșim din zona plină de mașini, am lăsat mașina în centru și am bătut Veliko în lung și în lat câteva ore bune. Am mâncat un dulce și am băut un cappuccino la intrarea pe Samovodska Charshia, un loc preferat de noi, am făcut shopping și am plecat spre casă, undeva pe la 17.

Nu era chiar în plan, dar aproape de Ruse ne-am abătut la vaporul plutitor, La Ponton, unde am mâncat o supă tarator, pește cu cartofi, calamari, 2 foccacia, șoferul a băut un sweps, eu un pahar cu vin și totul ne-a costat 33 de leva. Bun La Ponton, puteți să-l aveți în vizor.

Am stat o jumătate de oră la vamă, dar probabil că am fi stat mult mai mult dacă veneam pe drumul obișnuit, pe care veneau cei care fuseseră pe litoral, unde era coadă cât vedeai cu ochii. De la Ponton noi am ieșit în giratoriul de la vamă, acela din dreapta, unde erau doar câteva mașini bulgărești. Acolo era poliția care lăsa câțiva de la coada mare apoi lăsau din conaționalii lor, coadă la care eram și noi. Noroc chior, e bine de știut pentru altă dată, cu toate că dacă nu te încadrezi de unde trebuie nu mai ai cum să ieși din coloană.

Ca să închei totuși cu hotelul nostru, este un loc bun, pe care îl recomand din toată inimă. Dar să țineți seamă și de comentariile de mai sus, mai ales cele referitoare la accesul către orașul vechi. Iar nota un pic scăzută este strict pentru camera în care am stat noi, unde balconul nu e balcon, nu trebuie generalizat.

---

VIZUALIZĂRI: 1395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI