Zi de neuitat printre cele 7 lacuri din Masivul Rila

TIPĂREȘTE

Din cauza nefericitei de pandemii am hotărât ca anul acesta să ne deplasăm doar cu mașina, evitarea aglomerației să fie cuvântul de ordine, să nu ne stresăm cu condiția de testare sau altele și să putem lua decizii spontane în funcție de evoluția lucrurilor. Fără planuri, fără cazări antamate, doar din aproape în aproape.

Așa am ajuns să plecăm în august în Bulgaria pentru 8 zile. Pentru că ne era la îndemână, nu ne cerea test, am rezervat cazările la fața locului sau din mașină, în drum spre cele 3 locații, gândindu-ne că oricând nu ne convenea ceva puteam să revenim pe lângă casă.

Să drumețesc printre cele 7 lacuri din Masivul Rila a fost visul la care visam de câțiva ani.

Pentru că am citit multe articole despre această promenadă a bulgarilor și știam că în week-end traseul devine sufocant și sute/mii de oameni merg aproape umăr lângă umăr pe el, am stabilit să plecăm duminică de acasă, astfel încât să facem traseul într-o zi de luni.

Două nopți în zonă ni s-au părut suficiente, dar am luat în calcul și faptul că luni poate nu funcționează telescaunul și trebuie să prelungim sejurul cu o zi.

Ca să facem această drumeție trebuia să ajungem la poalele Masivului Rila. Citisem că cei mai mulți au ales ca bază pentru această drumeție Sapareva Banya, o stațiune termală de la poalele masivului, care se află la aproape o oră de Sofia și la 15-20 de minute de telescaunul care te duce până sus, la Cabana Lacurile Rilei, de unde începe traseul. Dar când m-am uitat pe maps am văzut că mai sus mai este o stațiune, mai răsfirată ce-i drept, mult mai aproape de telescaun, care avea câteva unități de cazare.

Drumul prin Bulgaria nu mai prezintă nici o surpriză pentru noi, atât de des i-am călcat pe frații noștri. Oricum, de fiecare dată mai remarcăm câte o schimbare, mai un drum refăcut, mai o șosea proaspătă și de unde acum niște ani de zile ne băteam copiii când trebuia să traversăm Bulgaria, acum, cu o mică bucată de drum vălurit după Pleven, spre Sofia nu am de adus un mare reproș drumurilor. Dimpotrivă, dacă până la autostrada spre Sofia drumul este cam searbăd, după aia peisajul a devenit frumos, cu tuneluri și viaducte.

Taxă pod, 14 lei, vignieta (online) pe o săptămână plus una de week-end (10,85 EUR + 7,85 EUR), pentru că depășeam 7 zile, dar ieșeam mai bine decât dacă luam una pentru o lună și…. la drum pe traseul: Ruse – Byala – după Byala este indicator la dreapta pentru Sofia și mai departe Pleven – Sofia – iar după aprox o oră am trecut prin Sapareva Banya și am ajuns la Panichishte, stațiunea din munți care ne-a găzduit pentru 2 nopți.

Schimbul valutar la sfârșitul lui august 2020 a fost 10 lei = 3,6 sau 3,8 leva și 1 EUR = 1,92 leva la granița Ruse, 1,95 la Plovdiv și 1,94 la Veliko Târnovo. Ca de fiecare dată schimbul mai bun a fost din EUR.

Benzina/motorina era între 1,75 și 1,89 leva/l depinde de unde alimentai. Pe lângă Ruse am văzut și mai ieftin, chiar 1,63 sau 1,65, iar noi am alimentat o singură dată în tot sejurul cu 1,75 leva/l (am făcut 1145 km).

În seara în care am ajuns, la știrile de la ora 19, au dat un reportaj chiar de la telescaunul cu care urma să urcăm și noi a doua zi. O mare de oameni, sute, poate mii de oameni, așezați la o coadă de 4-500 de m, pe mai multe rânduri, iar sus, pe traseu, ca pe bulevard. Aia fusese situația din week-end. Mai rău e că oamenii mergeau umăr la umăr și nici măcar unul nu avea mască. Reporterul a prezentat cu mare îngrijorare știrea.

Cum am zis, știam că e Valea Prahovei a lor și este foarte aglomerat, dar nu mi-am imaginat chiar așa. Ne-am culcat liniștiți și am zis că dacă a doua zi o să găsim o coadă de asemenea mărime la telescaun ne întoarcem, fără discuție.

Noi totuși am sperat că într-o zi de luni nu are cum să fie atâta lume și așa a fost. În plus, ne făceam griji că nu va merge telescaunul dar gazda ne-a asigurat că în sezon merge în fiecare zi, fără întrerupere, și că doar dacă nu sunt oameni suficienți va porni de la 12 în loc de 9,30. În acest interval însă sunt jeep-uri care fac același traseu, la același preț, deci ziua nu era ratată nicicum.

Din Panichishte, stațiunea unde am fost cazați, până la telescaun sunt aprox 5 km de drum cu serpentine, care tot urcă până la 1585 de m. Parcarea a costat 5 leva pentru toată ziua, fără bon, dar tipul de la barieră ne-a anunțat prin telefon la cei care ordonau mașinile. Mulți parcau la ceva distanță de barieră, gratis, dar nu merită pentru că șoseaua este în pantă și din afara barierei până la telescaun mai ai ceva de mers. 5 leva înseamnă 12-13 lei, pentru toată ziua.

Am întrebat de o hartă la casa de bilete dar ne-a spus că nu au și nu e cazul. O să vedem pe unde merge toată lumea și așa să facem și noi. Biletul pentru telescaun a costat 20 de leva de persoană, dus-întors, lungimea telescaunului are 2163 de m iar sus, altitudinea este de 2100 de m.

Programul telescaunului este de la 8,30 la 19,30 vara și de la 9,30 la 16,30 în nesezon (nu neapărat iarna, în aprilie -mai am văzut acest program).

Traseul telescaunului este destul de lung, am făcut cam 25 de minute pe sens și sus are stație la Cabana/Hotel Lacurile Rilei. Suntem în Rezervația Parcul Național Rila.

Diferența de altitudine per total a fost de 435 de m (scăzând altitudinea de top din altitudinea de la telescaun), dar în realitate a fost diferit pentru că s-a coborât și urcat pentru fiecare lac, uneori sub nivelul la care era telescaunul. Astfel că unele urcușuri au fost mai solicitante în câteva locuri. Traseul nu mi s-a părut chiar de pantofari cum spun bulgarii ci o să întâlniți și câteva porțiuni mai spre medie, sau mai degrabă care necesită atenție.

La nivelul de sus al telescaunului sunt panouri informative cu cele 7 lacuri și de la Cabana Lacurile Rilei se pornește în traseul circuit, care se poate începe pe sus sau pe jos. Noi am mers cu grămada pe sus și așa vă recomand, mi se pare cea mai bună variantă. De fapt eu nu am văzut pe nimeni care să o ia pe jos, dar ulterior ne-am întâlnit cu maxim 10 persoane care făceau traseul în sens invers.

De fapt trebuie sa vă orientați și după vreme. De sus este o panoramă superbă asupra a 4 din cele 7 lacuri, dar dacă vremea este potrivnică nu mai este nici o panoramă. Acum când știu asta, dacă aș fi prins vremea nashpa la început aș fi făcut traseul pe jos, cu speranța că până la final, peste câteva ore, vremea s-ar fi schimbat și aveam ocazia să văd lacurile la întoarcerea pe sus.

Noi am fost norocoși și de data asta. A fost o vreme superbă în prima parte a zilei și s-a înnourat și ne-a fost teamă că o să ne plouă, dar nu s-a întâmplat, spre finalul circuitului.

Cu toate că indicatoarele zic 4-6 ore, noi și pe aici am făcut 7 și aș mai fi stat mult și bine pe acolo, pe sus. Am făcut 8 ore de fapt, de când ne-am urcat în telescaun și până am ajuns din nou jos. O oră a însemnat telescaunul dus-întors și 7 ore am hălăduit pe traseu. Am luat telescaunul la ora 9,30 la dus și înapoi la 17,05. A fost una dintre cele mai spectaculoase drumeții pe care le-am făcut în viața mea.

Vremea este foarte schimbătoare pe sus. Acu se înnorează de zici că se rupe cerul, acu iese soarele, de ceață ce să mai zic, că și ea vine și trece, așa că n-ar strica să aveți pelerinele de ploaie cu voi. Noi am plecat din București la 40 de grade sau mai mult. La Panichishte am găsit 25 dar noaptea, la 1517 m, era răcoare bine, nu s-a putut fără geacă. La baza telescaunului este un panou care afișează temperatura pe ore și la urcare am avut 12 grade, iar la coborâre erau 16.

Cele 7 lacuri din Masivul Rila și altitudinile lor sunt:

Ordinea în care le vezi este cea înșirată mai sus. Nu ai cum să te rătăcești, nu ai cum să ratezi vreun lac.

Punctul cel mai de sus de unde se văd 6 din cele 7 lacuri este undeva la 2535 m și aproape la fiecare trebuie să cobori mai mult sau mai puțin și apoi să revii la traseu.

Circuitul lacurilor

Începe la Cabana Lacurile Rilei, cum spuneam și am urcat și noi pe platou după toată lumea pentru că am avut noroc de vreme frumoasă și am putut să ne bucurăm de panorama asupra lacurilor de jos.

În afară de Cabana/Hotel Lacurile Rilei, de la baza de sus a telescaunului, pe traseu se mai ajunge la 2 cabane: o cabană a Parcului Natural Rila, care nu este în circuitul turistic și la Cabana Veche 7 Lacuri. La telescaun și la Cabana Veche puteți bea/manca ceva, cealaltă este închisă publicului.

În afară de panourile informative de la baza de jos a telescaunului și de sus din jurul Cabanei Lacurile Rilei, fiecare lac este semnalizat cu un panou informativ. Pe o parte a panoului sunt generalități și poze despre toate lacurile iar pe cealaltă parte despre lacul la care ești. Informații tehnice și legende legate de nume.

Sursele de apă pe traseu – între primul și al doilea lac (Rinichiul și Ochiul) este o fântână, o țeavă, de fapt, cu apă rece ca gheața, nici n-am putut să bem. Iar la Cabana Parcului este un alt izvor cu apă la fel de rece. Aici este și un WC destul de curat și apropos de asta, singurul de pe traseu. Trebuie să știți că este cam greu cu WC-ul și mai grav este că nu prea există locuri unde să se rezolve această problemă pentru că mare parte a traseului la dus a fost pe platou, în câmp deschis. Trebuie să te abați mult pe drumuri în pantă ca să te pitești după vreo stâncă. La întoarcere este un pic mai bine pentru că este o zonă de jnepeniș. Noi am încercat să nu bem prea multă apă și am ajuns cu bine în parcare.

Să ne întoarcem la începutul circuitului, la Cabana Lacurile Rilei. Primul urcuș este destul de abrupt dar scurt. După aceea, când ajungi sus, pe platou, mergi ca pe bulevard, bucurându-te de panorame spectaculoase, până la primul lac, Rinichiul. Toate denumirile lacurilor au legătură cu forma lor.

Lacurile sunt dispuse în mai multe căldări, la diferite altitudini, iar circuitul a fost gândit astfel încât să le vezi și de sus, și de aproape, pentru că la fiecare ajungi până pe mal, mulți făcând o pasiune din a le da roată în momentul în care au ajuns lângă ele.

Primul la care ajungi este Rinichiul. Toate sunt frumoase dar ăsta din cauză că a fost primul, poate, ne-a dat pe spate. Frumos tare! Exact de forma unui rinichi.

Aici, la Rinichiul, este o intersecție. În sus mergi să vezi lacul Ochiul, după un urcuș destul de greuț și cine mai poate urcă și mai sus, la Lacrima, după care trebuie să revii la Rinichiul pentru toate celelalte 4 lacuri de jos.

Dar cel mai solicitant urcuș este de la Lacul Ochiul (sau al Dragostei) la Lacul Lacrima (al Înțelepciunii), unde este și singurul punct (2535 de m) de unde se văd 6 din cele 7 lacuri. Lacrima nu se vede cu celelalte 6 pentru că este mai jos de stânca pe care ești tu, cumva în spate, iar toate celelalte 6 lacuri sunt în față și lateral stânga.

Soțul n-a mai vrut să urce de la Ochiul la Lacrima, i s-a părut prea abrupt și cam așa era. L-am lăsat la Ochiul să facă plajă și am plecat singură. Și că tot spuneam de vremea schimbătoare, la Ochiul era un soare cu dinți, iar sus era ceață care tot venea, tot trecea…. Pe la jumătatea drumului soțul chiar m-a sunat să-mi spună să nu mai continui pentru că vârful nu se mai vede deloc de ceață și că n-o să văd nimic. M-am îmberbecit să ajung sus și am avut noroc pentru că printre vălătuci am reușit și eu câteva poze și filmulețe și am văzut toate cele 6 lacuri, imagini care sub nici o formă nu trebuie ratate.

M-am întors și eu la Ochiul, mi-am recuperat soțul și ne-am întors în intersecția de la Rinichiul, de unde am continuat circuitul spre celelalte 4 lacuri de jos.

Să nu credeți că traseul pe jos este mai ușor, așa cum am crezut și noi initial. Am mers pe poteci cu pietre, printre stânci, jnepeniș, am trecut podețe și râuri, uneori prin apă, dar a fost ceva extraordinar de frumos. Ne-am abătut pe la fiecare lac, la cascade, am trecut printr-o zonă plină de afine și am mâncat, am adunat sunătoare de un ceai-două să văd și eu cum e sunătoarea de Rila și am trecut prin zone lungi cu o floare roz protejată, foarte frumoasă.

După ce am intrat pe traseul de jos pentru cele 4 lacuri, primul a fost Lacul Gemenii (sau al Prieteniei), foarte aproape de intersecția de la Rinichiul. Am ajuns apoi la Cabana de la stația superioară a telescaunului, cu singurul WC de pe traseu și a doua fântână și la Lacul Trifoiul.

După aceea am ajuns la vechea Cabană 7 Lacuri și Lacul Peștele. De aici coborârea a fost destul de greoaie printre pietre mari, apoi se mai domolește puțin și am trecut pe podețe și prin jnepeniș.

În zona asta mi-a fost dat să văd ceva care m-a impresionat foarte mult. Imediat de la cabană, unde au fost niște pietre mai mari și coborârea a fost anevoioasă, am depășit un grup de 3 doamne (domnii lor erau mult în față), dintre care una se chinuia foarte mult, iar celelalte o susțineau și o sprijineau. Doamna care se chinuia era plinuță, mult peste normal și mergea pe poteca de pietre cu spatele, sprijinindu-se în mâini și coborând din aproape în aproape, câte o piatră. În același timp, ne-am întrebat când o ajunge la finalul traseului în ritmul ăsta, pentru că mai aveam o grămadă de mers de acolo și ne-am umplut de admirație pentru atâta voință.

Ultimul lac la care ne-am abătut a fost Lacul de Jos și am văzut că oamenii nu mai veneau până pe malul lui. L-am tot văzut de sus de pe potecă, coborând de la vechea cabană și cei mai mulți, fiind și spre finalul circuitului, probabil că nu mai aveau atâta energie să se abată. Ca să ajungem la el a trebuit să traversăm o porțiune mai mlăștinoasă, peste firișoare de apă mai mari sau mai mici, aici am găsit cea mai mare zonă de afine și o cascadă frumoasă.

După ce am închis circuitul la Cabana/Hotel Lacurile Rilei, am făcut acolo un popas preț de o bere și o ciocolată caldă, doar ca să stăm și noi pe niște șezlonguri/pat de lemn, așezate frumos spre vârfurile ascuțite ale masivului Rila.

Și nu cumva să uit. Poți ajunge sus pentru drumeția printre Lacurile Rilei exact așa cum v-am povestit eu, dar poți să nu iei telescaunul și să drumețești prin pădure, de la baza lui până sus. Dar nu văd absolut nici un rost să mergi pe jos, este o potecă pe sub telescaun, nimic senzațional. Conservă-ți energia pentru ceea ce vei găsi sus, cu mult, mult mai spectaculos.

La baza de jos a telescaunului este o hartă cu drumețiile din zonă și un afiș cu un balon cu aer cald și parapantă între lacuri, pe un platou. Nici nu vreau să mă gândesc ce peisaj ai din balon, dar nu era nici o mișcare când am fost noi.

Și încă ceva să nu uit. Pentru cele 7 lacuri recomand cazare în stațiunea Panichishte, Sapareva Banya fiind opțiunea de rezervă, după părerea mea.

De jos de la telescaun, unde sunt tarabe cu suveniruri, am cumpărat niște miere dubioasă care seamănă cu cea de rapiță a noastră, dar mi s-a spus că este dintr-o floare de sus, de pe munți, am gustat și mi-a plăcut (10 leva), un magnet cu cele 7 lacuri (3 leva) și am mâncat un porumb fiert, mare cât toate zilele (2 leva).

Revenind la cele 7 lacuri din Masivul Rila, nu uitați că se află la distanță de o oră de Sofia, este promenada bulgarilor și circuitul acesta este foarte, foarte aglomerat în week-end-uri, în sezonul de vară. Așa că vă recomand din toată inima să mergeți, dar vedeți cum vă strecurați în cursul săptămânii, cel puțin până trecem de pandemia asta.

O zi în paradis.

---

VIZUALIZĂRI: 2071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI