2 restaurante bune în Adamas; al doilea de neratat!

TIPĂREȘTE

Nu se cade să închei seria de articole dedicate superbei Milos fără să vă povestesc despre experiența noastră gastronomică în Adamas, principalul port al insulei și, turistic vorbind, zona ei cea mai efervescentă. Voi face vorbire despre 2 mâncătorii – una normală... pentru Grecia, alta de-a dreptul fenomenală!

La Trapatselis am poposit în cea de-a doua seară; face parte din șirul de taverne și cafenele ce tivește conturul golfului, în partea estică a localității. Toate sunt drăguțe, toate au un view nemaipomenit, nici nu știu ce ne-a făcut să ne oprim fix aici, poate aerul ceva mai tradițional, creat de fețele de masă în carouri alb-albastre și de tufele de bougaivillea ce se ițeau din câteva ghivece, împodobind stâlpii laterali ai terasei.

Numărându-ne printre deschizătorii de sezon turistic pe insulă, nici aici n-am avut probleme în a ne alege o masă în primul rând, chiar lângă apă. Ne-am așezat și ne-am relaxat (suplimentar, că numai stresați nu se putea spune că eram la momentul acela????), doar cât am privit bărcuțele, dimpreună cu reflecțiile lor ușor tremurate, legănându-se ușor pe luciul golfului... Eram însă destul de flămânzi, așa că nu ne-am îngăduit prea multă visare, ci ne-am apucat a studia meniurile aduse între timp de un băiat destoinic, mascat și înmănușat conform noilor reglementări.

Oferta tavernei e destul de stufoasă, însă nu exagerat și cuprinde aperitive, brânzeturi (capitol separat în meniul unei mâncătorii care se respectă, în Milos! ????), salate, paste, feluri principale cu pește, fructe de mare sau alte tipuri de carne. La deserturi nici nu ne-am uitat, știam deja că vom primi, cu mare probabilitate, ceva de gustat din partea casei, la final (iar dacă nu, atâta pagubă!). Am ales câte un fel principal, eu am avut poftă de chiftele cu cartofi (9 euro), Tati de pește-spadă la grătar (15 euro) și am plusat cu o gustare pe care s-o împărțim în avans: taramosalata (adică salată de icre în stil grecesc, 4 euro). Evident, am acceptat coșulețul cu pâine de casă, care în Milos se plătește suplimentar (0,5 euro). Pentru hidratare, o bere mică (3 euro) și juma’ de vinul casei (5 euro).

Ne-am continuat visarea, umbrele serii începuseră să se lase peste golf, iar muzica tradițional grecească asigura un fond sonor perfect, completând romantismul tabloului...

Băuturile au sosit repejor, imediat după ele aperitivul. Salata de icre nu seamănă nicidecum cu ce se servește pe mesele românești, e mult mai fluidă și cam sărată după gustul meu; pâinea însă mi-a plăcut mult, a fost grozavă! În fine, ne-am amețit un pic foamea până am primit mâncarea adevărată.

Am avut de combătut cu vreo 10 chifteluțe rumene și aromate, foarte-foarte gustoase, însoțite de o porție generoasă de cartofi pai, o mână de salată și o bucată de lămâie. Tati a primit o felie uriașă de pește plus aceeași combinație de legume; m-am bucurat că porția lui n-a avut cartofi, căci m-a scăpat de o parte din ai mei. De asemenea, imediat s-au înființat lângă masă 2-3 mâțe, care s-au declarat de acord să mă ajute să termin chiftelele. În final, am concluzionat că dacă n-am fi fost așa de hapsâni și am fi renunțat la icrele alea care și-așa nu prea ne-au plăcut, ar fi fost perfect!

Într-adevăr, am căpătat desert din partea gazdelor – iaurt grecesc presărat cu nucă măcinată și zahăr. Chiar dacă eram full, a picat destul de bine, fiind răcoritor și nu prea dulce.

Nota a totalizat 36,5 euro – una dintre cele mai „subțiri” din vacanța noastră în Milos. Am plătit cu cardul și am plusat cu câteva monede pentru ospătarul care ne-a servit.

***

Tavernei O! Hamos! i-am făcut 2 vizite și poate că i-am fi făcut chiar mai multe, dacă am fi descoperit-o mai devreme. S-a nimerit să dăm de ea în penultima zi; petrecuserăm dimineața pe plaja din Pollonia, iar mai apoi, pe drumul către plaja multicoloră Kastanas, Tati a descoperit că rezervorul mașinii era aproape gol, de aceea automat următoarea destinație a trebuit să fie una din stațiile peco de pe șoseaua spre Adamas (deși inițial voiam să mâncăm de prânz în Pollonia).

Am căutat mai apoi pe Google o mâncătorie bine cotată în apropiere și am dat de taverna asta cu nume ciudat; puteam risca s-o găsim închisă (ca pe atâtea altele), dar nu era departe, așa că merita să ne deplasăm până acolo. La o adică, puteam să ne ducem în port, în Adamas.

O! Hamos! se află în afara localității Adamas, pe marginea șoselei ce înconjoară golful, vis a vis de plaja Papikinou. Nu are parcare dedicată, însă e loc destul în preajmă să lași mașina. Sunt și câteva studiouri în apropiere; una peste alta, o zonă cu de toate, în plus liniștită și perfect poziționată (între port și aeroport), după mine una din cele mai potrivite în care să-ți stabilești tabăra.

Taverna O! Hamos! este aplasată într-o superbă grădină luxuriantă, care ne-a tăiat răsuflarea și de care ne-am îndrăgostit fulgerător, imediat ce i-am trecut pragul! Voi atașa multe-multe poze, ca să vă dați seama că nu exagerez deloc!... Sigur, există o casă și înăuntru sunt câteva mese – neinteresant, căci oricum era interzis a utiliza spațiul (aveam să-l tranzităm doar, în drum spre toalete). În schimb, erau mai multe zone din grădină în care fuseseră amplasate mese de 2,4 sau 6 persoane, numitorul comun fiind stilul rustic. Mesele sunt confecționate din lemn și toate sunt acoperite cu mușamale înflorate (peste care se fixează câte o față de hârtie personalizată, atunci când apar oaspeții). La fel, scaunele sunt tot din lemn, cel mai simplu model, în schimb spătarele erau desenate și inscripționate (pe câteva am citit mesaje de la foștii clienți, de exemplu).

Decorațiunile sunt din același registru – pe gardurile de paie împletite sau pereții văruiți grosier sunt agățate fotografii vechi în alb și negru cu trimitere la activitățile agricole de pe insulă, prin copaci sunt montate lămpi cu gaz (și, ceva mai jos, în ton cu vremurile, flacoane cu dezinfectant, iar ici-colo, câte un ventilator). Peste tot, bougainvillea și leandri parfumați, iar plantele agățătoare sunt direcționate pe araci pentru a forma bolți umbroase. Într-un colț, un mic loc de joacă pentru cei mici.

Am ocupat una din mese (erau pe alese), care ni s-a aranjat imediat, cu față de hârtie absorbantă, veselă de ceramică personalizată cu sigla tavernei, tacâmuri, pahare, șervețele. Am primit imediat după aceea meniuri, foarte ingenios confecționate, mi-au plăcut mult! Te duc cu gândul la un caiet, căruia o școlăriță sârguincioasă i-a făcut învelitori romantice din dantelă, iar înăuntru a caligrafiat frumos – mai întâi povestea tavernei, apoi oferta de preparate, care de care mai tradițional. Evident, așa ceva nu se parcurge în grabă, oricât de flămând ai fi, așa că ne-am luat un pic de răgaz să ne delectăm.

Am aflat, de exemplu, de unde vine denumirea stabilimentului, cea care ne uimise atât de tare. O! Hamos! pare să însemne în grecește „a fi trăznit, nonconformist, amuzant și amuzat” . O filosofie de viață, cum ar veni... Am aflat câte ceva despre originile acestei frumoase afaceri de familie și despre rețetele originale preluate și pe alocuri îmbunătățite spre deliciul oaspeților. Hmm... abia așteptam să ne convingem cu... propriile papile digestive!

Felul în care e structurat meniul respectă canoanele clasice: aperitive, salate, feluri principale, deserturi. Fiecare preparat este denumit în limba greacă, dar și în engleză, iar dedesubt sunt detaliate ingredientele. Am ales, fără să stau prea mult pe gânduri, unul din preparatele mele grecești preferate, pe care nu-l găsesc chiar pe toate drumurile – vinete umplute cu carne tocată (clasic papoutsakia, aici se numeau melitzana Boulouka; 9,6 euro). Tati a poftit la ceva miel cu cartofi la cuptor (12,5 euro) și, ca de obicei, am adăugat o salată, s-o împărțim; am zis să mai schimbăm clasica salată grecească, de care ne cam săturaserăm și am mers pe mâna gazdelor, cu o salată „a casei” , cu brânză horiatiki (o brânză moale, ușor sărată; 7,8 euro). Pentru „stropit” , apă (2,2 euro sticla de 1 l) și vinul casei (9,6/ litru). Am fost întrebați dacă dorim pâine, am luat o porție (1,5 euro), să fie acolo.

Odată cu băuturile și cu pâinea (care a venit ambalată într-o pungă de hârtie), am primit din partea casei un mic bol cu o cremă de brânză, frecată cu ceva ierburi și un pic picantă; excelentă ca aperitiv. Au venit, rând pe rând, și celelalte, la intervale rezonabile de timp. O să vedeți în poză cât de colorată era salata, s-o mănânci cu ochii, nu alta! Porțiile principale mi s-au părut uriașe – foarte gustoase, dar greu de dovedit. Cumva, noi am reușit, cu ajutorul lichidelor „împingătoare” .

Am rugat să ne facă nota de plată și, înainte de a ne fi adusă aceasta, ne-am trezit cu câte un mic desert-cadou: o linguriță de șerbet de anason într-un păhărel cu apă; delicios! Nota a totalizat 43,20 euro.

Deși inițial aveam de gând să ne petrecem după-amiaza pe una din plajele din sud, n-am mai fost în stare să ne mișcăm (după o asemenea masă copioasă) decât până peste drum, unde O! Hamos! are o porțiune de plajă în administrare, cu câteva șezlonguri așezate în plin soare sau la umbra tamarinilor, ba chiar și o cabină de schimb există, și o sursă de apă, unde poți să-ți cureți nisipul de pe picioare. N-am plătit nimic pentru șezlonguri, probabil pentru că eram deja clienți VIP! :)

Din difuzoare răzbătea o muzică grecească grozavă, am ascultat, am citit, am moțăit, apoi când ne-am trezit, am executat câteva reprize de bălăceală. Către seară am mai comandat câte o bere (3,8 – 4 euro) și (ca să nu slăbim cumva) ne-au mai adus și o farfurioară cu măsline...

În ultima zi, după ce ne-am decazat și am mai cumpărat una-alta pentru acasă, am decis că tot O! Hamos! ar fi locul perfect pentru a ne încheia vacanța: mâncăm de prânz, facem plajă și baie peste drum, ne schimbăm costumele de baie și ne spălăm nisipul de pe tălpi și pe urmă – valea la aeroport!

Știam deja că porțiile sunt mari și ce-am zis noi?! Hai că nu mai luăm câte un fel principal, ci 3-4 aperitive, pe care le împărțim. Hmm... Uitasem totuși de crema de brânză și de șerbetul din partea casei... Deci: nu, să nu faceți ca noi! Bad, bad idea! N-am terminat nicidecum, ne-am bătut joc de mâncare și tot am plecat de acolo rostogolindu-ne...

Am luat așa: o salată într-o vânătă marinată cu oțet balsamic, acoperită cu muuultă horiatiki (7,4 euro), altă salată (caldă) cu felii de dovlecei și brânză (6,8 euro), chiftele cu carne și vinete, de înmuiat într-un sos de iaurt cu mentă ???? (7,5 euro) și frigărui asortate cu cartofi la cuptor (13,8 euro). Plus juma’ de vin (4,6 euro), plus o porție din delicioasa lor pâine de casă, egal 41,6 euro. Evident, la lingurița de șerbet n-am renunțat…

***

Cam asta a fost vacanța noastră în Grecia, sezonul pandemic 2020… Dacă în cazul altor excursii mai încurcăm anii, cu siguranță în cazul de față n-o să se-ntâmple! :) …

---

VIZUALIZĂRI: 468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI