In varful Apusenilor, traseu spre Vf. Curcubata Mare cota 1849

TIPĂREȘTE

Vizitam de multi ani frumosii Apuseni, cu varietatea lor mare de obiective, demult tinteam sa ajung in cel mai inalt punct pana intr-o zi de august cand am urcat pana la cota 1849, varful Curbata Mare.

Punctul de plecare

Optiuni de urcare sunt mai multe, noi venind din Arieseni am ales optiunea din DN75, virand la stanga DC255 care duce spre Cascada Pastrahaitesti, la un moment dat este un drum forestier care coteste la dreapta.

Ce trebuie sa stiti acest drum forestier urca pana la foarte aproape de varf, ideal de parcurs cu o masina inalta pentru ca drumul este pietruit si denivelat. Aceasta ar fi varianta simpla.

A doua varianta este sa faceti traseul pe jos, dificultatea este medie, marcaj banda albastra, dureaza cam 3 ore urcusul si 2,5 ore coborarea.

Etapele traseului

Noi eram hotarati sa ne bucuram de o zi in natura asa ca am ales traseul pe jos. Am lasat masina la inceputul drumui forestier si am parcurs cam 1 ora drumul lejer pana cand un semn ne indica sa urcam prin dreapta.

Etapa a doua presupune urcarea printr-o zona cu padure defrisata, sunt mici arbusti, multe tufe de zmeuris incarcat cu fructe aromate. Ajungem intr-o portiune cu flori mov, peisajul creat este unul vioi iar panorama spre vale este din ce in ce mai spectaculoasa.

In etapa a treia parcurgem o scurta portiune prin padure si ne trezim intr-o zona cu jnepenis si tufe de afin. Marcajele sunt dese, nu exista riscul sa ne ratacim doar ca urcand incepem sa intalnim ceata.

In etapa a patra ajungem la pasunea alpina, calcam iarba galben-roscata, dogorita de soare si deja observam in dreapta releul din varful Curcubata Mare. Imeadiat ne intersectam iar cu drumul forestier, trec masini si atv-uri, locul e prea frumos ca sa fie incarcat cu noxe de masina.

In etapa 5 parcurgem cu entuziasm ultima portiune de drum avand in fata varful, din pacate ceata ne impiedica sa admirat tot peisajul. Iata-ne ajunsi sus la releu, pe o vreme extrem de diferita, vant, ceata densa, temperatura scazuta, gecile adecvate ne-au fost de mare ajutor.

Din cauza cetii nu vizualizam punctul care marcheaza Varful Curcubata Mare dar observam o poteca prin spatele releului, gasim punctul final al traseului. Suntem la cota 1849, in varful Apusenilor, muntele ne-a amintit ca la acea altitudine vremea poate fi foarte schimbatoare.

Locul este marcat cu panou imbracat in drapelul Romaniei si o cruce ridicata in onoarea eroilor. Hotaram sa nu luam pauza aici din cauza vremii neprielnice, avem satisfactia de atinge acest varf si ne intoarcem bucurosi pe acelasi traseu.

Cand ajungem in zona cu jnepenis scapam de ceata si ne bucuram iar de caldura soarelui. Profitam de zona cu zmeuris si ne oprim sa culegem zmeura naturala, ne va prinde bine congelata pentru la iarna.

Drumul de intoarcere a fost unul relaxant, tin sa mentionez pe toata durata traseului pe jos nu am intalnit pe nimeni, in schimb pe drumul forestier au trecut multe masini.

Aceasta a fost ziua in care am urcat in varful Apusenilor, a fost o portie buna de miscare, ramanem cu amintirele frumoase.

Va incurajez sa vizitati Vf. Curcubata Mare numit si Vf. Bihor, natura va va rasplati daca opriti sa o admirati!

---

VIZUALIZĂRI: 2631 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI