Vacanța mea de vară cretană!

TIPĂREȘTE

Atunci când nici nu mai credeam, realitatea mi-a demonstrat că nu trebuie niciodată să disperi... vremurile sunt foarte dificile, nu se mai pot face programări pentru excursii cu mult timp înainte, însă putem avea șansa să ordonăm lucrurile pe moment.

Cam așa am făcut noi în luna iulie, atunci când am hotărât să plecăm în concediu. Cât curaj, nu? ar spune unii, inconștiență mi-au spus alții...

Important este să faci ceea ce simți, iar acum pot spune că a fost bine, chiar foarte bine.

Am cumpărat bilete de avion pentru insula Creta, la o cursă low-cost ce zboară direct în Chania, apoi am căutat cazare pe Booking, dar despre asta știți, v-am povestit deja.

Trebuie să recunosc, au fost multe incertitudini, tot timpul se mai schimba ceva, dar vă spun că a meritat tot efortul.

Am aterizat așadar pe aeroportul din Chania, iar unii dintre călători au fost testați, era încă în perioada când nu era obligatorie prezentarea unui test negativ pentru Covid. Eu am fost aleasă pentru testare, dar pot spune că totul a decurs repede, cca un sfert de oră.

Am ajuns după-amiază, pe o căldură copleșitoare, am căutat un taxi, care ne-a condus destul de repede la hotel.

Sigur că următoarele 24 de ore au fost grele, am stat la hotel, puțin la piscină, am admirat împrejurimile hotelului. Seara următoare am răsuflat ușurați, considerând că putem începe vacanța.

Despre Creta s-au scris atât de multe lucruri încât nu știu dacă pot eu să vă mai surprind cu ceva, dar oricum, vă voi povesti experiența noastră.

Creta, sau în greacă Κρήτη este cea mai mare insulă a Greciei, dar și cea mai sudică din Marea Egee. Totodată este a cincea ca dimensiune din Marea Mediterană. Ca și formă de administrație are patru prefecturi: Chania, Rethimnon, Lasithi și Heraklion.

Noi am mai fost în 2016 în insula Creta, dar atunci am stat lângă Hersonissos, la granița dintre două sate cretane deosebit de frumoase, despre care v-am povestit la vremea respectivă, Piskopiano și Koutouloufari.

Atunci am explorat mai mult partea de est, dar am fost totuși și în sud, la Ierapetra și Matala, am bifat desigur și defileul Samaria, care ne-a condus la marea Libiei, în sătucul Agia Roumeli, de unde am plecat cu vaporașul spre Sfakia, trecând prin Loutro, un loc fabulos, parcă rupt din rai, un loc care m-a fascinat și m-a determinat să ne întoarcem.

Iată că acum, am avut această ocazie, îndeplinindu-mi astfel un vis drag.

Totuși trebuie să recunosc, vacanțele mele erau mereu programate în iunie, sau cel mult început de iulie, septembrie, ori acum n-am avut de ales și așa ne-am „adaptat din mers” căldurilor și pe alocuri vântului.

Prima zi a fost cuminte după cum v-am spus, s-a numit-așteptare, apoi seara ne-am relaxat și după cină, am ieșit la o plimbare, să facem cunoștință cu zona, magazine, plaje, etc.

Nici nu speram să găsim din prima, o agenție de turism de unde am și achiziționat pentru a doua zi o croazieră pentru laguna Balos și Gramvousa, cu 38 de euro de persoană.

Prin urmare, ziua a doua a fost tare frumoasă, excursia cu vaporul pe nume Gramvousa și priveliștile descoperite, ne-au făcut să ne trezim la realitate, să înțelegem acum, parcă mai mult ca oricând, cât de frumoasă este lumea, câte nuanțe are marea, cât de bine e să stai chiar și preț de câteva clipe fără griji... :)

A fost o zi lungă, cu o oprire de două ore la Balos, apoi încă una de două ore la Gramvousa, unde după un urcuș destul de greu, anevoios, la foarte multe grade, am privit albastrul mării de la înălțimea castelului venețian.

În cea de a treia zi, ne-am dus cu autobuzul în Chania. Stația se află la doi pași de hotel, ruta este nr 21, biletul luat la șofer costă 2 euro, dar la întoarcere la casa de bilete, doar 1,10.

Autobuzul circulă la o jumătate de oră distanță și trebuie purtată masca.

Chania a fost la a doua vedere, dar acum mult mai pe îndelete, am aprofundat orașul vechi, de care nu ai cum să nu te îndrăgostești, mi se pare foarte romantic... plin cu flori colorate, revărsate pe zidurile vechi, pe străduțele înguste, cu pisicuțe care dorm la umbra unei băncuțe. Voi povesti separat despre Chania.

Pentru următoarele patru zile ne-am propus să ne plimbăm cu mașina, iar pentru asta am închiriat la OK Rental, o agenție din apropierea hotelului, un Opel Corsa cu 40 de euro pe zi.

O mașină bună, fâșneață, care ne-a purtat cu bine pe unde am dorit, pe drumurile spectaculoase din această parte a Cretei.

Așadar ziua patru ne-a prins pe drum, de la primele ore, după ce doar am luat micul dejun.

Unde credeți voi că ne-am dus prima dată? :))

Evident în sud, întâi la Chora Sfakion, admirând serpentinele absolut spectaculoase, cu drumuri bune, impecabile, cu excepția ultimilor cca 3-4 km, unde se lucra de zor și acolo am mers foarte încet.

Mașina am lăsat-o pe marginea drumului, apoi după o scurtă plimbare și explorare a micii localități, am mers în port de unde am luat bilete pentru Loutro, la 10 euro de persoană, aceasta putând fi accesată doar de pe mare.

Am petrecut ziua acolo și a fost mai frumos decât îmi aminteam... dar vă detaliez într-un articol separat.

Totuși, spre seară fiind deja, am continuat drumul spre est, am vrut să vedem și Frangocastelo, care era închis, aflat în proces de restaurare, am admirat plaja doar de pe deal, de lângă castel, apoi am mai mers nițel până la Preveli, unde iarăși am privit de la mare înălțime cum râul se varsă în mare, pe lângă pădurea de palmieri.

A fost o zi foarte plină, am ajuns seara târziu și am încheiat-o evident la taverna Pergola.

Pentru ziua cinci am luat hotărârea de a merge la plaja Elafonisi, așa că am pornit-o pe drumul spre defileul Topolia, un alt loc încântător, cu multe opriri pe drum, pentru pauză și ședință foto. Nu doar atât, ci am și cumpărat de la localnici, miere, pastă de măsline și evident niște raki.

Am ajuns destul de târziu la destinație, undeva pe la 10, foarte târziu pentru a mai prinde un șezlong sub umbrelă... de fapt șezlonguri erau, dar umbrele erau puține, libere, ori la căldura aceea era aproape inuman să stai neferit de razele soarelui nemilos.

Mi-ar fi plăcut să pot sta mai mult, dar în afară de poze, multe... și câteva filmulețe, n-am lungit șederea.

Într-adevăr locul este minunat, culorile apei sunt magice, dar cumva era prea multă lume pentru gustul meu.

Am luat pe loc inițiativa și am propus să mergem la o altă plajă, undeva mai puțin aglomerată.

Bine, dar unde? M-am dus la mașină, am consultat harta și mi-am adus aminte de satul Paleochora, recomandată și de @irinad, care spunea bine că are două plaje frumoase.

Ne-am întors puțin din drum, dar am și deviat nițel pentru că între timp am văzut un indicator spre mânăstirea Chrisoskalithissa, care venea la doar cca 1 km de la drumul principal.

Aceasta este o mânăstire foarte veche, din 1500, construită pe o stâncă, foarte frumoasă, iar peisajul văzut de lângă zidurile sale sunt nemaipomenite, marea azurie, stânci și valuri care aruncă apa în salturi uriașe. Intrarea era doar 2 euro.

Ne-am reluat traseul trecând prin satul Elos, ajungând din nou în sudul insulei, de data asta la Paleochora. Am găsit aici un loc de poveste, foarte frumos, parcă din alte vremuri și destul de pustiu la orele prânzului. Am parcat aproape de port și am pornit-o pe jos. Pentru că ne-a îmboldit foamea și aromele, am pus de o pauză, la taverna Caravella, numai bună de odihnă și papa.

Cu forțele refăcute am luat străduțele la pas, am urcat la castelul Sellino, de unde am admirat întreg satul, limba de pământ care desparte cele două plaje: Pachia Ammos pe stânga și Chalikia pe dreapta. Bun, dar ce facem mai departe? Baie, nu? restul zilei ne-a găsit pe plaja din stânga, Pachia Ammos, deloc aglomerată, o plajă lată, cu nisip fin, o apă caldă și liniștită, ce mai, relax total.

Ne-am întors pe un alt drum spre casă, iar ziua a șasea era dedicată plajei Falassarna, doar ei!

Aici vântul bătea cu putere, dar trebuie să spun de nu era vântul, cred că nici nu rezistam căldurii... așa că a fost binecuvântat. :p Apa însă a fost mai rece decât oriunde, dar atât de albastră și limpede că nu ne mai venea să ieșim din apă.

În spatele rândurilor de șezlonguri, bine distanțate, erau garduri din plasă antivânt.

Aici am ajuns devreme, am vrut să evităm situația de la Elafonisi, la 9.10 eram deja pe plajă, cam printre primii. Ulterior s-au umplut toate spațiile, șezlongurile, baldachinele, dar au fost și mulți turiști cu umbreluțe și prosoape.

Taverna din zonă este binevenită pentru prânz sau o cafea, ceva răcoritor, dar se pot face comenzi și la băieții de pe plajă, îți aduc comanda acolo.

Lângă tavernă sunt și toaletele, dușurile și cabinele de schimb.

Setul de două șezlonguri și o umbrelă a fost 10 euro.

Târziu, spre seară, după o lâncezeală tare plăcută, am pornit-o spre hotel, nu înainte de a ne opri din deal, să facem poze.

Ultima zi de plimbare cu mașina, respectiv ziua șapte, a fost spre plaja Seitan Kataramena Limania, un must see în Creta. Deși hotărâți să nu coborâm, voiam neapărat să admirăm de la înălțime frumusețea de plajă.

De ce n-am coborât? pentru că era foarte cald, pentru că drumul este destul de dificil, pe pietre în general, o potecă destul de îngustă, așa că am fost doar câte un pic pentru poze.

Deasemenea drumul până acolo este frumos, cu câteva serpentine strânse, iar o poză din deal, este absolut necesară și aici.

Culorile mării sunt parcă ireale, de la turcoaz, la un albastru intens pe măsură ce înaintezi spre adânc.

Plaja este cu un nisip alb, iar stâncile golașe din jur, sunt locul ideal de zburdălnicie pentru capre.

Lăsând în urmă plaja Seitan, am zărit încă de la dus, un drum lateral spre mânăstirea Agia Triada. Pe loc ne-am decis, așa că am mers într-acolo. Nu e departe, doar la 3 km din drumul principal.

Pentru că am găsit un loc fabulos, nesperat de frumos, voi dedica un articol separat acestei așezări sfinte.

După ce ne-am liniștit și sufletește, ne-am îndreptat spre Rethimno, obiectivul nostru pentru următoarele ore. Am parcat mașina lângă castel, dorind oricum să-l vizităm.

Castelul Fortezza din Rethimno, este situat pe malul mării, pe o limbă de pământ care se întinde în mare.

Intrarea este cu plată, evident, 4 euro de persoană. Am achitat bănuții și ne-am pus pe drum, uitându-ne la ghidul primit în limba engleză.

Mi se pare de neratat o vizită aici, atât pentru castel, cât și pentru priveliștile pe care le oferă spre mare, dar și spre oraș.

După ce ne-am răsfățat ochii cu aceste frumuseți, am pornit-o pe străduțele ce duc de la castel, spre orașul vechi și spre centru.

Era trecut deja de orele prânzului, căldura putea fi sufocantă, ne-am aciuat pe lângă ziduri, unde se revărsau florile de bouganvillea, în vesele culori, ne-am jucat cu pisici, ne-am răcorit pe la terase umbrite, am admirat ziduri și balcoane de lemn, am privit prin magazine, am cumpărat mici souveniruri.

Pentru că mai aveam timp, ne-am gândit că ar fi tare bună o baie și pentru că văzusem pe drum din autostradă niște locuri interesante, am pornit la drum.

În câteva minute am parcat undeva între Sirroco beach și Lappai beach. Astfel, la această plajă am petrecut orele după amiezii, în compania valurilor înspumate, o plajă fierbinte, frumoasă, lată, curată, foarte bine întreținută.

Taverna aferentă ne-a oferit setul de șezlonguri în schimbul unei minime consumații. Deosebit de frumos locul, mulți copaci, tamarini și pini, multă verdeață, flori, în zona meselor, beach bar, recomand cu drag.

În următoarele patru zile, nemaiavând mașina, am explorat plajele din apropiere, așa că am fost pe rând la cea mai îndepărtată, cca 800 metri, Iguana beach-Agii Apostoli, de unde vedeam mica bisericuță cu același nume, pe un deal apropiat, apoi cea mai apropiată de noi, cea pe care o vedeam zi de zi din balcon, Yannis beach, special amenajată și pentru persoanele cu handicap, iar în următoarele două zile am fost la Chrissi Akti-Golden Beach, unde a fost cred cel mai bine, dar despre plaje vă voi povesti separat.

Ca și o concluzie, pot spune răspicat, că a fost una din cele mai frumoase vacanțe dintotdeauna, poate și pentru că a venit într-un moment când nu mai speram, dar cu siguranță și pentru că insula Creta este cu adevărat tărâmul zeilor, un loc fabulos, cu o istorie bogată în spate, cu foarte multe flori, cu marea în diversele ei nuanțe splendide, cu munți maiestuoși, cu golfuri ascunse, cu plaje nesfârșite cu nisip auriu... și aș putea continua...

Permiteți-mi în încheiere să citez din Nikos Kazantzakis, fiul Cretei:

Viaţa nu poate fi decât bucuria sinceră de a respira, de a gusta un pahar rece cu apă într-o zi toridă de vară, de a te bucura de îmbrăţişarea tandră a unei femei, de a te pleca în faţa lui Dumnezeu. Fără acestea, "a trăi" nu înseamnă nimic!

Așadar și în aceste vremuri tulburi, eu zic să trăim, să ne bucurăm de fiecare clipă!

Webmaster, o rugăminte muzicală: youtu.be/W9B0B2QQoPI. Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 3420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI