Ravensburg – Orasul celor 10 turnuri medievale

TIPĂREȘTE

Ravensburg a fost locul meu de destinatie (cu trenul) dupa o calatorie de aproape 5 ore (cu doua schimbari de tren, una la 5 minute chiar, insa nu mi-am pus problema), iar de acolo m-au luat prietena si sotul ei si am mai avut inca vreo 20 de km pana acasa la ei, cum se scuza ea, „la tara” . Daca la noi „la tara” ar fi ca acolo, m-as muta si maine la tara, aer curat, liniste, peisaje frumoase, case ingrijite si fara garduri, o viata frumoasa. Si daca tot vorbim de astfel de lucruri, poate ca ar fi momentul sa spunem si ceva lucruri generale despre aceasta zona ca parte a landului Baden-Württemberg este considerata chiar de nemti ca fiind „la tara” asta deoarece nu este la fel de dezvoltata din punct de vedere industrial ca centrul sau nordul Germaniei, iar in general aici muncesc mai mult barbatii in timp ce femeile muncesc ceva ani pana fac copii apoi prefera sa stea mai degraba acasa si sa aiba grija de copii si casa.

Revenind insa la Ravensburg, acesta este foarte cunoscut ca fiind lider european in productia de puzzle-uri, asa ca cei care aveti acasa aceste jocuri, uitati-va pe cutie sa vedeti unde sunt facute, si pentru ca sunt cunoscuti pentru asa ceva, binenteles ca in zona exista un parc de distractii (nu l-am vizitat), caruia i se spune „Cea mai mare camera de joaca din lume” cu diverse jocuri si experimente, si pentru ca tot suntem „la tara” aici te poti plimba cu familia cu tractorul sa vezi diverse culturi.

Si ca sa nu uit, poate ca nu este locul acestui comentariu aici, prietena mea m-a avertizat ca viespile si albinele sunt ocrotite, pedeapsa pentru uciderea lor este de 5000 euro/ cap insecta, asta deoarece datorita utilizarii insecticidelor in ultimii ani aceste insecte au inceput sa dispara, si de aceea la marginea campurilor cu diverse culturi o portiune de aproximativ 1 m este plantata cu flori, si multe astfel de exemple, o sa va mai povestesc un astfel de exemplu.

Si daca tot era sambata, in oras este targ de produse locale. Prietena mea a mai facut o observatie, daca ai sa vezi femei urate spre mediu, inseamna ca sunt nemtoaice, daca sunt mediu spre frumoase, sunt alta natie. Nu stiam daca sa o cred sau nu, oricum ea sta in Germania de vreo 8-10 ani, dar la un moment dat am vrut sa luam niste produse italienesti, conversandu-se cu vanzator doar in germana, iar noi intre timp nu am schimbat vreo vorba. La final el ii spune: Nu esti nemtoaica! Ea a confirmat fara a spune de unde e si dupa ce am plecat am intrebat-o cum de si-a dat seama, la care ea mi-a dat replica: Ce ti-am spus mai devreme?

Gluma sau nu, asta e. Asa cum spuneam, oraselul este cunoscut ca fiind orasul celor 10 turnuri medievale, pe langa cateva chiar am trecut, insa ele sunt marcate pe o harta pe care o intalnesti destul de des in plimbarea ta.

Prin orasel este si un mic canal cu o apa curgatoare care pe o portiune de oras merge la suprafata, apoi pe sub pamant. Legenda spune ca pe cursul acestei ape se gaseste o comoara care ar imbogati descoperitorul, insa pana in prezent nu se cunoaste vreo persoana care sa fi descoperit comoara.

Am trecut si pe la centrul de informare turistica (materiale si degetare pentru flacaul meu) aflat intr-o cladire interesanta, decorata frumos la exterior. A urmat Primaria, o cladire de asemenea interesanta, acum (cel putin la exterior) aflata in refacere, asta deoarece este o cladire veche. De fapt, primaria mi-a atras atentia deoarece era o cununie acolo, nu am vazut mirii, cred ca erau in interior inca, insa prietenii erau afara si se bucurau de un pahar de sampanie (poate ca in interior nu aveau voie mai mult decat membrii familiei), asa ca am intrat si noi in primarie, o cladire din secolul XVI, cu un interior dragut, o sa vedeti in poze.

Plimbarea prin oras s-a desfasurat in special in zona targului, asta pentru placerea de a vedea produsele traditionale locale, dar si in zona turnurilor si a muzeelor, in care nu imi doream sa intru neaparat avand in vedere ca prietena mea de cate ori are prieteni in vizita trebuie sa ii plimbe, asa ca am preferat doar o plimbare prin oras. Am intrat insa intr-un singur muzeu, de fapt in partea care se vizita gratis (donatiile sunt apreciate) si care era reprezentata de o casa foarte veche de la 1520. Interesanta casa, sper sa o simtiti la fel din poze, si ce este mai interesant este ca si supraveghetorii/ ghizii (cum vreti voi sa le spuneti) sunt voluntari. Aici am avut parte de o faza despre care am crezut ca pot sa o vad doar in filmuletele de pe FB. O doamna mai spre varsta mea, sau poate ceva mai mult putin, corespunzator echipata cu masca pe fata, incerca sa pregateasca niste materiale pentru prietena mea (care statea de vorba cu cealalta doamna) si avand degetele uscate (si crezand ca nu o vede nimeni) tragea usor de masca isi umezea degetul si dezlipea o foaie, si a repetat asta de 2 ori chiar, eu nu stiam daca sa rad sau sa fiu oripilata, cand am iesit i-am spus prietenei sa vada ce face cu materialele primite.

Oraselul (cel putin aceasta zona istorica) te face sa te simti cu ani in urma, iar locuitorii tin la asta si cel mai bun exemplu l-am avut tot mentionat de prietena mea. Au incercat la un moment dat sa inlocuiasca vechea fantana, cu una ceva mai noua si moderna, insa cum s-au lovit de impotrivirea locuitorilor, singura solutie a fost ca cea noua sa fie instalata la doar cativa metri de cea veche, o sa le vedeti in poze.

Apa ce curge prin tevile de la fantana veche poate fi bauta (asa cum scrie si pe o placuta) si totusi un pusti a fost socat ca am baut apa, in fine, a trecut ceva vreme, nu am patit nimic, asa ca e ok. Si daca tot am adus vorba despre acest pusti care era plin de energie, am vazut intr-o micuta zona unde erau si banci o „jumatate” de bila (metalica) ca sa spunem asa, foarte lustruita, tocmai buna pentru consumarea energiei copiilor, care incerca sa se catere pe acea suprafata, binenteles ca alunecau, si tot asa, incat parintii pleca cu ei acasa gata obositi (copiii), o sa vedeti „bila” in poza. Suntem in siguranta, asta si pentru ca politia este prezenta, modernizata, erau pe Segway, nu am putut sa nu ii trag in poza.

A fost o plimbare placuta, o zi minunata, am plecat mai departe spre Langenargen, un mic orasel pe marginea lacului, dar despre asta data viitoare, pana atunci, alegeri inspirate va doresc, si am rugamintea la web de a atasa acest filmulet despre oras youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI