Heraklion - turul orasului simbol al Cretei

TIPĂREȘTE

Capitala insulei Creta și cel mai mare oraș, Heraklion, este încărcat cu dovezi ale perioadei minoice, romane, bizantine, venetiene și otomane, cu hoteluri luxoase, restaurante și taverne. Biserici vechi, metereze, fortificatii, drumurile medievale incadreaza orașul care este plin de viața și mișcare non-stop.

Portul este dominat de către Fortăreața Koules, construita de către venetieni în secolul al XIII-lea. Tot aici se mai pot vedea câteva ruine din perioada venetiana, monumente, situri arheologice, biserici (Agia Triada; Agia Minas; Agia Ekaterini; Agios Markos; Agios Petros; Agios Dimitrios) și muzee. De departe, cele mai fascinante obiective turistice din Heraklion sunt Palatul din Knossos, Fortăreața Koules, Muzeul de Arheologie, Catedrala Catolica, Piața Venizelou, Piața Elefterias (cu Monumentul lui Venizelou), Muzeul de Istorie, Fantana Morozini, Casa lui Sami Bey, Casa lui Andreas și Maria Kalokairinos, Prefectura, Fitaki Palace, Tsachakis Residence.

Heraklionul modern păstrează tradiția unuia dintre cele mai atractive orase ale Mediteranei. Acesta acoperă și satisface toate gusturile vizitatorului precum și locuitorului sau permanent. Nu este o coincidenta faptul ca timp de secole a fost centrul, metropola Cretei și tine sa mentina sceptrele cu multe lucruri interesante și viața fericita din ea.

Pentru cei dornici de cunoastere, la Heraklion sunt localizate cele mai vechi monumente și marturii ale primei civilizatii din Europa și a primei civilizatii occidentale. În zona Heraklionului, zeul ospitalitatii, Zeus Olimpianul, a venit împreuna cu cea mai frumoasa prințesa, Europa, care a dat naștere regilor minoieni și a oamenilor intelepti, fondatorii lumii civilizate de pe continentul nostru.

În centrul orașului exista multe monumente medievale care arata marea prosperitate a insulei. Venind din port întâlnim primul edificiu, Lotzia, care gazduieste în zilele noastre Consiliul Municipal și o parte din serviciile municipalitatii Heraklion.

Grupul de clădiri care consta din trei anexe unde sunt adăpostite pre-administratia de prefectura, instantele de judecată și administratie, servicii de poliție, sunt rezultatul retrofitarii unei clădiri otomane de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Grupul domina în Piața Elefterias (Libertății) și este dezvoltat la lungimea laturii de sud a Bulevardului Dikeosinis. Prima anexa care a fost construita în acel loc a fost în stil venetian. Venetienii din deceniul 7 al secolului al XVI-lea au construit cazarma de la Agios Giorgios, care avea capacitatea de a adaposti 700 de soldati. Clădirea după adaugirile care au avut loc în secolul al XVII-lea a atins o lungime de 261 m, avea 200 de camere și un pridvor acoperit în lungime pe partea nordica. După căderea„Chandakas” către turci, cazarmile venetiene au fost utilizate de noii cuceritori. Deși au fost distruse în timpul marelui cutremur din 1856, în aceeași poziție, turcii au decis sa ridice noi cazarmi. Planurile au fost realizate de Athanassios Mousis care este proiectantul designului și a celorlalte clădiri glorioase ale orașului, printre care templul metropolitan din Agios Minas și Vezir Tzami, actualul templu al Agios Titos. Piatra de temelie a noii cazarme a fost pusa în 1883. Clădirea care a fost cunoscută cu numele turcesc„kislades” , avea doua etaje, în sens lung și unite. Are un acoperiș cu tigla de lemn. La jumătatea partii sale nordice, a fost recunoscut faimosul cadru de renastere din marmura a unei capele a abatiei venetiene inchinata Sfantului Francisc. Acest cadru de ușa cadou din partea Papei Alexandru al V-lea către abatie, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, a fost luat de la locul initial și plasat în noul loc când a început să fie construita noua cazarma turca. Aceasta a avut loc în timpul cutremurului din 1856.

Lotzia, care era un club al ducelui și al ofițerilor din Creta, decorat cu stema sculptata, trofee, cu 82 de„metope” , își strangea timp de secole stăpânii săi din distracția jocurilor, dar și a ceremoniilor lor oficiale. Scaunele sale dateaza din secolul al XIV-lea, dar forma sa finala de la începutul secolului al XVII-lea. A fost construit în Piazza dei Signori. Astăzi este considerat cel mai elegant monument venetian care în 1987 a luat marele premiu„Europa Nostra” , ca cel mai bine renovat și conservat monument european al anului.

În port se afla maiestuosul fort venetian, Koules, care, de secole, a protejat orașul, însă a fost folosit și ca închisoare cu prizonieri inlantuiti în camerele sale imense, umede și întunecate. Fortăreața a fost construita de către venetieni, în primii ani de dominatie în„Chandakas” , pentru o mai buna protecție a portului orașului care era important din punct de vedere strategic și comercial. Edificiul initial, care era mai jos, a fost distrus de cutremurul din 1303 și reconstruit ulterior. La începutul secolului al XVI-lea, în programul reconstructiei generale a fortificatiei orașului, vechea fortăreața a fost demolata, iar la locul sau a fost ridicată noua cetate care se păstrează pana în zilele noastre. Construcția a avut loc intre anii 1523 (data inscriptionata pe o scriptura deasupra portii de nord) și 1540.

La sudul orașului modern, la aproximativ 5 km, se afla Palatele Knossos din orașul antic al Cretei. Ruinele din grupul de monumente care se păstrează pana în zilele noastre sunt plasate cronologic în perioada celui de-al doilea palat (1700 – 1450 iChr). Pe lângă ruinele epocii minoice sunt pastrate și unele monumente din perioade ulterioare, dar și necropole din perioade diferite care dovedesc o convietuire continua în zona Knossos. Este un loc important de resedinta arheologica. În afara de palatul minoic, vizitatorul, în timpul turului, poate vedea case private cu o decoratiune bogata de pictura interioara, unele clădiri publice, dar și unele centre religioase. Din epoca romana se păstrează o casa inconjurata de coloane, cu podele splendide în mozaic.

Așezarea neolitica a fost descoperita sub curtea centrala a palatului, la o adâncime de 7 m, fapt care se datorează asezarilor succesive (10 niveluri ale cladirilor). Prima asezare a avut un caracter semi-permanent de instalare, în timp ce a doua are un caracter permanent deoarece casele au un podium de piatra și o structura superioara din lut. Asezamantul a avut probabil atâta zona cât palatul minoic. Așezarea din epoca pre-palatului nu s-a păstrat aproape deloc întrucât a fost distrusa în cea mai mare parte de construcția palatului.

În prima perioada a epocii bronzului odată cu aparitia și prelucrarea metalului se observa o evoluție și dezvoltare treptata. Evolutia economica și politica duce în jurul anului 2000 iChr la infiintarea Primului Palat. În jurul curții centrale sunt dezvoltate patru aripi cu apartamentele regale, atelierele, sanctuarele, sălile de depozitare, trezaurul, sala cu tronuri si sălile de festivitati.

Elemente importante ale dezvoltarii de mare viteza sunt oferite grupurilor de clădiri din zona. Palatul Mic (secolul al XVII – secolul al XV-lea iChr) este situat la vestul palatului principal și are toate elementele arhitecturale: clădire cu pereții gravati, sali de recepție, camera inconjurata cu coloane și multe uși, sanctuar). Vila Regală (secolul XIV-lea iChr) este situata la nord-estul palatului.

La marginea de nord-est a Pietei Elefterias (Libertății) se afla Muzeul de Arheologie unde vizitatorii pot observa comorile inconfundabile ale Epocii Minoice, Clasice, Elenistice și Romane din Creta. Muzeul este unul dintre cele mai mari și mai remarcabile din Grecia și unul dintre cele mai importante din Europa. Expozitiile sale includ mostre din toate perioadele preistoriei și istoriei cretane, care acoperă aproximativ 5500 de ani, de la epoca neolitica pana la epoca romana. Totuși, locul dominant este în colectiile sale, care opereaza capodoperele unice ale artei minoice, pe care cineva le poate admira în întreaga sa evoluție. Colectia cu antichitatile minoice este cea mai importanța din lume și muzeul este considerat prin excelentă al civilizației minoice.

Clădirea unde este gazduita se afla în centrul orașului și a fost construita intre anii 1937 – 1940 după planurile arhitectului Patroklas Karantinos. In acelasi loc, in perioada stapanirii venetiene, s-a aflat abatia catolica Sfantul Francisc care avea să fie distrusa de un cutremur in 1856. Cladirea muzeului respecta noemele antiseismice si reprezinta un esantion important al miscarii arhitectonice moderne din Grecia, apreciata cu acordul Bauhaus in anii 1920 - 1940, a reusit sa combine tendintele de arhitectura moderne din acea vreme tinand cont de continutul colectiilor arheologice pentru a asigura o iluminare naturala nuna, cu ferestre deschise de pe acoperis si in partea cea mai inalta a peretilor si pentru a facilita miscarea libera a unui grup mare de vizitatori, culorile si machiajul precum si marmura multicolora se refera la imitatiile de pictura peppereti a marmurilor drepte ale cladirii minoice. Arhitectul a prevazut chiar posibilitatea extinderii viitoare a muzeului. Cladirea are doua etaje si ofera, de asemenea, locuri de expunere extinse, laboratoare, tabla de desen, biblioteca, birouri si un departament important, colectia stiintifica, unde sunt pazite si studiate multe descoperiri. La muzeu functioneaza si un departament de vanzari de masti in cadrul fondului de active arheologice, precum si un departament de vanzari de carti postale si diapozitive.

Expunerea permanenta a Muzeului Arheologic include capodopere unice ale artei cretane care au fost descoperite prin sapaturi în principal în partea centrala și de est a insulei și acoperă o istorie de aproximativ 5500 de ani de la epoca neolitica (5000 iChr) pana la epoca romana ulterioara (sfârșitul secolului al IV-lea dHr). Cele mai multe dintre ele sunt cronometrate în perioada preistorica, în epoca minoica, care și-a luat numele de la miticul rege al insulei, Minos, și includ artele din ceramica, piatra, mici lucrări de sculptura, lucrări din metal și pictura monumentala, care provin din palate, vile, asezari, monumente funerare și sanctuare.

La vest de port se afla Muzeul de Istorie unde sunt expuse comorile din perioada timpurie a Crestinismului, bizantine, medievale și moderne ale insulei împreuna cu lucrările artistice din folclorul local, lucrări ale marelui pictor El Greco, care s-a născut și a studiat pictura în Heraklion. Împreuna cu hagiografiile celebrei Școli Hagiografice Cretane vizionati acest mare muzeu. O casa standard cretana și doua camere cu memorii ale marelui scriitor Nikos Kazantzakis sunt adăpostite în aceeași clădire. Muzeul a fost fondat în 1953 și este gazduit într-o clădire neoclasica din proprietatea Kalokairinos. A fost construit pe locul unei vechi vile din 1870 pe baza planurilor arhitectului Kantatzoglou, dar incendiat de turci în timpul evenimentelor din 25 august 1898. Reconstruit în 1903 pe baza planurilor arhitectului Tsantirakis (care sunt pastrate), care se bazează pe soluția anterioara. Caracterizat ca monument istoric conservat și opera de artă.

Forma sa actuala – 19 camere, 2 curti și o biblioteca – este o combinatie perfectă de arhitectura neoclasica și moderna. Lucrările de extindere au avut loc în 1989, iar adaugarea de noi camere a fost finalizata în 1997. Muzeul include urmatoarele colectii de expozitii:

a) Colectii bizantino-medievale. Sculpturi și scripturi bizantine, venetiene și turcesti, picturi murale din secolele XIII – XVI, artefacte religioase și canonice, sculpturi din lemn, monede și miniaturi din perioada bizantina și venetiana, precum și unic în pictura din Creta: „Vedere asupra Manastirii din Sinai” , aproximativ 1570, de către Domenicos Theotokopoulos, adică El Greco.

b) Colecție istorica. Relicve ale rebeliunilor cretane din secolul al XIX-lea și ale statului Cretan (1898 – 1913), steaguri, arme, portrete de luptători, bijuterii, gravuri, mobilier, harti, suveniruri, documente istorice și arhiva fotografica.

c) Colectia de folclor. Sute de mostre reprezentative de artă populara (textile, broderii, rochii, bijuterii, lucrări de artă minora, instrumente muzicale). Reprezentarea unei case de sat vechi cretane.

d) Camera lui Nikos Kazantzakis. Biroul, biblioteca, bunuri personale și manuscrise din operele marelui scriitor cretan.

e) Camera lui Tsouderos. Biroul, bilioteca, unurile personale ale primului ministru în timpul ataliei din Creta, gravuri, harti, editie rara și colecție de timbre cretane.

La o distanța de câțiva metri de Agios Markos se afla fantana cunoscută sub numele Lionteria (Leii) , cu decoratia sa sculptata excepțional, cu teme preluate din regatul animalelor și al marii. A fost realizata în primele decenii ale secolului al XVII-lea de către Francesco Morosini pentru a decora piața, dar și pentru a oferi apa prețioasă în marele oraș. Pana în secolul al XVII-lea orașul a beneficiat de puturi cu apa semisarata, izvoare mici și rezervoare de apa care concentrau apele de la ploaie. Canalizarea apei fantanii din izvor, care se păstrează pana în prezent în Piața Kornaros de la căpitanul-general Gian-Matteo Bambo din 1552, nu a rezolvat problema. Supraveghetorul general Francesco Morosini a proiectat și implementat, cu ajutorul mecanicilor, Zorzi Corner, Raffaello Monnani și Francesco Basilicata, marele plan de udare, cu construcția unui apeduct în lungime de aproximativ 15 km, care a transportat apele diferitelor izvoare de pe versantii nordici ai Giouchtas (Juktas). Lucrarea a durat doar 14 luni și a fost inaugurata de ziua sarbatoririi Sfantului Marcus, la 25 aprilie 1628. Apeductul, care în interiorul orașului a trecut printr-un arc cu trei lobi, în actuala Piața Kamares (3 arcade), ofera izvorul care păstrează pana în zilele noastre numele supraveghetorului Morosini.

La sud de Lotzia se afla Basilica San Marco, ridicată la 1239 în Piazza delle Biade, și a fost templul Catedralei din Creta. În vremurile actuale gazduieste Galeria de Arta din Heraklion.

Heraklion este înconjurat de uriasele sale ziduri medievale care l-au protejat de dușmanii săi și au făcut unul din cele mai bine fortificate orase ale Mediteranei. Aproape 25 de ani, cu întreruperi, au rezistat zidurile sub asediul otomanilor, care au luat orașul după tradarea unui venetian care a spus asediatorilor unde se afla o intrare secretă. Pe locul actualului oraș se afla în antichitate portul Knossos, conform celor spuse de Strabo. Așezarea a continuat sa poarte același nume pana în primii ani ai dominatiei bizantine când a apărut și denumirea„Kastro” datorită fortificatiei sale. Pe la 827/828 dHr, Keraklion a fost cucerit de arabii din Andaluzia conduși de Abu Hafs Omar. Cuceritorii au adus imbunatatiri fortificatiei anterioare cu un dig. De la acest nume provine denumirea„Chandax” , pe care o vedem în perioada bizantina, și numele„Candia” care a fost folosit în perioada ocupatiei venetiene. În 961 dHr trupele bizantine, în frunte cu Nikephorus Phokas, au reușit sa recastige orașul și insula după 135 de ani de ocupație araba. A urmat o încercare eșuată a lui Nikephorus de a muta capitala la sud de Chandakas, pe un deal pe care l-a fortificat, cu o cetate cunoscută sub numele de„Temenos” . Orașul„Chandakas” s-a recuperat rapid de la distrugere, a fost reconstruit și a devenit din nou centrul administrativ și religios al insulei.

La sud-vest de Lionteria (Piața Leilor) , la o distanța de aproximativ 100 m, este amplasata Mânăstirea Sfânta Ecaterina, fosta Universitatea Crestina în epoca venetiana, și de la care au ieșit mulți artisti, filozofi, teologi, poeti și scriitori. În zilele noastre mânăstirea gazduieste o bogata și impoetanta colecție de pictura a hagiografiei cretane.

La câțiva metri distanța de Mânăstirea Sfânta Ecaterina este ridicata Catedrala Metropolitana Sfantul Mina, care este protectorul orașului. Sfântul i-a salvat pe locuitori de masacru când otomanii, la începutul secolului al XIX-lea, au încercat să-i elimine. Templul a fost construit timp de aproximativ 30 de ani și a fost inaugurat în 1896 cu ceremonii fastuoase și festivitati religioase. Alături se afla micuta biserica inchinata Sfantului Mina, mai veche și complet ornamentata cu hagiografii minunate la ziduri și icoane realizate de mari hagiografi.

Piața Heraklion este cea mai bogata din Creta și una dintre cele mai bogate din Mediterana. Suveniruri, obiecte din aur, blănuri, mirodenii etc, orice dorește clientul, la toate prețurile și gusturile. Sunt deosebit de importante celebrele produse naturale cretane (ulei, vin, miere, ierburi, raki etc) pe care le putem găsi la magazinele și tarabele din piața.

În partea sudica a fortificatiilor venetiene este ridicat Mausoleul Martinego, unde este inmormantat marele scriitor cretan Nikos Kazantzakis, părintele lui„Zorba Grecu” , și amplasata vechea poarta de acces în oraș spre partea vestica, Chanioporta (Pantocrator)

Heraklion este un oraș plin de viața și mișcare zi și noapte. Multe sunt evenimentele artistice care fac din Heraklion un oraș plin de cultura și unde arta se dezvolta. Toată vara, aproape în fiecare seara, municipalitatea din Heraklion organizeaza artere artistice la teatrele de grădina deschise, pitoresti, care sunt situate sub ziduri, la ieșirea sudica din oraș. Dansuri, cântece, teatru, folclor compun acest festival care a fost onorat cu prezenta unor companii și nume de marca: Balsoi Teatr, Kirov Teatr, Opera din Viena, Joan Beez, Mikis Theodorakis, Yannis Markopoulos, Demis Roussos etc. Festivalul începe în iunie și se încheie în septembrie.

În restul anului au loc vernisaje de arte plastice, teatru, recitaluri și concerte de muzica și coruri, teatru de marionete, concursuri de artă, în timp ce de Crăciun, Paste, pentru zilele sfinte și pomenirea„Bataliei din Creta” (aprilie 1941) nu sunt organizate festivitati.

Am fost în Heraklion la 25 iulie 2017!

---

VIZUALIZĂRI: 1946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI