ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.10.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 12.03.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
SEP-2020
DURATA: 2 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
BUN

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 18 MIN

Drumul spre Fethiye - septembrie 2020

TIPĂREȘTE URM de aici

Vacanţa mea turcească din acest an a stat multe luni sub semnul incertitudinii. Rezervările fuseseră făcute încă din ianuarie, alesesem mai multe hoteluri, poate prea multe în contextul pandemiei, acestea erau plătite în avans în procente care au variat între 10% şi 80%, dar recunosc că în ianuarie nu bănuiam măcar evoluţia ulterioară a situaţiei. Emoţiile şi speranţele mele au urmat o sinusoidă aproape perfectă, cu multe urcuşuri şi coborâşuri pe durata stărilor de urgenţă şi de alertă care ne-au umbrit tuturor viaţa în acest an. La sfârşitul lunii martie am reuşit să amân doar cu o lună al doilea termen de plată, nefiind totuşi convinsă dacă are rost să mai sper sau este preferabil să renunţ limitând pierderile. Până la urmă am plătit a doua rată, dar cam cu inima îndoită. Deja anulasem o vacanţă exotică la care visam de patru ani, banii de avion nu i-am recuperat nici până azi, alte trei vacanţe fuseseră amânate pentru anul viitor, eu eram cu moralul la pământ, cu bani blocaţi aiurea şi fără nicio şansă concretă să pot pleca undeva, din cauză că nu îmi puteam schimba perioadele de concediu stabilite de la sfârşitul anului trecut.

Turcia rămăsese ultima soluţie de a mai salva ceva în acest an nenorocit şi m-am agăţat cu disperare de această ultimă plecare planificată, ca înecatul de un pai. Săptămâni la rând am urmărit şi sperat să iasă Turcia de pe lista galbenă, pentru că nu mi s-ar fi permis niciodată o vacanţă de trei săptămâni urmată de alte două de izolare, iar la sfârşit de iulie dorinţa mi s-a împlinit. Au urmat însă alte săptămâni de stres, de urmărire a evoluţiei situaţiei epidemiologice din ambele ţări, pentru că turcii stăteau mai bine decât noi, cel puţin conform cifrelor oficiale :D, m-am temut să nu mai vrea ei să primească turişti români sau să ne ceară test aşa cum au procedat alte ţări.

Când au început să apară primele impresii ale celor care au vizitat Turcia în acest an, m-am mai liniştit, am văzut măsurile de protecţie care au fost luate şi am apreciat că riscurile nu sunt chiar atât de mari sau cel puţin nu mai mari decât cele pe care oricum a trebuit să mi le asum mergând în toată această perioadă în fiecare zi la serviciu. Cel mai frică mi-a fost să nu am ghinionul să mă îmbolnăvesc în ţară şi să nu mai pot pleca în această vacanţă aşteptată cu atâta nerăbdare. Mulţi m-au considerat inconştientă pentru că nu am renunţat, îmi tot spuneau că Turcia tot acolo va fi şi anul viitor sau când se va termina toată această nebunie, că sănătatea şi chiar viaţa noastră sunt mult mai importante, aveau şi ei dreptatea lor, nu contest, dar eu nu m-am lăsat influenţată de sfaturile şi „recomandările” acestora şi am mers mai departe, pentru că am simţit că va fi bine şi aşa a fost. În final, decizia de a pleca sau nu aparţine fiecăruia şi aşa este normal să fie.

Am plecat din Bucureşti, ca de obicei într-o zi sâmbătă, pe 19 septembrie la ora 05.55. Drumul de la București la Giurgiu a fost așa cum îl știm cu toții, veșnic se mai repară ceva pe undeva, cu porțiuni foarte bune și cu porțiuni acceptabile. La ora 07.05 plătisem deja taxa de pod de 14 lei şi treceam în Bulgaria pe Podul Prieteniei, podul prezentându-se într-o stare surprinzător de bună. Nu am aşteptat prea mult la controlul documentelor pe partea bulgărească, deși erau ceva maşini, dar controlul a mers foarte repede. Am prezentat cărţile de identitate şi certificatul de înmatriculare al maşinii, ne-au fost înapoiate imediat şi poliţistul de frontieră, fără mască, ne-a urat „Drum bun!” , fără vreo declaraţie, fără să ne măsoare cineva temperatura, fără să fim întrebaţi unde mergem cum făceau alte dăți. Totul a durat chiar mai puţin ca în vremurile bune.

Vigneta de Bulgaria o achiziţionasem online cu nici două zile înainte de plecare, 30 leva pentru 30 zile, plata cu card bancar pe site-ul bg.toll.bg, astfel că ne-am continuat drumul liniştiţi, scăpând de grija acesteia.

Traseul de traversare a Bulgariei a fost cel obişnuit, preferatul nostru după atâtea şi atâtea drumuri, respectiv Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo şi care nici de această dată nu ne-a dezamăgit. Singura mențiune este legată de tronsonul Ruse – Razgrad, destul de degradat. Lucrarea din munți dinainte de Ticha, care ne speriase puțin din povestirile prietenilor s-a dovedit a fi doar un banal semafor la care am așteptat fix 4 minute fiind a doua mașină oprită, circulația desfășurându-se alternativ pe un singur fir. Și tronsonul Yambol – Elhovo mi s-a părut ceva mai degradat față de vizita anterioară, fără gropi, dar cam prea vălurit, obligându-ne să reducem viteza.

Deşi ştiam că preţul motorinei în Turcia este mult mai mic decât în România şi Bulgaria, soţul a insistat să facem totuşi plinul din nou la Lukoil-ul din vama Lesovo, temându-se că nu vom găsi prea curând un Shell, aşa cum ne aminteam din urmă cu doi-trei ani când fusesem ultima dată pe acest traseu. Teama lui s-a dovedit neîntemeiată, între timp turcii construind destule benzinării, inclusiv Shell, în acea zonă. La ora 10.45 alimentam la Lukoil Lesovo 24,19 litri la un preţ de 1,86 leva/litru, plata cu card bancar.

Nu ieşim noi bine din benzinărie, că vedem coada de autoturisme care aşteptau să treacă vama şi care începea chiar de la Lukoil. Însă ne-a surprins faptul că şirul de maşini mici era poziţionat pe prima bandă, în dreapta coloanei de camioane, cum nu mai văzusem niciodată până atunci. După ce am întrebat pe unul şi pe altul, am înţeles că lucrurile se mai schimbă, aşa că ne-am pus pe aşteptat. Şi am tot aşteptat, înaintând în ritm de melc. Nu ştiu ce naiba controlau bulgarii, pe care îi bănuiesc mai degrabă de lipsa chefului de muncă, pentru că altfel nu-mi explic cum am pierdut două ore şi patruzeci de minute doar pentru a trece de partea bulgărească :((, privind cum coloana de camioane înainta puţin mai rapid ca a noastră.

Din informaţiile culese pe parcursul verii, aflasem că bulgarii au introdus un sistem nou de plată a amenzilor pentru depăşirea vitezei, chiar acolo în vamă, caz în care se beneficiază de o reducere de 30% din cuantumul amenzilor, chiar dacă „greşelile” fuseseră comise în anii anteriori. Am avut ceva emoţii, fiind pregătită să-mi încep vacanţa cu o gaură în buget, dar preferam să plătesc pe loc cu reducere decât să aştept să-mi vină „surpriza” în plic acasă şi să-mi bat apoi capul cum să fac plata, dar am trecut fără probleme şi am crezut că am scăpat. Vise! =)) M-au prins şi m-au păgubit la întoarcere, dar asta este o altă poveste.

Am mai pierdut cinci maxim zece minute în Duty Free de unde mi-am cumpărat ţigări şi apoi ne-am chinuit să reintrăm în coloană. Altă surpriză neplăcută: în partea turcească se intra pe o singură poartă pe care eram băgaţi de-a valma împreună cu camioanele. Degeaba s-au chinuit ei să modernizeze şi să mărească vama de la Hamzabeyli, că lucrările nu au fost finalizate, iar rezultatul a fost un haos de nedescris.

Ca element de noutate în acest an virusat, semnalez găselniţa turcilor de a vinde contra sumei de 3 euro nişte „pach eţele igienice” , care conţineau o sticluţă cu gel dezinfectant, câteva măscuţe de proastă calitate şi două şerveţele umede. Nu conta faptul că aveam propriile produse de protecţie, în mod cert mai calitative şi mai eficiente decât ale lor, important era că am fost obligaţi să plătim. Am perceput-o ca o nouă „taxă” , cât timp pe ei doar banii îi interesau, multora „uitând” să le mai dea şi pacheţelul, dacă aceştia nu insistau. Şi aici, la fel ca şi la bulgari, nu am văzut vreun angajat al vămii care să poarte mască de protecţie, în timp ce marea majoritate a celor care tranzitau vama purtau, îndepărtând-o doar pentru câteva secunde pentru a permite identificarea la controlul paşapoartelor.

O altă situaţie cel puţin stupidă a fost când la unul din ghişeele obligatorii din partea turcească, ferestruica era situată la înălţimea cabinei de camion, cei cu maşini mici fiind obligaţi să coboare din autoturism şi apoi să se căznească să ajungă să dea actele funcţionarului de acolo. Eu a trebuit să mă caţăr pe o ţeavă pentru a ajunge la ghişeu, neavând mâinile suficient de lungi.

Nici în vama de la Hamzabeyli nu ne-a fost măsurată temperatura, nu am fost întrebaţi de sănătate, dar pentru mine mai important a fost că am reuşit să ieşim în mai puţin de o jumătate de oră din nebunia aia, însă timpul total pierdut în vamă a fost de trei ore şi un sfert, aberant de mult şi, evident, această întârziere neprevăzută ne-a afectat traseul planificat, ne-a prins noaptea pe drum şi am ajuns la cazarea intermediară mult mai târziu decât estimasem. Am fost dezamăgită de degringolada de acolo. Vama Lesovo-Hamzabeyli a fost preferata mea de-a lungul anilor tocmai pentru timpul scurt pierdut la trecerea frontierei, dar experienţa de anul acesta a fost prea de tot. Din acest motiv, la întoarcere am schimbat vama şi a fost ceva mai bine.

Ne-am continuat drumul pe traseul Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Yenişakran – 880 km

Drumul a fost relativ liber şi fără surprize. Prin Gelibolu am mers mai încet cu gând să oprim la un bancomat să scoatem bani, dar nu ne-a ieşit niciunul în cale, aşa că am mers mai departe. Nu aveam în intenţie să traversăm pe la Gelibolu spre Lapseki sau Çardak, încă de când am stabilit traseul şi am ales hotelul de tranzit. Mie personal nu mi-a plăcut niciodată acestă traversare, cea mai lungă dintre cele trei, dar nu durata traversării mă deranja, ci faptul că am fost înconjurată de multe camioane şi nu m-am simţit deloc confortabil printre acei mastodonţi, din acest punct de vedere fiind preferabilă alegerea feribotului mic de la Kilitbahir, unde camioanele nu au acces. Ştiam încă din urmă cu mulţi ani şi îndrăgisem drumul dintre Gelibolu şi Eceabat, care urmăreşte îndeaproape linia mării, oferind peisaje de neuitat, iar acum, după mult timp, aveam din nou ocazia să-l parcurg pe timp de zi. Am fost oarecum surprinsă de lărgirea acestuia la două benzi pe sens, ceea ce îl făcea mai uşor de parcurs, însă au mai rămas încă şi porţiuni cu o singură bandă pe sens. Deocamdată.

Pe acest drum am avut ocazia să vedem, în premieră pentru noi, şi să fotografiem lucrările la viitorul pod suspendat peste Dardanele, „Çanakkale 1915” în memoria victoriei istorice repurtate la 18 martie 1915, o adevărată bijuterie, pod care îl va întrece în lungime pe cel de peste Golful Izmit, deja cunoscutul pod Osman Gazi, care ne-a impresionat maxim în septembrie 2016 când l-am traversat la doar trei luni de la inaugurare. Cele două turnuri cu o înălţime de 318 metri erau deja finalizate la data trecerii noastre prin zonă, iar lucrările continuă, inaugurarea podului fiind preconizată pentru luna martie 2022. Podul va avea un interval central cu o lungime de 2023 metri, pentru a marca cei 100 de ani de la fondarea Republicii Turcia care se vor împlini în anul 2023.

Pentru noi, acest nou pod va scurta ca timp drumul spre staţiunile de la Marea Egee, circulaţia pe pod fiind fluentă, fără timpi morţi ca în cazul aşteptării pentru traversarea cu ferry, plus durata traversării, timpul pierdut la îmbarcare/debarcare. Din informaţiile disponibile pe internet, se pare că traversarea pe viitorul pod peste Strâmtoarea Dardanele va dura doar şase minute, deci avantajul este evident, chiar dacă preţul acestei traversări va fi, cel puţin în primii ani de la inaugurare, cu siguranţă mai mare comparativ cu traversarea cu feribotul, aşa cum s-a întâmplat şi cu Osman Gazi Koprusu. Nu ştiu ce vor face după 2022 firmele care operează cursele de ferry de la Gelibolu, Eceabat şi Kilitbahir, dacă îşi vor anula sau doar reduce activitatea, dar cred că îmi va fi totuşi dor şi de plimbările cu ferry peste strâmtoare în compania pescăruşilor obraznici, iar şoferii vor fi privaţi de o pauză de condus pe durata traversării.

Am ajuns la Eceabat la 16.25, am scos bani de la un bancomat de pe faleză şi am plătit 61 lire turceşti pentru feribotul de ora 17.00. Erau doar câteva maşini în faţa noastră la coada de la ferry, ne-am îmbarcat imediat, dar feribotul s-a umplut de maşini şi autocare până la ora plecării. Plimbarea pe mare a durat o jumătate de oră şi a fost plăcută. Pescăruşii ne-au însoţit, dar niciunul nu a părut interesat de bucăţelele de simit aruncate de mine care încercam să-i hrănesc. Aproape toţi cei de pe feribot purtau mască de protecţie, acest „accesoriu” fiind obligatoriu conform celor afişate peste tot şi anunţate prin megafon. Chiar dacă bătea vântul, am vrut să stau să mă bucur de plimbare pe unul din scaunele de pe puntea superioară, dar m-am trezit prea târziu şi nu am găsit niciunul care să-mi asigure distanţarea faţă de ceilalţi pasageri, aşa că am renunţat, am făcut doar câteva poze şi m-am întors la maşină să mai ciugulesc ceva şi să fumez până la debarcare. Menţionez faptul că fumatul este interzis pe feribot chiar în aer liber, dar am văzut destule persoane care ignorau această interdicţie. Eu măcar mă ascunsesem în maşina personală. După traversarea Strâmtorii Dardanele spre Çanakkale ne-am continuat drumul pe E 87.

Am remarcat două rânduri de tuneluri, în zona Gelibolu şi în zona Küçukkuyu, în stare avansată de construcţie, dar încă nefinalizate. Poate anul viitor vom fi mai norocoşi şi vom putea profita de ele, mai reducând din multele serpentine de pe acest traseu. Oricum, un aspect pozitiv pentru mine l-a constituit faptul că drumul dificil, pe serpentine, dinainte de Küçukkuyu s-a redus la maxim 5-6 kilometri, în rest fiind lărgit şi fiind astfel posibilă depăşirea în siguranţă a altor vehicule mai lente.

În drum am mai oprit la un Shell din Edremit pentru a face din noul plinul şi a rezolva alte probleme, unde am alimentat 22 litri de motorină V-Power la preţul de 6,14 TL/litru.

Timpul lung pierdut în vamă ne-a stricat puţin planurile şi ne era deja clar că nu vom putea ajunge la hotel înainte de lăsarea serii, astfel că am reconfigurat din mers ultima parte a traseului renunţând la a mai intra la Zeytindağ pe noua autostradă O 30 – Çandarli-Menemen şi continuând pe acelaşi E 87 / D550 până la hotel, unde am ajuns la 20.15. Nu ştiu dacă a fost cea mai bună alegere, nu am intrat pe autostradă nu pentru a face economie, deşi aceasta este una foarte nouă şi foarte scumpă şi ne depăşea creditul rămas pe HGS din urmă cu doi ani, ci deoarece ne-a fost teamă că, la ieşirea de pe O 30 la Yenişakran vom rătăci în beznă pe străduţe în căutarea hotelului, în timp ce din drumul european nu aveam cum să ratăm hotelul de tranzit, acesta fiind chiar la stradă, pe partea cealaltă. Dezavantajul a constat în creşterea timpului de deplasare, D 550 trecând prin multe localităţi, cu semafoare etc.

Am plecat de la hotel a doua zi dimineaţa la ora 07.50, continuându-ne drumul pe traseul Yenişakran – Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye -403 kilometri .

Am urcat pe noua autostradă O 30 la Yenişakran şi am mers pe aceasta până la Menemen. Este o autostradă foarte nouă, foarte scumpă comparativ cu autostrăzile mai vechi, însă este impecabilă, are trei benzi pe sens plus bandă de urgenţă şi categoric merită fiecare bănuţ. Autostrada era aproape pustie duminică dimineața. Costul acesteia a fost de 20,20 TL, noi intrând de la Yenişakran. Pe lângă porţile OGS şi HGS deja cunoscute, la ieşire eu am încercat să folosesc prima poartă din dreapta, care permitea şi plata cash (NAKIT), mai convenabil pentru mine la momentul respectiv, deoarece lire aveam destule, însă creditul de pe HGS de 21.55 TL era cam la limită şi nu voiam să pierd timpul căutând un PTT într-o zi de duminică. Am scos banii să plătesc la ghişeu, aşa cum îl văzusem făcând pe turcul din faţa mea, însă acest lucru nu a fost posibil, funcţionara explicându-mi că nu pot plăti cash deoarece banii îmi fuseseră deja retraşi de pe HGS şi aş fi plătit de două ori pentru acelaşi lucru.

La ora 08.23 am ieşit de pe O 30 şi am continuat să mergem apoi tot pe autostradă, dar în regim de fără plată, atenţi la indicatoare pentru a ne putea încadra corect la Izmir pe autostrada O 31 spre Aydın, şi nu pe O 32 spre Çeşme, dar semnalizarea rutieră a fost şi de această dată impecabilă, riscul de a greşi drumul din cauza vitezei fiind exclus, astfel că la ora 08.52 intram pe la Işikkent pe O 31. Am traversat Izmir-ul în condiţii de trafic lejer, incomparabil mai bine faţă de aglomeraţia şi blocajele prinse la întoarcerea acasă. Am văzut şi diferenţa între vechea autostradă şi cea nouă pe care tocmai ne plimbasem.

Mereu am mers pe autostrada Izmir – Aydın, fără să mă complic cu vechiul drum doar pentru a economisi câteva lire (puţine) :D, cu ocazia vacanţelor petrecute la Kuşadasi, Bodrum sau Didim, însă nu am mers niciodată până la capătul acesteia, preferând să ies spre Selçuk sau pe la Germencik spre Söke, în funcţie şi de localizarea hotelului de sejur. La ora 09.30 ieşeam de pe O 31 la Aydın, aflând că datoram suma de 6 TL pentru întreaga autostradă parcursă. Ieftin ca braga :D. Din păcate, creditul de pe contul HGS fusese aproape epuizat, banii nu erau suficienţi pentru plata taxei, iar noi eram obligaţi să realimentăm contul în termen de 15 zile pentru a nu fi penalizaţi cu de 4 ori suma datorată (6 TL taxa plus 6x4=24 TL amenda), conform noilor reglementări prin care a crescut perioada de graţie în care se poate plăti de la 7 la 15 zile şi a scăzut penalizarea pentru neplată de la de 10 ori taxa datorată la de 4 ori taxa datorată.

Voi argumenta aici de ce am considerat că O 30 este mult mai scumpă decât O 31, chiar dacă le-am folosit pe ambele, mi-am asumat costurile şi nu aş alege o altă variantă nici pe viitor. Pentru noua autostradă de la Aliağa am plătit 20,20 TL pentru un traseu de doar 22 kilometri, în timp ce pentru vechea autostradă Izmir – Aydın am plătit doar 6 TL pentru un traseu de 100 de kilometri :D. Diferenţa de preţ este mare şi aceasta se datorează regimului special al noilor autostrăzi în primii ani de la darea în folosinţă, dar, în pofida preţului aparent mare, există avantaje certe, condusul pe autostradă fiind mai puţin solicitant, viteza legală de deplasare mai mare, cea reală chiar şi mai mare :p, iar timpul mai scurt pentru că se evită semafoarele din fiecare localitate traversată de drumurile expres.

Am ocolit oraşul Aydın pe centură şi am continuat spre Muğla pe drumul expres D 550, trecând prin Altinova, Çine şi Yatağan. Cu 13 kilometri înainte de Muğla am oprit la Shell în Paşapinari pentru o scurtă pauză şi pentru a face din nou plinul, alimentând 22,77 litri de motorină V-Power la preţul de 6,14 TL/litru. Drumul a fost plăcut, peisajul frumos. Voi aminti aici şi serpentinele dintre Muğla şi Akyaka, de care mă temeam, dar pe care le-am suportat mai uşor ca şofer decât ca pasager :D.

La Gökova am intrat pe drumul expres D 400, o mai veche cunoştinţă a noastră din multele vacanţe petrecute prin toate staţiunile din zona Antalyei. Tot aici se despărţea drumul spre Marmaris de cel spre Fethiye, noi urmând indicatorul spre Fethiye şi spre Antalya. Am admirat din mersul maşinii partea nordică a lacului Köyceğiz, care îmi fusese lăudat şi recomandat cu căldură de o prietenă afaistă, însă nu am avut timp să-l vedem pe îndelete anul acesta, şi am mers mai departe prin Ortaca, Dalaman, Göcek.

Înainte de Göcek am trecut prin tunelul cu acelaşi nume plătind o taxă de 9 TL, care se poate plăti doar cu numerar. Pe parcursul vacanţei noastre am mai trecut de alte trei ori prin acest tunel, plătind de fiecare dată cash, încât mi-am pus întrebarea dacă nu ieşeam mai ieftin cu un abonament ceva :D. Despre tunelul Göcek se pot povesti multe, deoarece încă de la darea sa în folosinţă a iscat numeroase critici şi proteste, care nu s-au stins nici până în prezent. Tunelul, cu o lungime de 950 metri, o lăţime de 12 metri şi o înălţime de 7,4 metri, a fost inaugurat în septembrie 2006. Traversarea prin tunel durează aproximativ un minut, în timp ce pe vechiul drum montan cu serpentine dificile distanţa ar fi parcursă în 25 de minute. Nu am dorit să verific personal informaţia, preferând varianta mult mai comodă a tunelului, chiar dacă am plătit de fiecare dată câte 9 lire turceşti. Tunelul se află în administrare privată, iar taxa pentru utilizarea acestuia a crescut an de an pe fondul devalorizării lirei turceşti. Tunelul Göcek se poate lăuda cu faptul că este primul şi timp de mulţi ani a fost şi singurul tunel cu plată din cele peste 172 tuneluri din Turcia şi, spre deosebire de primele două poduri construite peste Bosfor de exemplu, aici taxa este colectată pe ambele sensuri de mers. Eu nu am fost prea surprinsă, amintindu-mi de Tunelul Eurasia pe sub Bosfor, pe care l-am tranzitat în septembrie 2017 la întoarcerea din Antalya, deasemenea cu plată pe ambele sensuri, dar consider că Eurasia este cu totul altceva, în timp ce tunelul Göcek nu este, după mine, cu nimic mai special faţă de multe alte tuneluri săpate în munţi prin care am trecut adesea în drumurile mele prin Turcia, desigur fără să plătesc nimic. Populaţia din zonă a fost şi este în continuare nemulţumită de perceperea acestei taxe, considerată şi prea mare, dar şi abuzivă, fapt care a generat de-a lungul anilor numeroase acţiuni de protest în scopul eliminării taxei. Subiectul acesta nu a fost ocolit nici de politicienii care l-au inclus în promisunile electorale, cam ca la noi :D, fără însă a rezolva concret problema. Nici măcar construirea unui al doilea tunel la Göcek, promis a fi fără plată, nu a rezolvat problema, acesta, deşi terminat, nu a fost deschis oficial din motive care îmi scapă. Chiar aşa scump cum este, eu am preferat să trec de patru ori prin tunel, plătind de fiecare dată, decât să folosesc vechiul drum gratuit, dar să suport serpentinele aferente.

Am trecut şi de Göcek şi am mers mai departe spre Fethiye. În Yaniklar, cu 13 kilometri înainte de Fethiye, am ratat din cauza vitezei indicatorul spre hotel, destul de micuţ şi cam aiurea poziţionat, eu nu l-am văzut prima dată, am ignorat şi indicaţiile GPS-ului care îmi zicea să virez la dreapta pe o străduţă destul de îngustă, apoi mereu pe uliţe mai înguste şi mai dubioase şi m-am trezit să fac dreapta abia în localitatea următoare, reconfigurând traseul spre hotel cu ajutorul GPS-ului. Aceasta a fost singura abatere de la traseu, cauzată de neatenţia mea.

La ora 12.10 minute opream în faţa recepţiei hotelului din Fethiye, primul din acestă vacanţă, care avea să ne găzduiască pentru următoarele patru nopţi.

Acesta a fost drumul nostru de la Bucureşti la Fethiye din septembrie 2020, un drum de 1283 kilometri, parcurs din două bucăţi de 880 şi 403 kilometri. Singura problemă întâmpinată la dus a fost legată de timpul lung pierdut la trecerea vămii bulgaro-turce de la Lesovo – Hamzabeyli, care ne-a încurcat puţin planurile. În rest, drumurile turceşti au fost superbe aşa cum le ştiam transformând condusul într-o adevărată plăcere.

Şi ca să mă şi laud puţin, spre deosebire de alţi ani când conducea aproape tot drumul doar soţul meu, anul acesta am condus şi eu mult mai mult ca de obicei, respectiv de la Bucureşti la Ruse şi după ce s-a întunecat până la hotelul de tranzit în prima zi şi tot drumul de la Yenişakran la Fethiye a doua zi. Ştiu că dacă ar fi condus el sigur ajungeam mai devreme la hotel, dar şi aşa a fost foarte bine, pentru că am fost cazaţi imediat şi ne-am început această vacanţă atât de mult aşteptată.

Drumuri bune tuturor!

## end review sc
Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de nicole33 in 25.10.20 04:28:08
Validat / Publicat: 25.10.20 05:26:55
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA. A mai fost în/la: Alanya (Vikingen Quality, Delphin Botanik, Delphin Deluxe), Belek (Alva Donna Exclusive, Papillon Belvil, Royal Adam & Eve, Gural Premier Belek, Titanic Deluxe Belek x 2, Papillon Zeugma, Susesi Luxury, Selectum Luxury), Bodrum (Yelken, Royal PalmArea, Titanic Deluxe Bodrum), Didim (Aquasis), Kemer (Rixos Sungate X 3, Rixos Tekirova, Gural Premier Tekirova), Kuşadasi (Egeria, Sealight, Grand Belish, Ephesus Princess), Lara (Royal Holiday Palace, Delphin Botanik Exclusive, Delphin Palace, Royal Seginus, Mardan Palace), Ozdere (Onyria Claros Beach), Side (Silence Beach)

VIZUALIZĂRI: 19073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

41 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Drumul spre Fethiye - la Dardanele
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 150000 PMA (din 99 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

41 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 41
adrianbogdanscris / TELEFON [25.10.20 07:26:02] »

Neața!  

E hai ca nu a fost un drum greu, bine vad ca la Ticha​ nu ați stat, nici noi, dar nici nu am fi facut vreo tragedie dacă stăteam.

Da, partea cu statul in vama întotdeauna ne-am asumat, acesta este de fapt motivul pentru care plecăm cu noaptea în cap de acasă.

În rest un drum frumos, pe cale de rulare ok.

La Gocek noi odată am plătit tunelul, odată l-am ocolit. Ocolitul este de fapt drumul vechi, cand am ajuns in varful muntelui am văzut un fantastic peisaj cu marea. ​​​

Va pup! ​

webmaster [25.10.20 07:51:27] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

-

Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

nrs † [25.10.20 08:38:10] »

am avut aceasi problema pe ferry! se pare ca pescarusii, atat de simpatici in trecut, au primit indicatii clare sa nu mai manance de la turisti eram pregatiti cu o plasa de paine si covrigi

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 08:43:24] »

@adrianbogdan:  

E hai ca nu a fost un drum greu, bine vad ca la Ticha​ nu ați stat, nici noi, dar nici nu am fi facut vreo tragedie dacă stăteam. ​

Drumul a fost chiar frumos. Nu mai fusesem la Egee din 2016 şi atunci am călătorit doar noaptea, încât mare lucru nu am văzut sau în 2017 când am mers până la Gelibolu şi de acolo spre Antalya prin Bursa. Normal că am remarcat progresele făcute de turci în materie de drumuri. Dacă aveam şi noi mai mulţi turci prin ţară poate acum circulam şi noi civilizat pe nişte autostrăzi adevărate . ​

La Ticha am stat foarte puţin atât la dus, cât şi la întors. Îmi făcusem eu probleme aiurea. Greşeam grav dacă schimbam traseul pentru un fleac. ​

Da, partea cu statul in vama întotdeauna ne-am asumat, acesta este de fapt motivul pentru care plecăm cu noaptea în cap de acasă. ​

La vârsta noastră, condusul pe timp de noapte este tot mai problematic şi atunci evităm cât putem. Am plecat şi eu înainte de a se lumina de ziuă, calculând să intrăm în Bulgaria pe zi. De aceea am şi condus eu până la Ruse.

Îţi asumi timpul pierdut în vamă, nu contest, dar degeaba m-am informat eu în stânga şi-n dreapta, pentru că toţi cei cu care am vorbit au trecut uşor​​, în zile diferite şi la ore diferite şi nu bănuiam că în 19 septembrie, când începuseră şcolile şi se cam terminaseră concediile, voi pierde atâtea ore într-o vamă care mereu a fost lejeră. La întoarcere am ieşit pe la Kapitan Andreevo, unde a fost mai bine, dar am avut alte surprize.

La Gocek noi odată am plătit tunelul, odată l-am ocolit. Ocolitul este de fapt drumul vechi, cand am ajuns in varful muntelui am văzut un fantastic peisaj cu marea. ​​​​

Îţi dai seama că am văzut şi eu indicatoarele pentru drumul fără plată, dar şi fără tunel, însă nu am avut curiozitatea să-l testez, eu şi cu serpentinele nefiind prietene chiar deloc .

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!

Sănătate! ​​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 08:45:30] »

@webmaster:  

Mulţumesc mult!

Sănătate! ​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 08:50:57] »

@nrs:  

am avut aceasi problema pe ferry! se pare ca pescarusii, atat de simpatici in trecut, au primit indicatii clare sa nu mai manance de la turisti​

Mă bucur că nu sunt singura care a fost refuzată/ignorată. Atunci m-am cam supărat pe ei.

O fi din cauza pandemiei

Eu am cumpărat doi covrigi turceşti de la un vânzător ambulant înainte de a urca pe ferry, dar tot îmi pare rău de jumătatea de covrig irosită din care poate s-au hrănit peştii din Egee. ​​​​

Mulţumesc pentru vizită şi ecou! ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Yoda [25.10.20 10:12:42] »

@nicole33:  

Normal că am remarcat progresele făcute de turci în materie de drumuri. Dacă aveam şi noi mai mulţi turci prin ţară poate acum circulam şi noi civilizat pe nişte autostrăzi adevărate.

Turcii au facut progrese extraordinare in ceea ce priveste infrastructura. Daca noua ne-au trebuit 10 ani ca sa terminam Pasajul Ciurel, lor le ia 5 ani sa construiasca cel mai lung pod suspendat din lume - ma refer la cel de la Canakkale. Adica mai putin decat intarzierea noastra de 6 ani cu podul de la Ciurel.

Eu abia astept sa trec pe podul asta. Din cate m-am uitat eu, se poate ajunge in Antalya si traversand pe aici, pentru ca vor face si autostrada de la Canakkale pana la O-5 la Balikeshir. Multumesc pentru pozele cu noul pod, e impresionant.

Ma gandesc ca totusi ferry nu va disparea, probabil ca vor fi unii care il vor folosi​ in continuare, pe considerente de pret. Depinde cat va fi taxa pe pod.

timpul total pierdut în vamă a fost de trei ore şi un sfert

Totusi ati recuperat ceva pana la urma (am facut comparatie cu timpul indicat de Google).

calatorul [25.10.20 11:41:07] »

Multumim pentru informatiile oferite si impresiile impartasite, utile pentru traseul prezentat. Eu am facut drumul acum zece ani cand inca se lucra la autostrada litorala, si am mers doar pe sosea de la Canakkale la Kusadasi si apoi la Fethiye, si autostrada pare o optiune superioara. Si am coborat spre Turcia pe litoralul bulgaresc, unde am oprit la Cernomoret, mai jos de Burgas, ca sa mai facem o zi de plaja, nu mai repet caci am scris deja.

Interesanta verificarea amenzilor de la vama bulgara, astept cu interes detalii despre patania de la intoarcere, sa stim ce ne mai asteapta. Alegeri inspirate si vacante frumoase pe mai departe.

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 14:44:11] »

@Yoda:  

Daca noua ne-au trebuit 10 ani ca sa terminam Pasajul Ciurel, lor le ia 5 ani sa construiasca cel mai lung pod suspendat din lume - ma refer la cel de la Canakkale. Adica mai putin decat intarzierea noastra de 6 ani cu podul de la Ciurel. ​

Ştiu că nu ne vom putea compara niciodată cu ei nici la acest capitol, cum nu ne vom putea compara vreodată la servicii turistice oferite, fără să comentez raportul calitate preţ, dar nu m-am putut abţine să nu comentez când am văzut cât de mult au avansat cu lucrările.

În mai puţin de doi ani îl vor termina şi, într-adevăr, podul Canakkale 1915, va fi cel mai lung pod suspendat din lume şi îl va întrece pe cel din Japonia care deţine în prezent recordul.

Nu cred să apară întârzieri şi ne vor uimi încă o dată aşa cum au făcut-o cu podul Osman Gazi sau cu tunelul Eurasia, alte realizări remarcabile. ​​​

Eu abia astept sa trec pe podul asta. Din cate m-am uitat eu, se poate ajunge in Antalya si traversand pe aici, pentru ca vor face si autostrada de la Canakkale pana la O-5 la Balikeshir.  ​

Şi eu abia aştept să trec pe noul pod, indiferent cât va costa, dar nu pentru a ajunge în Antalya, ci tot pentru o staţiune de la Marea Egee.

​M-am păcălit o dată cu drumul spre Antalya când am vrut să ocolesc Istanbulul şi am traversat pe la Gelibolu spre Cardak, ce-i drept nu am mers pe autostradă ci mai mult pe D 200, însă am prins aglomeraţie cu câteva zeci de kilometri înainte de Bursa, de am crezut că sunt în balamucul din Istanbul, nervi, timp pierdut etc. Încă nu am uitat experienţa. Indiferent că vei merge pe O-5, nu vei avea certitudinea că prinzi trafic lejer înainte şi în dreptul oraşului Bursa, pe care eu l-am ocolit pe centură pe o autostradă care atunci nu se plătea. Eu nu risc să fac a doua oară aceeaşi greşeală, prefer Istanbulul.

​Chiar dacă alegi doar autostrăzi, nu scapi neapărat de blocaje şi de aglomeraţie, surprizele putând apărea când nu te aştepţi.   Am păţit-o anul acesta la întoarcere când am stat efectiv pe autostradă înainte de Izmir şi apoi am înaintat în ritm de melc, în timp ce la dus am mers super ok pe acolo depăşind chiar viteza legală.

Ma gandesc ca totusi ferry nu va disparea, probabil ca vor fi unii care il vor folosi​ in continuare, pe considerente de pret. Depinde cat va fi taxa pe pod​

Eu estimez că va fi mai scump pe pod decât cu ferry, cel puţin în primii ani. Posibil ca ferry să funcţioneze în continuare dacă va avea clienţi​ cu maşini, pentru că altfel nu-şi acoperă costurile doar din biletele vândute, de obicei, localnicilor care traversează dintr-o parte în alta ca pasageri.

​​Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

Yoda [25.10.20 14:45:47] »

@nicole33:  

tunelul Göcek nu este, după mine, cu nimic mai special faţă de multe alte tuneluri săpate în munţi prin care am trecut adesea în drumurile mele prin Turcia, desigur fără să plătesc nimic. Populaţia din zonă a fost şi este în continuare nemulţumită de perceperea acestei taxe, considerată şi prea mare, dar şi abuzivă

Am gasit o explicatie la aceasta taxa si la faptul ca nu se deschide tunelul nou:

Unofficial sources had been saying that the second tunnel at Göcek would not be opening, for some time.   This is due to a contract clause with the builder of the first tunnel, which states that the original contractor can charge for two-way toll for a period of 25 years.

Sursa: https://friendsoffethiye.com/2018/10/28/the-story-behind-gocek-tunnel/

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 15:21:30] »

@calatorul:  

Eu am facut drumul acum zece ani cand inca se lucra la autostrada litorala, si am mers doar pe sosea de la Canakkale la Kusadasi si apoi la Fethiye, si autostrada pare o optiune superioara.  

Ai mers de la Canakkale la Kuşadasi doar pe şosea pentru că aşa ai vrut tu, nu pentru că nu era încă de atunci şi un tronson de autostradă, O 32  de vreo sută de kilometri.

În 2007 eu am mers pe acea autostradă de la Izmir până la ieşirea spre Selcuk, apoi la Kuşadasi, apoi prin Soke spre Bodrum fără a mai intra pe autostradă. La întoarcerea din Bodrum însă am mers mai mult pe autostrada Aydin - Izmir. Era păcat să nu o folosim, costul acesteia fiind şi atunci, dar şi acum unul mai mult simbolic.

În urmă cu nouă ani am folosit aceeaşi autostradă pentru a ajunge la Bodrum şi am ieşit pe la Germencik spre Soke, dar puteam merge până la capăt la Aydin, distanţa fiind cam la fel.

Anul acesta am profitat de noua autostradă O 30 Candarli - Menemen şi am continuat pe cea veche Izmir - Aydin, dar şi aceasta a fost extinsă faţă de cum era în urmă cu zece ani, începând cam de la Menemen şi ştiam asta de la drumul din 2016.

Si am coborat spre Turcia pe litoralul bulgaresc, unde am oprit la Cernomoret, mai jos de Burgas, ca sa mai facem o zi de plaja

Cred că asta este singura variantă de traversare a Bulgariei spre Turcia pe care nu am încercat-o încă , deşi am ajuns foarte aproape de graniţă în multele concedii petrecute la Duni sau la Primorsko.

Interesanta verificarea amenzilor de la vama bulgara, astept cu interes detalii despre patania de la intoarcere, sa stim ce ne mai asteapta.  

Voi povesti cu siguranţă, pentru că devine o problemă, dar încă nu mi-au trecut nervii şi ar ieşi un review plin de bip-uri .

Eu am fost nevoită să plătesc acolo în vamă o amendă despre care nu aveam habar, fără un proces verbal, fără vreo poză cu maşina mea, fără să ştiu măcar în ce zi/oră şi în ce loc am "comis-o". Nu am avut încotro şi am plătit, deoarece nemernicii de bulgari îmi reţinuseră paşaportul şi talonul maşinii şi trebuia să-mi recuperez actele.

Recunosc că m-am gândit şi la varianta de a-i da dracului cu toate  amenzile şi abuzurile lor şi să le las suvenir paşaportul pe care oricum trebuie să-l schimb anul viitor dacă vreau să mai plec undeva şi talonul pe care să-l declar pierdut şi să trec vama înapoi în România cu cartea de identitate, atât de tare au reuşit să mă scârbească şi să mă enerveze

nrs † [25.10.20 15:33:10] »

@nicole33:  

cand am trecut eu spre Marmaris era un blocaj cumplit​ pe sensul spre Izmir, undeva la 10-12 km, in timp ce eu mergeam cu 140 ei stateau. la intoarcere chiar m-am gandit sa tai bucata aceea de autostrada iesind spre Torbali si reintrand in zona Kemalpasa pe O5, dar nestiind pe ce drumuri ajung am renuntat la idee si nu am avut probleme. a fost un pic de aglomeratie, dar asta comparand cu traficul foarte lejer din restul zonelor, in dreptul orasului Bursa, totusi se mergea fluent cu minim 90-100

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 18:07:08] »

@nrs:  

cand am trecut eu spre Marmaris era un blocaj cumplit​ pe sensul spre Izmir, undeva la 10-12 km, in timp ce eu mergeam cu 140 ei stateau. ​

La dus eu am circulat super bine, dar şi pe sensul opus se circula aproape la fel. La întoarcere am prins blocaj​ în zona în care intrau în autostradă cei care veneau de la Ceşme, dar şi ei mai mult stăteau deşi aveau la dispoziţie două benzi. După ce am depăşit zona cu probleme am văzut că fuseseră două accidente, unul între două maşini, altul cu o basculantă care împrăştiase accidental pe carosabil ce transporta în benă şi blocase banda de urgenţă şi prima bandă, venise şi poliţia şi cei de la drumuri  şi maşinile lor staţionau pe a doua bandă şi aşa din trei benzi+banda de urgenţă, ne-am chinuit toţi să circulăm doar pe a treia bandă, singura rămasă disponibilă. Şi aşa am pierdut o jumătate de oră, pentru că nu aveam cum să luăm în calcul că vom da peste accidente/incidente.

comparand cu traficul foarte lejer din restul zonelor, in dreptul orasului Bursa, totusi se mergea fluent cu minim 90-100​

Eu nu am avut norocul tău şi al altora care au trecut lejer pe lângă Bursa. Eu m-am simţit exact ca înainte de Istanbul când mai mult stai decât mergi pe autostradă​ şi vezi lungi şiruri de vehicule pe toate benzile care par să aibă doar o singură viteză, viteza întâi şi apoi frână, stau puţin şi repetă manevra

Deci, până la urmă, este chestie de noroc, cam ca la loto. Până acum noi nu am avut niciodată probleme la traversarea Izmirului, indiferent de sens şi de oră, a fost mereu foarte bine. ​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [25.10.20 18:37:15] »

@Yoda:  

Mulţumesc pentru informaţie, acum m-am lămurit de ce nu elimină nimeni acea taxă, deşi au existat numeroase proteste publice şi nemulţumiri evidente.

Toată tevatura este din cauza unei clauze strecurată "şmechereşte" într-un contract. Parcă-mi sună cunoscut​​

Sin​ceră să fiu, nu am sărăcit plătind câte 9 TL la fiecare trecere prin tunel şi nici nu m-a obligat nimeni să merg pe acolo cât timp exista şi varianta gratuită, mai lungă şi cu multe serpentine. A fost doar alegerea mea.

=

Acum mi-am adus aminte de ideea ta de a merge în Antalya pe viitorul pod peste ​​Strâmtoarea Dardanele după finalizarea acestuia şi apoi prin Balikeşir. O idee de variantă de drum spre Antalya care mi-a venit când umblam hai hui cu maşina prin împrejurimile Fethiye a fost aceea de a alege un hotel în Fethiye sau Oludeniz şi un al doilea în zona Tekirova sau Kemer, distanţa între ele nefiind mare, drumul bun pe D 400, iar peisajul superb. Iar apoi din Kemer, aş mai găsi eu ceva interesant prin Lara, Belek sau chiar Side

krisstinnascris / TELEFON [25.10.20 21:07:15] »

@nicole33:  Același traseu l-am parcurs și noi anul trecut, am trecut prin tunelul Gocek dar jur ca nu am plătit nimic, mai mestereau unii pe acolo, am trecut încetișor și ne-am văzut de drum. ​​

​​Noi din Marmaris am plecat spre Cappadocia, am urmat drumul până in Antalya apoi spre Konya. ​​

Priveam pozele tale și aveam un gol in stomac, cam așa pățesc când circul prin Turcia și de pe drum văd marea ​​

​​Bravo, felicitări!

​​

silvia tudoranscris / TELEFON [26.10.20 12:36:27] »

Curajosilor!  

Mi-a fost cam teama sa mai ies din tara anul acesta- m-am pastrat pt anii viitori.

De aceea citesc cu drag impresiile voastre, mai ales cele din Tucia...

ca mi-e dor de Turcia, cumva...

Felicitari pt articolul detaliat!

Si pt km parcursi ​​la volan!  

​​​​

calatorul [26.10.20 13:32:50] »

@nicole33Ai mers de la Canakkale la Kuşadasi doar pe şosea pentru că aşa ai vrut tu, nu pentru că nu era încă de atunci şi un tronson de autostradă, O 32  de vreo sută de kilometri.  

De acord cu observatia facuta, m/am intors pe autostrada cu pricina inapoi la Istanbul, dar ea este departe de mare, soseaua care coboara dupa Canakkale, de la Troia spre Izmir, este mult mai frumoasa, dar mai inceata. Autostrada in lucru vazuta de mine acum 10 ani era mai jos de Kusadasi, spre Pamukkale si Fethiye, pe care inteleg ca acum se circula.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
M'Liviuscris / TELEFON [26.10.20 19:31:35] »

Așteptăm impresiile despre Fethiye. Prima vizita acolo nu? Noi la anul vrem aceasta zona sau Bodrum. Legate de Antalya evident. Totul este sa fim sănătoși. Cu privire la drumul spre Turcia acum 3 săptămâni am ales varianta Ruse Veliko Gurkovo Galabovo. A fost un drum pe care nu mai fusesem. Pana la Veliko Tarnovo e asfalt nou. Datorita faptului ca am mers prin ploaie tot drumul fiind și noapte am făcut peste 4 ore. La vama am stat cam o ora. Era aglomerat dar se întra pe  3 rânduri.   Sper curând sa ajung la Istanbul. Îmi e dor de acest oraș de freamătul lui. Toate cele bune. Important ca ați făcut aceasta vacanta care pentru mulți dintre noi era sub semnul incertitudinii. Sa ne auzim cu bine!  

calatorul [26.10.20 20:45:47] »

@m liviu:  INteresant traseul bulgaresc dar cam complicat. Oare merita facut un drum noaptea pe ploaie pentru inca o ora de stat in vama? Care ar fi motivatia unui asemenea drum riscant? De obicei il fac numai echipajele de interventie in situatii de urgenta, care solicita o deplasare imperios necesara si in orice conditii, dar si alea pe distante mai mici.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [27.10.20 06:25:26] »

@krisstinna:  

Același traseu l-am parcurs și noi anul trecut, am trecut prin tunelul Gocek dar jur ca nu am plătit nimic, mai mestereau unii pe acolo, am trecut încetișor și ne-am văzut de drum. ​​

Te cred că nu ai plătit taxa pentru tunel, dar îţi dai seama că a fost o excepţie. Eu de patru ori am trecut pe acolo şi am plătit de fiecare dată, indiferent de sens. ​

​​

Noi din Marmaris am plecat spre Cappadocia, am urmat drumul până in Antalya apoi spre Konya. ​​​

Din Marmaris până în Antalya ai avut parte de un drum foarte frumos, cu peisaje de excepţie pe D 400, incomparabil mai frumos decât tronsonul Antalya - Alanya tocmai datorită munţilor. ​

Priveam pozele tale și aveam un gol in stomac, cam așa pățesc când circul prin Turcia și de pe drum văd marea​

Ştiu la ce te referi .

Îmi place mult prima întâlnire cu marea, indiferent de numele acesteia, şi apoi ​​să-mi continui drumul însoţită de imaginea mării pe care încerc mereu să o surprind după câte o curbă din mersul maşinii.

Pentru ​că mi-am dorit enorm această vacanţă, la care când speram, când îmi pierdeam speranţa şi tot aşa, am plâns la prima baie în mare făcută în apele calde din Fethiye, de multe ori nemaicrezând că voi ajunge la mare, oricare mare, anul acesta.

Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [27.10.20 06:35:10] »

@silvia tudoran:  

Mi-a fost cam teama sa mai ies din tara anul acesta- m-am pastrat pt anii viitori. ​

Mulţi din prietenii mei, mari iubitori ai vacanţelor în Turcia ca şi mine, au gândit, simţit şi procedat la fel ca tine anul acesta​, amânându-şi vacanţele deja rezervate pentru anul viitor, în speranţa unor vremuri mai bune şi mai sigure.

ca mi-e dor de Turcia, cumva... ​

Cunosc perfect senzaţia. Aşa am simţit şi eu anul trecut, plin de vacanţe reuşite, dar... fără Turcia, astfel că dorinţa mea de a ajunge în Turcia anul acesta era şi mai puternică, în pofida riscurilor generate de pandemie. ​

Felicitari pt articolul detaliat! ​

Mulţumesc pentru aprecieri, vizită şi ecou!

=​

​Am totuşi impresia că articolul meu nu prea a fost pe placul tău şi mi-aş dori să ştiu ce anume nu ţi-a plăcut, ce crezi că a lipsit sau putea fi făcut mai bine pentru a merita întreaga ta apreciere. Întreb pentru că mai am multe de povestit​ din această vacanţă şi îmi doresc să fie cât mai pe placul cititorilor.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [27.10.20 06:45:15] »

@m liviu:  

Așteptăm impresiile despre Fethiye. Prima vizita acolo nu? ​

Urmează, dar trebuie să-mi fac timp, să-mi pun în ordine pozele şi gândurile.

A fost prima mea vizită, dar sigur nu şi ultima ​​

Noi la anul vrem aceasta zona sau Bodrum.  ​

Ambele merită cu prisosinţă. Eu nu puteam​ renunţa la Bodrum, staţiunea mea preferată de la Marea Egee, aşa că am profitat că eram în zonă şi m-am cazat şi în Bodrum, pentru a patra oară.

Cu privire la drumul spre Turcia acum 3 săptămâni am ales varianta Ruse Veliko Gurkovo Galabovo. A fost un drum pe care nu mai fusesem. ​

Ştiu drumul prin Veliko, am fost şi eu pe acolo în urmă cu nişte ani buni, interesată de un carosabil mult mai bun, dar preferatul meu rămâne cel prin Razgrad - Târgovişte​ care se prezintă excelent de când a fost reabilitat.

Sper curând sa ajung la Istanbul. Îmi e dor de acest oraș de freamătul lui.  ​

Şi mie îmi este dor de Istanbul, dar mai amân deocamdată revizitarea acestuia. Prea multă aglomeraţie în condiţiile actuale...

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! ​​

M'Liviuscris / TELEFON [27.10.20 07:44:28] »

@calatorul:  Ideea era sa ajungem la  7 dimineața în vama bulgaro turca fiind vineri ei dau năvală către turci. Plecând cu o ora mai târziu decât planificasem și timpul ploios ne a ținut în vama o ora. Deja se aglomerase.   Numai bine!  

michaela_1961 [28.10.20 11:29:54] »

Wow, un articol excelent, l-am deschis de vreo 10 ori pana acum, in week pe furis ca am avut o sarbatoare in familie (cerc restrans, numai cu copii) si apoi tot am mai citit pe fuga de la servici. Nu ma mai satur privind poze si citind ecouri care sunt si ele f. utile. Abia astept sa-mi fac timp  sa-l "rumeg" cu harta in fata, sa visez la alte trasee si cine stie... poate voi simti si mirosul marii. Oricum ma bucur ca ai reusit sa faci aceasta vacanta, deoarece crede-ma,  eu chiar am o stare proasta  generata de lipsa concediului anul acesta. Nici nu stiam cat conteaza, poate au mai fost ani fara mare, dar faptul ca atunci am decis eu daca sa plec sau nu a fost clar altceva. Dar sa-ti ia si sperantele  aceasta pandemie, nu mi-as fi imaginat. Hey, stai, am avut numai o "scapare",  sunt o fire vesela si optimista de fel, deci o sa fie bine cu siguranta!

nrs † [28.10.20 12:35:32] »

sigur va fi bine!

am avut o perioada lunga cand nu am putut pleca in concediu si nu eram stresat, dar anul acesta a fost groaznica asteptarea, parca timpul statea in loc​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [28.10.20 20:47:53] »

@m liviu:  

Ideea era sa ajungem la  7 dimineața în vama bulgaro turca fiind vineri ei dau năvală către turci. Plecând cu o ora mai târziu decât planificasem și timpul ploios ne a ținut în vama o ora. ​

Eu am înţeles ideea ta şi este foarte bună, ştiu şi eu că secretul unei traversări în condiţii bune a vămii este să ajungi acolo cât mai de dimineaţă, mai ales dacă traversarea are loc vineri sau sâmbătă, însă acest lucru presupune să pleci la drum noaptea, iar traversarea Bulgariei pe timp de noapte poate fi problematică din cauza semnalizării rutiere deficitare chiar dacă ştii drumul la perfecţie.

Noi am ajuns la Lesovo la 10.45 într-o zi de sâmbătă, era aglomerat din cauza bulgarilor plecaţi la cumpărături în ţara vecină, dar nimic de speriat, dacă bulgarii nu complicau lucrurile cu controale stupide şi cu lipsa chefului de muncă, iar turcii nu băgau de-a valma autoturismele cu camioanele pe o singură bandă. ​​

nicole33 CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [29.10.20 07:54:08] »

@michaela_1961:  

Abia astept sa-mi fac timp  sa-l "rumeg" cu harta in fata, sa visez la alte trasee si cine stie... poate voi simti si mirosul marii. ​

Traseul propus de mine în acest articol poate fi folosit, cu modificări minime, şi de tine pentru a ajunge la Marmaris direct dacă la intersecţia cu D 400 pe la Gökova continui în direcţia Marmaris, acolo unde eu am ales direcţia Antalya. Este verificat de mine, foarte ok şi îl recomand.

Mirosul mării, la propriu, l-am simţit destu​l de puţin anul acesta, dar m-am bucurat, ca niciodată, de gustul ei .

Oricum ma bucur ca ai reusit sa faci aceasta vacanta, deoarece crede-ma,  eu chiar am o stare proasta  generata de lipsa concediului anul acesta.  ​

Te înţeleg perfect, pentru că ştiu cum eram şi eu înainte de plecare, cât de mult îmi doream să plec şi câtă nevoie aveam de vacanţă. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă îmi pica şi Turcia, aşa cum din nefericire s-a întâmplat cu celelalte patru vacanţe planificate anterior acesteia, culmea, toate la malul unei mări, oricare. ​

Dar sa-ti ia si sperantele  aceasta pandemie, nu mi-as fi imaginat. ​

Situaţia a fost extrem de frustrantă pentru toţi cei care ne-am văzut planurile spulberate de virusul ăsta nenorocit de care nici măcar nu ştim când vom scăpa ​.

Trist este şi faptul că, în plus faţă de dezamăgirile de anul acesta, coronavirusul ne-a furat şi plăcerea de a visa şi curajul de a ne mai face planuri pentru viitoarele vacanţe.

​Aseară studiam ofertele deja apărute pentru Turcia 2021, calculam una alta doar din obişnuinţă, dar simţeam un gol în stomac fiindu-mi frică să merg mai departe​ şi este greu de crezut că voi mai avea curajul să rezerv ceva din timp, pentru că nu am uitat stresul prin care am trecut anul acesta, toate incertitudinile şi toate dezamăgirile.

Şi eu sunt optimistă în aşteptarea unor vremuri mai bune în care să putem căători din nou în siguranţă, fără teama că ne vom îmbolnăvi.

Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou! ​​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
michaela_1961 [29.10.20 08:44:20] »

@nicole33: "Traseul propus de mine în acest articol poate fi folosit, cu modificări minime, şi de tine pentru a ajunge la Marmaris direct dacă la intersecţia cu D 400 pe la Gökova continui în direcţia Marmaris, acolo unde eu am ales direcţia Antalya. Este verificat de mine, foarte ok şi îl recomand"  Multumesc mult pentru toate informatiile utile, dar ai grija ce publici despre Fethiye ca deja imi sclipesc ochii, asa ca s-ar putea sa n-o iau spre Marmaris din prima ) Sper, sper din suflet sa ni se redea libertatea, ca as face Turcia si in diagonala Ma uit si eu la preturi 2021 (acum parca nici nu ma mai intereseaza aspectul asta)  gasesc eu ceva ptr buzunarul nostru, macar sa putem, dar deocamdata...  ​​​​Doamne ajuta!

​​

nils1 [01.11.20 22:34:34] »

Poți să detaliezi, te rog, faza cu amenda în Bulgaria? Eu am o amendă neplătită în Bulgaria, dar în iulie când am fost în Grecia nu m-a oprit nimeni la vamă să-mi ia banii

nrs † [02.11.20 07:02:26] »

de unde stii ca ai o amenda neplatita? aici era vorba de amenzi despre care nu stii! primesti in vama PV si o poti plati acolo cu reducere sau iti vine la fisc in RO la valoarea integrala

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianbogdan, calatorul, M'Liviu, michaela_1961, nils1, nrs, silvia tudoran, Yoda
Alte impresii din această RUBRICĂDrumul spre Fethiye-Oludeniz:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.11086797714233 sec
    ecranul dvs: 1 x 1