De la Piatra Neamț la Tazlău, în circuit

TIPĂREȘTE

Dacă sunteți la Piatra Neamț, în căutarea unui traseu turistic nu prea bătătorit, vă recomand un circuit pe care noi l-am făcut - fragmentat - de mai multe ori. Anul acesta, pentru că am reușit să ajungem la toate obiectivele, pot spune că am încheiat circuitul. Traseul depășește cu puțin 100 km și se poate face integral cu mașina, fără a necesita deplasări pietonale anevoioase. Cu foarte puține excepții, drumul este asfaltat și foarte bun. Ținând cont și de opririle la obiective, apreciez că o zi este suficientă pentru a le cuprinde pe toate. Deci, să pornim la drum!

De la Piatra Neamț, pe DN15, trecem pe lângă platforma industrială Săvinești - Roznov, cândva faima industriei chimice românești. Aruncăm o privire spre stânga pentru a-i „admira” decăderea postdecembristă, dar putem reține că în Săvinești, pe malul stâng al Bistriței, se află Biserica de lemn „Sfânta Înviere” (1820). Dacă vă pasionează acest gen de obiective, puteți opri pentru a vedea biserica, un monument reprezentativ pentru arhitectura populară religioasă.

La Roznov trebuie să poposiți măcar o jumătate de oră pentru că în parcul dendrolodic aflat chiar în centru, vă veți relaxa în umbra arborilor seculari, dar veți vedea și o bijuterie arhitectonică, Biserica „Sfântul Nicolae” ctitorită în stil rusesc de Gheorghe Ruset - Roznovanu, nobil din familia Rosetti, născut și decedat aici.

La Roznov, la sensul giratoriu, părăsim DN15 și ne angajăm pe DJ156A. Prin Chintinici unde există Muzeul Etnografic „În casa bunicilor” , ne îndreptăm spre Ruseni. Continuăm spre Borlești, dar reținem numele localității Ruseni pentru că vom reveni aici.

Comuna Borlești, situată pe malul drept al Bistriței, acolo unde primește apele pârâului Nechit, are un singur obiectiv turistic inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local. Este vorba despre situl arheologic din satul Mastacăn unde s-au găsit urmele unei necropole a carpilor (sec. II - III d. H.). Noi nu am fost la situl arheologic. Am preferat o vizită la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț, obiectiv care pune într-un singur loc istoria întregului județ. Dacă aveți timp și preferință pentru acest gen de obiective…

Trecând prin Borlești, trebuie să ne amintim de faptul că satul a dat țării și o personalitate - Ștefan Vârgolici (1843-1897), critic literar, traducător, publicist și membru corespondent al Academiei Române.

De la Borlești, la indicator, virăm la dreapta spre satul Nechit unde - după un drum de 9,5 km, pietruit - înconjurată de pădure, ne așteaptă Mănăstirea Nechit cunoscută din vremuri îndepărtate sub numele de „Sihăstria lui Nechita” sau „Schitul Nechit” . Dacă nu doriți să faceți un popas în liniștea pădurii și a vechiului lăcaș ctitorit de sihastrul Nechita, pe același drum pe care am pornit de la Borlești, continuăm spre Tazlău, comuna cu un singur sat. Personal, v-aș recomanda să amânați vreo doi ani vizita la Mănăstirea Tazlău pentru că lăcașul ctitorit de Ștefan cel Mare în 1496-1497, cu adăugiri din vremea lui Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și Ieremia Movilă, este acum un vast șantier de restaurare.

Din Tazlău, prin Borlești, ne întoarcem la Ruseni pentru că acolo drumul se ramifică. Ne angajăm pe DJ159C care ne duce spre sud-est, la Rediu și Cândești.

Rediu, comuna situată la limita dintre județele Neamț și Bacău, pe malul drept al Bistriței, are trei obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local - situl arheologic „La Cetate” de lângă satul Rediu unde au fost descoperite urme ale unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), precum și două monumete de arhitectură religioasă, Biserica de lemn „Buna Vestire” (1728) din satul Poloboc și Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1825) din satul Rediu.

Bisericile de lemn din comuna Rediu sunt doar două dintre cele 46 de biserici de lemn care se regăsesc pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț. Am vizitat multe dintre ele, pe unele reușind să le vedem și în interior.

Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din satul Rediu se află în cimitirul satului, pe o culme. Este de dimensiuni medii, iar pe pronaos are o singură turlă îmbrăcată în tablă. Acoperișul este tot din tablă, iar exteriorul este îmbrăcat în solzi de șiță (draniță). Fiind construite cam în aceeași perioadă și probabil de aceiași meșteri, bisericile de lemn din Rediu și din Poloboc prezintă multe asemănări.

La Biserica de lemn „Buna Vestire” din Poloboc am rămas mai mult, de aceea și relatarea mea va fi mai amănunțită. Lăcașul de lemn a fost ctitorit în 1728 de boierul Alecu Crupenschi, zis Alecu Poloboc, după numele căruia a fost denumit și satul.

Este o construcție din bârne, pe temelie de piatră, cu acoperiș inițial din draniță, înlocuită mai apoi cu tablă pentru un plus de rezistență. Exteriorul este îmbrăcat în șiță dispusă în formă de solzi. Față de alte biserici de lemn pe care le-am văzut, biserica din Poloboc este neașteptat de mare și de înaltă. În timp (1932 și 1964), biserica a beneficiat de unele reparații și înnoiri. Cu toate acestea, după ridicarea bisericii de zid (2000), vechea biserică de lemn, nemaifiind folosită pentru serviciul divin, a fost neglijată. Acum este într-o avansată stare de degradare.

Privind din exterior, oricine își poate da seama că edificiul este înclinat, bârnele de brad care o sprijină de jur-împrejur reușind cumva să o mai mențină pe verticală. Structura de rezistență este vădit afectată, temelia de piatră fiind mult șubrezită. Nu știu dacă se mai poate vizita în interior Biserica de lemn „Buna Vestire” din Poloboc. I-am dat ocol de câteva ori și am tot sperat să apară cineva care să ne ofere câteva informații în plus sau chiar să ne deschidă. Aflaserăm că în interiorul generos al bisericii încă mai dăinuie una dintre cele mai frumoase și mai valoroase catapetesme existente în bisericile de lemn nemțene. Am văzut imagini pe internet și pot afirma că atât sculptura catepetesmei, cât și pictura ei, executată de un meșter necunoscut, sunt remarcabile.

Biserica nouă din Poloboc, aflată alături de vechea biserică de lemn, este de zid, are două turle și nișe pictate cu chipuri de sfinți. Monumentul Eroilor Neamului, de factură mai nouă, vopsit în tricolor, este amplasat aproape de intrare.

De la Poloboc, pe drumuri secundare, am revenit pe DN15, la Costișa.

Podoleni este prima localitate în care chiar merită să se facă o oprire. De astă dată noi am trecut mai în grabă pentru că vizitaserăm ruinele Mănăstirii Bociulești, rămășițele ctitoriei logofătului Dumitrașcu Ștefan (1629), precum și ceea ce a mai rămas din Ansamblul Conacului Crupenschi, adică tot o ruină pe care am văzut-o numai din poartă. Despre acestea nu voi da amănunte pentru că am făcut-o deja când am descris drumul De la Bacău la Piatra Neamț.

Documentele vremii spun că satul Podoleni ar fi existat în 1479, vatra lui fiind situată pe malul stâng al râului Bistrița. Din cauza deselor inundații provocate de râu, catastrofală fiind viitura din 1832 care a surpat malul și a ruinat biserica și o parte din sat, localnicii și-au mutat gospodăriile în partea mai înaltă a așezării. Acolo au construit și o mică biserică din lemn și pământ care a servit cultului până în 1886 când s-a sfințit biserica de zid, existentă și astăzi. De un real ajutor în efortul de construire a noului lăcaș a fost colonelul Eugen Alcaz - proprietarul moșiei Podoleni și al Fabricii de Postav din Buhuși.

Pe frontispiciul pridvorului este pictată icoana „Înălțarea Domnului” - hramul bisericii - care este flancată de chipurile Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.

Trecând prin Podoleni, ne amintim de faptul că aici s-a născut (în 1846) Alexandru Podoleanu - compozitor și profesor, mare personalitate a muzicii corale religioase, numărându-se printre primii compozitori ai acestui gen de muzică. Știați că lui îi datorăm minunatele colinde “Florile dalbe” , “Bună dimineața la Moș Ajun” , precum și cântările religioase “Hristos a Înviat” , “Doamne miluiește” și “Veșnica pomenire” ?

Și sărbătorescul “Mulți ani trăiască!” pe care-l cântăm la orice aniversare, se datorează aceluiași compozitor. Drept recunoaștere, o stradă din Podoleni, precum și școala gimnazială din sat poartă numele său. Și Școala de Arte și Meserii care a funcționat o vreme în Conacul Crupenschi mai înainte ca acesta să se ruineze complet, s-a numit tot Alexandru Podoleanu.

Cine mai are încă în colecție primul disc LP cu colinde românești interpretate de Corul Madrigal, poate observa că acolo sunt incluse și piese din creația lui Alexandru Podoleanu.

Acestea fiind zise, părăsim comuna Podoleni și - prin Zănești - ne îndreptăm spre Roznov, trecem prin Săvinești și în cele din urmă ajungem din nou la Piatra Neamț.

---

VIZUALIZĂRI: 1829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI