EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Savoare și ospitalitate, ieftineala de la Teleptean
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Hai la plimbare, prin Maramu’.
O zi plină cu obiective simple, muzee naturale adică satele maramureșene, ne rătăcim pe ulițele așezărilor Hărnicești, Breb, Hoteni, Călinești, Sârbi, Budești, am fost și în Vadu Izei, le-am adulmecat pe toate. Mai fuseserăm în Maramureș dar cu copilul mic în vremuri tare îndepărtate, acum revenisem pentru o vacanță de distanțare, ne-am prostit de tot, am ajuns să fugim de oameni...
Măi, unii fac urât de foame, cum bate ora prânzului tre’ să fiu pe fază, să găsesc un loc pentru halimoseală, altfel nervii devin nervoși, nu mai putem continua plimbarea. Și nu ține vrăjeala cu un codru de pâine sau un biscuițel, mâncarea e mâncare, nu păcăleală de mațe.
Caut pe net, nimic în zonă. Caut prin satele alea în care timpul a înghețat, nimic. Oprim la câteva pensiuni cu restaurante, sunt refuzată deoarece nu-s cazată acolo.
La intrarea în Ocna Șugatag, pe dreapta cum veneam de la Sighet, pensiunea Teleptean ne-a rânjit cu gălbeneala ei, oricum cerul era cam supărat și plângea, atmosfera era destul de tristă.
Parcarea pensiunii era mare, câteva mașini se odineau acolo, terasa goală, restaurantul la fel.
Un tânăr ospătar își omora timpul jucându-se pe telefon, a fost tare bucuros de oaspeți, ne-a întâmpinat cu voioșie, ne-a poftit pe terasa acoperită, eram feriți de picăturile de ploaie. Norocul nostru că n-a bătut vântul, altfel terasa era acoperită cu apă, așa ne-a comunicat tinerelul.
Am primit meniurile subțirele, oferta era suficient de bogată, prețurile excelente, cu toate că nici nu mai conta deoarece doream ceva cald, colindasem suficient pe coclauri maramureșene.
Teleptean e un loc țărănesc, nimic fabulos sau tradițional, nimic wow sau nelalocul lui, nu excelează în decorațiuni, nu-i nici rustic dar nici modern. E doar un loc plăcut în care am fost primiți cu brațele deschise.
Să vedem ce prețuri sunt la Teleptean: ciorbitele 8 -12 lei, tochitura 20 lei, mămăliga cu brănză și jumări 14 lei, păstrăvul 8 lei/100 gr, ceafa 16 lei, garnitura 5 lei, o cafea 4 lei, sucul 5 lei, berea 4 – 6 lei. Prețuri de pomană, zău dacă vă mint. Și cam așa erau toate celelalte oferte.
Nici n-am studiat meniul bine, l-am pozat pentru cei interesați, am ales o supă gulaș fără să clipesc. Soțul dorea șnițel cu cartofi pai =))
Ospătarul mi-a spus bucuros: „acum a oprit focul la gulaș, e fierbinte, abia l-a terminat de gătit, abia aștept să mănânc și eu”
Ce credeți? S-a răzgândit omul meu, a renunțat la mult iubitul șnițel din piept de pui =)) și a dorit o supă din carne de văcuță, la fel ca mine.
Gulașul e de fapt o tocană în varianta ei originală, ungurească. Însă, de-a lungul timpului a devenit o variantă mai... lichidă, savoarea specifică e dată de boia, mai ales de cea iute.
Porțiile erau foarte mari, abia le-am putut termina, gustul a fost excelent, deloc iute, aroma a fost amețitoare, e drept că ciobița mea preferată e cea din carne de văcuță.
Supa gulaș a fost delicioasă, era însoțită de ardei iute (pe farfuriuță), smântână dar și de pânică de casă, savoarea legumelor era contopită cu cea a cărnii, găluștile au cam lipsit din castron spre dezamăgirea domnului soț.
Pe lângă gulaș, smântână, ardei și pâine am comandat o afinată, o apă, un suc, o cafea, totul a costat 42 lei, am achitat cu cardul.
Toaletele erau curate, aveau consumabile, doamnele gospodine se odihneau în restaurant din lipsă de clienți.
Barul era bine aprovizionat din câte am observat, locul era plăcut ochilor.
Wi-Fi functiona bine dar nici turiști nu erau, aveam și semnal la Telekom.
despre SERVICII
Amabilitate, ospitalitate, curățenie, nota 10 din partea mea.
GASTRONOMIE (BUC & MASĂ)
Prețuri mici, mâncare gustoasă, porțiile uriașe, extrem de gustoase ciorbițele, afinata și cafeluța
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Cadrul natural e... natural, nimic spectaculos, o margine de... sat. Da, pentru mine Ocna Șugatag e un sat, trist, dezolant, totul închis, părea pustiu, doar noi și poliția ne plimbam pe-acolo. Chiar dacă ar fi strălucit soarele pe cer nu cred că m-aș fi îndrăgostit de această așezare, nu e deloc pe gustul meu dar asta nu înseamnă că nu-i frumoasă pentru alți turiști :)
La Teleptean sunt spații de cazare, locul e drăguț, în curte erau două piscine, copiii au pe unde alerga, am citit că ar avea și bazine interioare și alte câteva facilități pentru iubitorii de bălăceală termală.
Eu pot recomanda doar restaurantul, pot felicita bucătăreasa, femeia de la curățenie, ospătarul dar și proprietarul care a știut să-și aleagă bine angajații, în locul acela de la capătul lumii.
Trimis de krisstinna in 10.11.20 10:33:48
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în OCNA ȘUGATAG.
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am citit acest articol cu un interes ieșit din comun. Am fost la Ocna Șugatag undeva prin 2014 cu cel mai bun prieten al meu, și ne-am cazat la pensiunea Manolo. din păcate, proprietăreasa care avea un” membru nou în familie” , nu ne-a onorat și cu masa, așa că am fost nevoiți să” migrăm” prin diverse locuri. Am ajuns la recomandarea proprietarilor și la restaurantul” La Janos” . Am mîncat 4 adulți felurile 1 și 2 + două pălinci la prietenul meu contra” fabuloasei” sume de 60 de lei. Mîncarea a fost absolut deosebită!!! Care mai mergeți în zonă, nu ratați acest restaurant!!! Vă mulțumesc stimată domniță pentru acest” refreș” !
Rog așteptați...
„Prețuri mici, mâncare gustoasă, porțiile uriașe, extrem de gustoase ciorbițele, afinata și cafeluța”
Cu așa recomandare, chiar că ar fi păcat să ocolești pensiunea „Teleptean” , dacă te afli prin zonă, desigur!
Se vede că proprietarul a investit ceva bani, (nu puțini!), pentru acest loc: cazare, parcare generoasă, curte mare, terasă, foișor, șezlonguri pentru plajă și... cireașa de pe tort 
- piscina.
Nu-i puțin lucru să oferi atâtea răsfățuri acolo, sus, într-un loc în care unde nu prea bântuie lumea, nici - chiar - în condiții normale! 
Și... dacă la toate astea mai adaugăm și gustul bucatelor cu prețuri mai mult decât rezonabile... oferta este de neratat!
Mulțumim pentru review, felicitări și... 
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@KSV:
Cu mare drag, și eu îți mulțumesc pentru ecoul foarte util.
Fiind septembrie virusat și-o ploaie măruntă așternută peste Șugatag, mai totul era închis. Am căutat și-n alte sate, inclusiv in Brebul cel vestit, acolo erau câteva cârciumioare lăudate pe TripAdvisor dar din lipsă de turiști erau închise.
Numai noi, doi bucureșteni nebuni, călăream ulițele satelor admirând locurile și cerul care părea furios împrăștiindu-și lacrimile mărunte peste tot. Parcă totul și toate se potriveau cu vremurile actuale și mai ales cu locul care-mi tulburase mintea-Muzeul din Sighet.
Mulțumesc de vizită și apreciere, sănătate vă doresc!
@doinafil: S-ar putea să fie animată micuța așezare, in vremuri normale și pe timpul verii.
Cert e că nu m-a impresionat cu nimic, intr-adevăr biserica era deosebit de frumoasă dar era o nuntă acolo și nu ne-am încumetat sa intram in aglomerație. Cât privește pensiunea, citind impresiile de pe AFA in timp ce stăteam la masa, am văzut ca are recomandări bune și m-am bucurat. Plus că nu-mi venea să cred ce prețuri sunt, ieftineală mare-așa cum am menționat in titlu 
Mulțumesc frumos, vă imbratisez pe amândoi
@webmaster: E tare frig afară dar iti trimit un pupic de pe stradă
Mulțumesc
@krisstinna: Zici că Ocna Șugatag e un sat trist și dezolant, deloc pe gustul tău. Hai să-ți spun o istorioară din 1995 despre locul ăsta unde se atârnă harta României în cui.
Eram într-o excursie prin țară cu mașina împreună cu Adrian și fiul nostru și, venind dinspre Baia Mare, am zis să mergem și la Ocna Șugatag (pe vremea aia nu plănuiam vacanțele, nu făceam rezervări, mergeam așa, cumva la voia întâmplării).
Ajungând la Ocnă într-o zi de duminică, dăm de o mare de oameni care se bălăceau la ștrand. Renunțăm la îmbăiere și căutăm un loc de pus capul peste noapte. Văd un indicator de pensiune și ieșim de pe strada principală în stânga.
Și după vreo 100 de metri, dăm cu ochii de o minunăție: o clădire cu etaj, măricică, foare asemănătoare cu Telepteanul tău. Ni se dă o cameră triplă imensă, cu paturi uriașe și un televizor mai mare decât ce văzusem eu până atunci, care prindea prin satelit mai multe posturi (inclusiv din Ungaria, Ucraina și parcă și din Polonia) decât prindeam eu la București. Nu uita, chestia asta se petrecea în 1995!
Nu-ți mai spun de baie: obiecte sanitare state-of-the-art, gresie și faianță italienești, ce mai încolo și încoace, lux!
Era după-amiaza și ne era o foame de lup, așa că am coborât să luăm masa. Curtea era splendid amenajată, cu separeuri delimitate de ronduri de flori și gradene iar gazdele ne-au explicat că în clădirea alăturată se construia o piscină interioară și lângă ea, un bazin exterior. Am rămas muți de uimire.
Cum era duminică după-amiaza, ni s-a spus inițial că nu mai aveau nimic de mâncare, după care gazda a venit zâmbind și i-a șoptit soțului să se dea drept ungur, pentru că bucătăreasa era unguroaică și așa crezuse că e și Adrian. Din cauza mustății! Și uite așa ne-am ales cu o mămăligoaie maramureșană de toată splendoarea, după care salivez și acum la aducere aminte.
Dar asta nu e totul!
După ce am mâncat, am plecat în plimbare prin... sat și am dat de un bar amenajat într-o curte, cu mese lungi din lemn și buturugi pe post de scaune. Eu și fiul meu ne-am așezat și Adrian a intrat să comande. După vreo cinci minute, văzând că nu apare, m-am dus după el și l-am găsit holbându-se la o etajeră plină-ochi cu spirtoase de toate felurile: o grămadă de mărci de vodcă, whisky, coniac, lichior, gin... Plus beri și vinuri, desigur. L-am lăsat să-și aleagă - era complet dezorientat, săracul, și m-am înfipt în patroană, care era îmbrăcată într-un frumos port popular. I-am cerut o cafea.” De care?” m-a întrebat ea. Și când a văzut că mă zgâiesc fără să îi răspund, a adăugat:” avem espresso, cappuccino, latte macchiato...” și a mai înșirat câteva specialități.
La care eu, ca o... țărancă de la București cum mă aflam, am mormăit ceva, nu mai știu ce.
A fost una dintre cele mai surprinzătoare și haioase experiențe de care am avut parte în vacanțele petrecute în țară, și nu numai. Drept dovadă - îmi amintesc de ea și după 25 de ani!
@Carmen Ion:
Un super ecou, delicios ca și gulașul meu de la Teleptean.
Ce frumoase aduceri aminte!
Adevarul e că și eu am amintiri haioase din Maramureș și nu numai, de pe vremea când mergea copilul cu noi in vacanțe și nu aveam nimic planificat de acasă.
Știu că e ștrand in Ocna Sugatag, era închis in septembrie, soțul meu urăște ștrandurile, deci putea să fie caldura de pe lume, “distracția” asta o s-o ocolesc mereu din cauza lui.
E drept că era vremea urâtă dar in afara de biserică nu era altceva atrăgător prin localitate, nu am văzut nimic tradițional ca in celelalte sate maramureșene.
De-aia am și spus că nu-i frumoasă pentru mine dar poate fi pentru alții
Sănătate, numai bine vă doresc
@krisstinna:
„Măi, unii fac urât de foame, cum bate ora prânzului tre’ să fiu pe fază, să găsesc un loc pentru halimoseală, altfel nervii devin nervoși, nu mai putem continua plimbarea. Și nu ține vrăjeala cu un codru de pâine sau un biscuițel, mâncarea e mâncare, nu păcăleală de mațe. ”
Nu fi răutăcioasă cu Domnul C. Eu îl înţeleg perfect până la un punct, pentru că şi eu fac destul de urât când îmi este foame, însă îmi pot păcăli pentru moment foamea cu o chiflă sau un biscuit, cât să aştept civilizat o mâncare mâncare.
„Să vedem ce prețuri sunt la Teleptean: ciorbitele 8 -12 lei, tochitura 20 lei, mămăliga cu brănză și jumări 14 lei, păstrăvul 8 lei/100 gr, ceafa 16 lei, garnitura 5 lei, o cafea 4 lei, sucul 5 lei, berea 4 – 6 lei. Prețuri de pomană, zău dacă vă mint. Și cam așa erau toate celelalte oferte. ”
Când am citit în titlul articolului chestia cu "ieftineala", recunosc că am zâmbit puţin, deoarece am sesizat că apreciem diferit ce este ieftin şi ce este scump în materie de haleală, adesea ce ţie ţi se părea ieftin, mie mi se părea cel mult rezonabil spre scump , dar în acest caz îţi dau dreptate: preţurile sunt chiar ok la această pensiune.
O alegere inspirată şi o bună recomandare pentru noi.
Să vă fie de bine!
@nicole33: 
Acum mi-am amintit, ești mai rău decât domnul C.
Eu când spun că e ieftin, chiar e , mă raportez la mărimea porțiilor, la savoare, la aspect, la fiecare detaliu. Adică și la aspectul restaurantului/terasei, de altfel am și menționat că acolo-i un loc simplu in care am fost primiți cu brațele deschise. Înainte de Teleptean am oprit și la “Popasul din deal” , o pensiune cu restaurant și terasă unde am fost goniți de o doamna ospătar care ne-a întrebat de la ce cameră suntem. Când a auzit că nu suntem cazați acolo s-a înfuriat iar noi am fugit cât de repede am putut
Când spun că nu e scump, fac o comparație și cu mâncarea din alte țări, la același fel de cârciumi. Adică: la greci, italieni, croați, o cină, un prânz, costă 25-30 euro/ 2 persoane și nu ni se pare scump iar la noi facem figuri de stil , ne plângem de prețuri 
Normal ca fiecare are reperele sale, e și normal să fie așa
Urmează să scriu și despre un loc scump, adică scump la noi dar mai ieftin ca la greci, italieni...
Mulțumesc frumos, sănătate vă doresc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2021 [Gastronomie locala Casa Vlădicu [Breb]] Casa Vlădicu din Breb — scris în 02.07.21 de Trank din SATU MARE - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată