Pe Valea Tarcăului

TIPĂREȘTE

Situată pe DN15, la 28 km de Piatra Neamț și la 5 km de Bicaz, în zona de confluență a râului Tarcău cu râul Bistrița, comuna Tarcău - cea mai mare din județul Neamț - este mărginită de Munții Tarcău și de Munții Goșman. Cea mai mare parte a suprafeței comunei este ocupată de păduri, intravilanul ocupând doar 0,5% din suprafața totală.

Comuna Tarcău deține un bogat patriomoniu cultural care - din păcate - nu este suficient cunoscut și valorificat. Monumente de arhitectură, muzee, o întreagă salbă de schituri și mănăstiri unele cu acces facil, altele bine ascunse în desișul pădurii, rezervații naturale în pădurea Goșman și la Brateș…

Peisajul deosebit al Munților Tarcău, cu locuri sălbatice, a constituit sursă de inspirație pentru scriitorii noștri. Mihail Sadoveanu a plasat în Valea Tarcăului satul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan, personajele romanului „Baltagul” , Calistrat Hogaș mare iubitor al drumețiilor montane, scrie „Pe drumuri de munte” - un jurnal de călătorii prin Munții Neamțului, iar Alexandru Vlahuță, în „România pitorească” descrie Carpații românești încheind cu Munții Neamțului.

În plimbările noastre din această vară în ținutul Neamțului, am poposit și la Tarcău. În fața Primăriei, dincolo de șosea, Monumentul Eroilor este parte a patrimoniului cultural al comunei. În amintirea luptelor desfășurate în zonă pentru apărarea trecătorilor din Carpați în Primul Război Mondial, prin subscripție publică, la câțiva ani după război a fost ridicat în centrul comunei Tarcău monumentul pe care îl vedem și noi astăzi. Lucrarea a fost realizată de sculptorul italian Vicenzo Puschiasis, același care a realizat și alte obeliscuri, statui și monumente ale eroilor în ținutul Neamțului, precum și piatra funerară și mormântul lui Gheorghe Ruset-Roznovanu de la Roznov.

Pe una din plăcile de marmură montate pe soclu citim: “În amintirea eroilor din comuna Tarcău morți în războiul pentru întregirea neamului 1916-1918” , iar pe o a doua placă deslușim: “Acest monument s-a ridicat prin subscripție publică sub glorioasa domnie a M. S. Regelui Ferdinand I și a M. S. Regina Maria maica răniților și a orfanilor de război, a alteței S. R. Principele moștenitor Carol și a S. R. Principesa Elena” . Bineînțeles, tot pe soclu se poate vedea o lungă listă cu numele eroilor care și-au jertfit viața în Munții Tarcăului.

De la Primărie și Monumentul Eroilor, lăsând în stânga Restaurantul “Vitoria Lipan” lăudat de unii, dar neîncercat încă de noi, după puțin, părăsim DN15A și ne angajăm pe DC135 Tarcău - Ardeluța. Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, nu ratați o vizită la Muzeul de Artă inaugurat la 16 noiembrie 2003, muzeu care găzduieşte 120 de tablouri în acuarelă şi ulei ale pictoriței Iulia Hălăucescu, artistă născută în Tarcău. Muzeul de Artă” Iulia Hălăucescu” se află în curtea școlii. Școala însăși - care poartă numele “Doamnei acuarelei românești” - este o clădire frumoasă, realizată într-un stil deosebit. Nu aveți cum să nu o remarcați.

Continuând pe DC135 Tarcău - Ardeluța, străbatem satele Cazaci și Brateș urmând cursul de apă al Tarcăului cu malurile sale din granit și gresie. Prin pădurile de foioase și de conifere, de un verde proaspăt, valea când se îngustează și când se lărgește în poieni luminoase, de o rară frumusețe.

Dacă sunteți atrași de așezăminte religioase, trebuie să știți că în adâncurile pădurilor Tarcăului veți găsi atât lăcașuri vechi, cât și unele foarte noi.

La Mănăstirea Sihăstria Tarcăului am fost și noi. Era păcat să o ratăm dat fiind faptul că se afla în drumul nostru. Am scris despre Mănăstirea Sihăstria Tarcăului , de aceea acum nu voi aminti decât că mănăstirea este un lăcaș de călugări, are o biserică de lemn declarată monument istoric și un turn - clopotniță cu acoperiș bulbat, mai puțin obișnuit la bisericile modovenești. Mănăstirea Sihăstria Tarcăului este situată pe Valea Tarcăului, la 17,5 km de centrul comunei, între satele Brateș și Ardeluța.

În Brateș, la confluența pârâului Brateș cu Tarcăul, în afara unui schit mai vechi - Schitul Sf. Mina - datând din 1957, există și altele mai noi. Schitul Înălțarea Domnului - un schit de călugări - a fost înființat după 1989. Este așezat pe o colină, chiar în mijlocul satului și a fost inițial biserică parohială.

Pe valea pârâului Tărcuța, un afluent al Tarcăului, la aprox. 25 km de centrul comunei, se află Mănăstirea Daniil Sihastrul - o mănăstire de maici. Accesul până la complexul monahal înființat în anul 2000, se face pe un drum forestier.

Tot pe un drum forestier, după 11 km de la Brateș, se ajunge la Schitul Sfântul Ilie - un schit de călugări situat în zona fostei vămi ungurești. Schitul înființat în 1994 are biserică și chilii din lemn și este un metoc al Mănăstirii Bistrița - Neamț.

Și iubitorii de drumeții montane vor găsi pe Valea Tarcăului locuri pe placul lor.

Pe Valea Tărcuței, înainte de confluența cu Tarcăul, se formează un interesant defileu - Defileul Tărcuței, iar spre vărsare, pârâul Ața străbate un sector de chei săpat în gresie - Cheile Aței.

Cascadele și Defileul Bolovănișului sunt poate și mai spectaculoase. Bolovănișul, un alt afluent al Tarcăului, sapă adânc în stâncă un defileu - Defileul Bolovănișului - cu porțiuni deosebit de frumoase. Cascada Bolovăniș situată în defileu, la aprox. 4 km de confluența celor două ape, este cea mai mare cascadă din Munții Tarcău. Pe firul pârâului Bolovăniș, în amonte și în aval, mai sunt alte două cascade, mai mici.

De asemenea, trebuie să amintesc faptul că în arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege. Rezervația faunistică Brateș este o zonă montană împădurită cu rășinoase, cu rol de protecție pentru cocoșul de munte, iar între culmea Goșman și pârâul cu același nume, în apropiere de confluența acestuia cu Tarcăul, se întinde o frumoasă pădure seculară - Pădurea Goșman - cu molid, brad și fag, cu arbori uriași, mai vechi de 200 de ani.

După cum se vede, Munții Tarcăului au un mare potențial turistic. Cu toate acestea, sunt destul de puțin cunoscuți și vizitați. Cu excepția drumului asfaltat Tarcău - Ardeluța, cel pe care am venit și noi, muntele nu are căi de acces modernizate, care să pătrundă adânc în păduri. Există drumuri forestiere, accesibile în mare parte doar autoturismelor de teren. Dacă vă hotărâți să vă aventurați pe astfel de drumuri, este de recomandat a se încerca obținerea de informații despre starea reală, actuală, a drumurilor.

Traseele turistice nu sunt marcate. Singura cabană turistică este la Ardeluța, la 21km de centrul comunei. Știu că la cabană se poate și servi masa, dar noi nu am făcut-o. Ne-am grăbit să ajungem din nou în vale pentru că se apropia ora pentru masa de pește rezervată la Păstrăvăria Cheița, la 3 km de Bicaz, la șoseaua care duce spre Lacul Roșu - Gheorghieni.

Încheiere

Acum mai bine de o jumătate de secol, am fost pentru prima oară pe Valea Tarcăului. M-a dus tata care, lucrând la o întreprindere de construcții de drumuri și poduri în Piatra Neamț, făcea adesea deplasări la șantierul de pe Valea Tarcăului. În vremea aceea, drumul forestier abia se construia. O mocăniță, dar nu una turistică așa cum mai vedem în zilele noastre pe câte undeva, aducea la combinatele din vale buștenii doborâți în pădurile Tarcăului, transporta material de construcție și, bineînțeles, oamenii din satele izolate care aveau treburi în vale, la comună.

Ardeluța, Brateș, Bolovăniș, Ața… sunt nume de sate pe care le știu încă de pe atunci.

Am și dormit o noapte pe Valea Tarcăului, în barăcile muncitorești. Tata își vedea de treaba lui, cea pentru care venise la șantier, iar eu am fost dată în grija paznicului cu care am fost la cules de fragi. Ce poiană, ce iarbă crudă și ce bogăție de frăguțe!!! În copilăria mea, am fost de multe ori la cules de fragi, dar niciodată n-am avut atâta spor ca în poienile Tarcăului. Era pe Valea Aței, un pârâiaș afluent al fratelui său mai mare, pârâul Tarcău.

Când tata și-a terminat treburile, am părăsit raiul de la Ața și am coborât din nou în civilizație. De astă dată, pe aceeași linie ferată cu ecartament îngust, am călătorit cu o drezină. Ce este o drezină? Este un vagonet deschis, mai bine zis o platformă care se folosea pe vremuri pentru transportul unui număr mic de persoane sau de materiale nu prea voluminoase și nu prea grele. Pe linia ferată, drezina era pusă în mișcare de un motor. Existau și din cele mai rudimentare, acționate prin manete și pedale. Și acestea făceau față cu brio, mai ales la drumul în coborâre.

Valea Tarcăului de acum nu mai seamănă cu ceea ce a fost. Mocănița și drezina au făcut loc mijloacelor auto de transport, iar de la Tarcău la Ardeluța drumul este asfaltat și chiar foarte bun.

Dacă ajungeți în zona Neamț, cred că nu veți regreta dacă vă veți aventura măcar pentru câteva ore pe Valea Tarcăului. Poate veți vrea ca pornind din Tarcău, să mergeți pe urmele Vitoriei Lipan - Bicaz, Fărcașa, Suha, Sabasa... Desigur, configurația locului s-a schimbat între timp prin construirea barajului de la Bicaz, apele lacului de acumulare ștergând pe alocuri urmele eroinei lui Sadoveanu, dar - măcar parțial - poate că merită.

---

VIZUALIZĂRI: 2605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI