Tur pe lângă Piatra Neamț

TIPĂREȘTE

Prolog :

O să scriu despre un mic circuit turistic pe care l-am făcut în duminica ce tocmai a trecut. Probabil că nenea web o să mă înjure de..., ăsta, o să se gândească duios la mine, pentru că nu mă voi referi, strict, la un singur obiectiv ci la mai multe, așa cum le-am văzut eu prin plimbarea de-am fost. El are toată libertatea, pentru că-s jucărelele lui pe saitul ista, să publice, au ba, tolocăiala mea. Sunt sigur că va publica, textul colcăie de talent, e năclăit de cea mai pură formă estetică, gâlgâie de inteligență. Ce vreți, arta literară în forma ei cea mai pură.

Unde am fostără :

În duminica ce a trecut, eu și soața mea am decis să ne distanțăm social în zona Piatra Neamț. Zis și făcut, Piatra Neamț să fie, vedem noi ce-om face acoloșa!

Pentru că de ce am făcut alegerea asta, este relativ aproape de istoricul oraș unde-mi am domiciliul, merg cu mașina circa doo ore, mers ușor, neșoșoșinit, că Poliția și-a luat mașini noi și nu vreau să-i forțez să mă urmărească. În plus, zona respectivă este destul de frumoasă și oferă multe locuri unde poți să te bucuri de natură și de ce-a construit omul.

Așadar, după ce ne-am gândit îndelung, am ales la întâmplare traseul Mărășești- Piatra-Neamț-Mănăstirea Văratec-Mănăstirea Agapia- Bicaz-Cheile Bicazului-Lacul Roșu, de unde ne-am prăvălit spre casă. În total, am făcut vreo 500 de km, deci nu rupi mașina și-n plus, ne-am relaxat intelectualicește, neuronul meu fiind ocupat cu condusul auto.

O să vă descriu, pe foarte scurt, cu ce ne-am ocupat noi timpul în această vâjâială, promit să nu vă bat la cap cu date culese de pe Wikipedia. Acest review nu se vrea vreun ghid, că n-am ' teligenția necesară dar, mă gândesc io, poate că cineva din apropiere poa' pentru ca să se inspire și să facă cum am făcut io. Zic!

În Piatra Neamț am ajuns relativ dimineața, pe la ora 10,30. Cred că foarte mulți dintre voi au vizitat urbea și i-au văzut potențialul turistic. Eu am mai scris despre acest oraș, long time ago, cine are răbdare poate să caute și să vază.

De această dată să vă spui că am abuzat doar de Curtea Domnească. Este în Piața Libertății, la nr 2, practic lângă clădirea Prefecturii, aici puteți vizita așa, ușor, Biserica Sf. Ioan, Turnul de Veghe, construit pe vremea lui Ștefan cel Mare, ruinele vechiului zid și pivnița vechii cetăți. Toate sunt la liber, nu te costă nimic-nimicuța, doar vreo 4 lei de vreți s-aprindeți o lumânare în biserică.

Ansamblul arhitectonic este frumos și bine pus în valoare, pe lângă este și un mic părculeț precum și alte două muzee: cel de Artă Eneolitică Cucuteni și cel de Artă, sunt două clădiri separate.

Nu am stat mai mult de o oră aici apoi, mânați de setea cunoașterii. am urcat în mașină și-am pus cap-compas Mănăstirea Văratec.

Drumul este relativ scurt, se merge pe D 15 C, faci cei 35 de km în cca 40 de minute. Șoseaua este foarte bună, satele prin care treci sunt frumoase, peisajul este tare plăcut : poate că aici seceta nu a fost atât de accentuată pentru că verdeața este prezentă în culori vii. Apoi, ultimii 4 km îi parcurgi pe D15 G, tot asfalt bun și locuri frumoase.

Mănăstirea Văratec. Ce facem noi aici?

Este bine de știut că obștea Mănăstirii Văratec este cea mai mare din România. Satul mănăstiresc, unde locuiesc maicile de la mănăstire adăpostește circa 400 de maici.

Mănăstirea a fost construită la 1785 și, în decursul timpurilor a adăpostit mulți oameni, bărbați și femei, de valoare și cu poziții sociale înalte pentru vremurile în care au trăit.

Mănăstirea, în sine, este constituită dintr-o incintă în care se pătrunde prin poarta de sub Turnul Clopotniță. În mijlocul incintei se află biserica” Adormirea Maicii Domnului” , înconjurată de clădirile stăreției și administrative, precum și de” Muzeul Atelierul Regina Maria! Lângă biserica, se află și statuia Saftei Brâncoveanu, soția ultimului dintre Brâncoveni, implicată în activități caritabile și care s-a retras la Mănăstirea Văratec și cunoscută și ca schimonahia Safta Brâncoveanu.

Tot la Văratec, de astă dată în curtea Bisericii” Sf Ioan Botezătorul” se află mormântul Veronicăi Micle, cea după care a oftat Eminescu și, după unele bârfe, nu numai el.

Și, tot acolo, în apropierea mănăstirii și a bisericii Sf Ioan se află Centrul Cultural Spiritual Văratec. O clădire foarte frumoasă, construită cu respect față de arhitectura locului, organizat pe vreo cinci saloane : Salon Literar, Salon Safta Brâncoveanu, Biblioteca Mihai Eminescu, Salon Sheila și Salon de Artă. Merită o vizită, poate vă conving arătându-vă din fotografii.

În parcarea din fața Mănăstirii Văratec este și o brutărie de unde puteți cumpăra diferite produse de panificație sau alimentare ori băuturi deloc alcoolice. Nu, nu vorbim despre bere fără alcool!

De la Văratec am ajuns la Mănăstirea Agapia, distanța dintre cele două fiind de vreo 7 km. Drumul este la fel de bun chiar dacă am folosit o scurtătură.

Agapia este una dintre cele mai mari mănăstiri din România și, în același timp, printre cele mai vechi, fiind atestată pe la 1437, Ulterior, datorită drumurilor foarte grele, s-a renunțat la mănăstirea veche și s-a ajuns la cea din locul din prezent, între anii 1641-1643. În decursul timpului clădirea a suferit modificări și reparații. Ceea ce o face mai importantă este faptul că, între anii 1858-1861 picturile din Biserică au fost realizate de Nicolae Grigorescu, care avea, pe atunci, 20 de ani.

În Mănăstire se poate vizita Muzeul Mănăstirii, unde sunt expuse fotografii, documente, picturi sau obiecte de cult religioase, toate în legătură cu istoria acestui lăcaș. Nu am făcut fotografii, peste tot sunt anunțuri prin care ești rugat să nu faci asta și nici chiar eu nu pot fi atât de nesimțit.

În imediata apropiere a Mănăstirii se afla Casa Alexandru Vlahuță.

Casa a aparținut surorii acestuia, Elisabeta Străjescu dar, aici venea scriitorul destul de des. Aici sunt expuse fotografii, obiecte de îmbrăcăminte sau piese de mobilier dintre cele ce au aparținut familiei și chiar scriitorului. Biletul de intrare costă 2 lei de persoană, deci nu veți fi strâmtorați ca să vizitați muzeul.

Dacă ați ajuns la Agapia nu aveți cum să nu vizitați Muzeul Vivant. Este amplasat într-o veche casă mănăstirească, foarte frumos restaurată.

Veți avea prilejul să vedeți câteva camere mobilate ca pe vremea când casa a fost construită, cu mobilierul și inventarul de atunci pentru locuit, gătit și alte ocupații. În curtea muzeului se află și un atelier de olărie, atelier folosit interactiv mai ales cu copiii aduși în vizite organizate de școli sau asociații. Măicuțele ghid sunt foarte amabile, îți explică, în amănunt cât mai multe din ceea ce vrei să știi, locul este foarte frumos. Prețul de intrare este de 5 lei de persoană dar și dacă nu vrei să plătești, tot ești lăsat să vizitezi.

Am terminat, dară, cu cele sfinte, așa că ne-am îndreptat spre Bicaz, ne-am abătut pe la Barajul de la Stejaru, apoi spre Cheile Bicazului.

Vremea a fost splendidă, chiar dacă, la un moment dat, un norișor și-a scuturat picurii de ploaie asupra noastră.

Cheile Bicazului sunt foarte frumoase, dar, de data asta, cumplit de aglomerate cu turiști. Practic nu mai aveai unde să oprești așa că ne-am continuat drumul, mai sus, spre Lacul Roșu. Da, știu, am trecut în Harghita dar, de fapt, între Chei și Lacul Roșu sunt doar vreo 7 km. Pe care i-am parcurs în, nu mint, o oră și vreo 10 minute. De fapt, mai mult am stat cu mașina decât am mers!

Ca-n bancul cu ardelenii de-au urcat în lift, ăla s-a pus în mișcare și imediat s-a oprit. Ardelenii nicio reacție! După vreo două zile de stat în lift, unul dintre ei zice :” -Bag seamă că urcă tare greu liftul ăsta!”

La Lacul Roșu era aglomerat de nici nu puteai să cazi din picioare! Și totuși, eu cu norocul meu, am găsit loc pentru mașină imediat ce am ajuns în parcarea de sus, de lângă terase. Bravo mie, ciudă vouă!!! Distanțarea socială era un concept despre care nimeni nu auzise aici. Mi-am îndesat masca pe meclă, și eu și Adi, am vrut să ne plimbăm dar dădeai umăr în umăr cu oricine. La debarcader era atât de aglomerat de nici nu mai aveai de ce să încerci să te apropii de lac. Iar pe lângă terase, nici nu vă mai spun! Oricum, am stat vreo 40 de minute la rând pentru un kurtos și un (o?) langoș. Am molfăit panificațiile respective stând pe o bordură mai înaltă. De stat la mese nu putea fi vorba iar în mașina mea nu se mănâncă, să știți, ăia de veți ajunge în ea, vreodată!

Oricum, se făcuse 6 seara, ne-am urcat în mașină și am coborât spre casă, trecând, evident, tot prin Piatra Neamț. Apoi, venind spre Vrancea mea, mi-am dat seamă câți de mulți erau cei care fuseseră în Neamț, s-a mers, bară la bară, până la Adjud.

Buun, dacă prin absurd, ați găsit vreo idee care să vă placă din ceea ce am descris eu, aici, abuzați de ea. Cu excepția aglomerației din finalul zilei, totul a fost frumos și plăcut, așa să știți. Acuma, . după ce m-am lăudat destul, mă tirez, haidi, pa!

Web, te rog eu, dacă se poate : https://www.youtube.com/watch?v=LKI1pUpEuCE

În afara locurilor vizitate, despre am povestit, sunt și altele care pot corespunde gusturilor oricui. Vă trebuie doar un pic de curaj să le încercați. Nu vă ascund că la Văratec și Agapia nu am mai fost de vreo 20 de ani, am preferat Bucovina. Acum am fost foarte plăcut surprins de frumusețea locurilor și obiectivelor de vizitat.

La Lacul Roșu sun bărcile și terasele, eventual traseele montane. Cheile Bicazului oferă niște peisaje extrem de frumoase și, de ce nu, locuri de shopping. Veniți cu încredere!

---

VIZUALIZĂRI: 1027 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI