Drobeta Turnu Severin – un oraș reabilitat aproape în întregime cu fonduri europene, care ne-a surprins plăcut

TIPĂREȘTE

Drobeta Turnu Severin a fost o foarte frumoasă surpriză pentru mine. Noi l-am mai atins tangențial, cu ocazia altor drumuri, dar niciodată nu a fost pe vreo listă, nu mi s-a părut că avem de ce să-i dedicăm un sejur. Mereu ne-am gândit că dacă mai trecem prin el o să ne oprim la o cafea ca să-i aruncăm un ochi, dar atât.

De curând l-am ales ca bază pentru drumețiile pe care voiam să le facem pe Ciucarul Mare și Ciucarul Mic și părerea noastră s-a schimbat radical. I-am dedicat cele 2 seri pe care le aveam de stat acolo dar nu ni s-a părut suficient, așa că, la plecare, după micul dejun, am lăsat mașina cu bagaje în parcarea hotelului și am continuat să explorăm până la ora 16, când abia ne-am îndurat să pornim spre casă.

Sunt 340 de km din București până la Drobeta Turnu Severin, pe care i-am făcut cu mașina pe traseul București – Slatina – Balș – Craiova – Filiași – Strehaia - Drobeta Turnu Severin. S-a mers bine, în general, un pic mai anevoios prin Balș, Filiași și Strehaia pentru că șoseaua traversează exact centrul lor cu magazine, piețe și treceri de pietoni.

Cu aprox 50 de km de Drobeta Turnu Severin (cred că înainte de Strehaia), am avut prima și singura oprire pe acest drum, la un popas cu parcare mare, un mic părculeț cu pomi și 3 mese cu băncuțe și un WC curat, cu tot ce trebuie acolo. A fost de altfel și singurul popas de acest gen pe care l-am văzut pe traseu. La ieșirea din Strehaia mai este un loc de popas, tot cu mese și băncuțe într-un spațiu verde, dar fără WC.

Cazarea bună de care am avut parte la Nest a contribuit și ea la starea de bine pe care am avut-o în acest oraș dar am ales județul și din cauza celor doar 233 de cazuri Covid la data aceea. Am fost bucuroși să constatăm la fața locului că la toate obiectivele turistice era obligatorie masca și am găsit dezinfectanți peste tot.

Nu ne-am făcut nici o temă, legată de obiectivele din Drobeta, ci am mizat pe faptul că fiind un oraș mic vom vedea la fața locului ce apucăm să facem, scopul nostru principal în zonă fiind drumețiile pe Ciucarul Mic și Ciucarul Mare. În plus pe pagina hotelului erau înșirate obiectvele principale ale orașului și ne-am fi declarat mulțumiți dacă reușeam să vedem măcar câteva din ele. Dintre toate noi auzisem doar de cetate și de Castelul de Apă, despre care citisem o dată. Până la urmă noi zicem că am atins aproape toate punctele importante din oraș, dar dacă era un ritm un pic mai lejer era și mai bine. Norocul a fost că intrarea la cele mai multe obiective este până la ora 21, ceea ce a fost un mare avantaj.

N-o să fac nici o referire la străzi, bulevarde și cum am ajuns de la un obiectiv la altul luând-o pe strada x, colț cu bdul y, pentru că o să mă pierd și eu în ele și vă pierd și pe voi. Asta pentru că nu am mers cu o hartă prin Drobeta Turnu Severin, ci pur și simplu, din cauză că am stat oarecum central, ne-a fost ușor să ne pierdem de pe o stradă pe alta și să ajungem cu piciorul la obiectivele concentrate în jurul micului centru al orașului, cu distanțe mici între ele.

De ex, dacă te afli în centru unde este frumoasa clădire a Teatrului Theodor Costescu și Fântâna Cinetică, în 5 minute ajungi în port, din port mergând pe faleză, printre terase, ajungi la Cetatea Medievală, de acolo, poți urca iar spre centru sau în dreapta la vreo 700 de m este Muzeul Regiunii Porțile de Fier cu Acvarium. Parcul Rozelor cu un impunător Monument al Eroilor se află tot în zonă, iar din centru se ajunge ușor la Castelul de Apă.

Am fost foarte încântați să remarcăm că toate obiectivele au fost reabilitate cu fonduri europene în ultimii cîțiva ani, absolut toate și încă erau lucrări în jurul portului, al cetății și la Muzeul Porțile de Fier. Din această cauză la multe obiective am intrat fără taxe, sau cu taxe modice, iar acest lucru se mai întâmplă până la 31.12.2020.

După ce ne-am întors din Egipt am văzut la TV niște documentare cu locurile pe unde fusesem și noi. La momentul vizitei, din cauză de prea multă informație, noi am reușit să rămânem cu niște lucruri, dar documentarele alea, care se tot reiau, ne-au clarificat mult mai multe și ne-am uitat cu plăcere de câte ori am dat de ele. Ne-am tot întrebat prin Drobeta Turnu Severin de ce nu am văzut/auzit noi nici o știre din orașul ăsta, care a fost reabilitat aproape în întregime cu fonduri și de ce nu se fac mai multe reportaje prin țara asta pe care să le vedem la edițiile de știri în locul știrilor catastrofale sau despre viața tuturor mițelor.

Ce am văzut în Drobeta Turnu Severin

Oarecum în ordinea în care le-am văzut noi, în Drobeta Turnu Severin, puteți să vă bucurați de:

Fântâna Cinetică se află în fața frumoasei clădiri a Teatrului Theodor Costescu. La fiecare sfert de oră, cred, nu ne-am uitat la ceas dar cam așa, te bucuri de un spectacol de apă (seara și de lumini). Este concepută de sculptorul Constantin Lucaci, iar proiectul se numește “Hora de la Bălăcița” . În cele 3 zile am trecut de mai multe ori pe lângă ea și de fiecare data ne-am oprit preț de măcar un spectacol.

Palatul Culturii Theodor Costescu a găzduit biblioteca orașului, sala de teatru, un cinematograf și un muzeu. Astăzi este recunoscut mai ales ca Teatrul Theodor Costescu, dar aici au loc și diverse expoziții de artă sau se mai organizează seri de filme. Ca toate obiectivele din Drobeta și această clădire a fost reabilitată, arată impecabil și am plecat cu regretul că nu am încercat să vedem dacă se vizitează, ci ne-am bucurat să admirăm clădirea din exterior.

Catedrala Episcopală Învierea Domnului a fost construită după revoluție, la inițiativa preoților severineni pentru că orașul avea doar 4 biserici. Până a luat ființă parohia, până au obținut terenul central, au mai fost și întreruperi din cauza lipsei fondurilor…. cert este că au trecut ani buni și noi am găsit-o oarecum gata la exterior, dar cu schele în interior, în prima jumătate de la intrare. Slujbele se țin însă, în cealaltă jumătate dinspre altar și noi am nimerit în timpul uneia.

Hala Radu Negru este o clădire de patrimoniu din Drobeta Turnu Severin și se află în piața cu același nume. Clădirea este deosebit de frumoasă la exterior și am fost dezamăgiți să vedem că adăpostește mai multe magazinele, în special chinezești. Pe clădire chiar scrie foarte mare “Magazin comercial chinezesc” , ceea ce ne-a cam întristat. Ne-am uitat puțin pe net să vedem pentru ce a fost realizată această clădire și am citit că proiectul ei a fost destul de controversat de la început, pe la sfârșitul anilor 1800. Abia la începutul anilor 1900 au căzut de acord asupra unui proiect semnat și de Anghel Saligny. A funcționat ca hală de alimente și a fost unul din obiectivele de referință ale orașului, alături de primărie și Castelul de Apă. Păcat că acum nu s-a găsit altceva mai bun de făcut cu ea.

Ceva curios a fost să vedem diferite plăcuțe informative despre obiectivele din oraș, dar nu în jurul obiectivului respectiv, ci pe diverse artere. De ex, o plăcuță informativă despre Hala Radu Negru veți vedea pe la Parcul Rozelor, la ceva distanță.

Castelul de Apă, devenit Castelul Artelor după reabilitare, a alimentat cu apă întregul oraș, timp de 80 de ani. Este clădirea emblematică a orașului iar noi, în afară de cetate știam doar de el. A fost modernizat cu fonduri europene între anii 2010-2012 (s-au cheltuit aproape 1 milion de EUR) și astăzi servește ca spațiu muzeal.

Este printre puținele obiective reabilitate la care s-a introdus o taxă. Am plătit intrarea 5 lei/persoană (studenții/elevii/grupurile și pensionarii plătesc 3 lei) și ne-am lămurit cu ce avem de văzut în interior de la persoana care ne-a dat biletele. Programul zilnic este 9-21, ultima intrare fiind cu 20 de minute înainte de terminarea programului. Cu toate că orarul este mare pe ușă, fără alte comentarii, înăuntru, pe lift, este un regulament de acces și vizitare al obiectivului, unde luni este închis, marți este program până la 17,30... s. a. m. d., dar domnul cu care am vorbit ne-a spus să luăm de bun programul scris mare pe ușa de la intrare. Noi am intrat la 20 si am ieșit aproape de 21.

Castelul de Apă are 4 etaje și se merge pe scări sau cu liftul, care are opriri la toate etajele. De asemenea, poți urca până în vârful turnului de 27 de m, unde ne-am bucurat de o vedere panoramică a împrejurimilor și cu ajutorul unui telescop care funcționează fără monede. În castel există o expoziție permanentă la etajul 4 și mai multe expoziții temporare la celelalte etaje.

La data vizitei noastre la etajul 1 era o expoziție de arte vizuale, Primăvara Severineană, la etajul 2 o expoziție despre ținutul Negotin, la etajul 3 o expoziție interactivă despre insula scufundată Ada Kaleh, foarte interesantă, iar la etajul 4 o expoziție permanentă din 2018, numită Severinul Secolului 20. Expoziția înseamnă o colecție de fotografii interesante din ultimul secol în fața cărora am stat ceva vreme.

Dar cel mai mult ne-a plăcut expoziția interactivă Ada Kaleh de la etajul 3, denumită „Bazarul din insulă” , deschisă din 31 octombrie 2019. Cu ajutorul aplicației ARTIVIVE toate imaginile din borcanele marcate cu o etichetă rotundă, colorată, se transformau în animații reprezentând viața și obiceiurile de pe Ada Kaleh. Foarte interesant, vă recomand neapărat.

Promenada Crișan se întinde de-a lungul străzii cu același nume și este de nerecunoscut după reabilitarea din 2011. Este o zonă în care severinenii petrec la festivalurile berii, nopțile dintre ani, aici au loc tot felul de spectacole și evenimente. Un loc plăcut pentru plimbare.

Portul Severin, fost cel mai mare șantier fluvial din țară a fost și este un port industrial principal la Dunăre. La data vizitei noastre și acolo erau lucrări de reabilitare, mai ales la străzile de acces. Ne-au atras atenția clădirea monument, fosta administrația portuară, actualmente sedii ale Navrom și am pierdut ceva timp în dutty free din cauza prețurilor foarte bune. Portul era cam pustiu, am mers pe faleză până la terase, și ele pustii la data aceea, pentru că abia se relaxaseră măsurile privind terasele și oamenii încă nu aveau curaj, cred, dar am înțeles că se mănâncă foarte bine acolo, în special preparate din pește. De la terasa Ada Kaleh este o ieșire spre Cetatea Medievală, dar aveți grijă că trebuie să traversați calea ferată.

Cetatea Medievală a Severinului a reprezentat un centru militar important și pe panoul informativ de la intrare scrie că ar fi fost prima cetate de piatră din spațiul românesc. Luptele dese cu turcii din zonă au dus la distrugerea ei parțială, dar după măsurile de consolidare și conservare și mai ales după recenta reabilitare este demnă de orice obiectiv musai de vizitat. În partea stângă a cetății este Pavilionul Turistic, și el făcut cu fonduri europene care cuprinde punctul de informare turistică și magazinul cu suveniruri. Acolo am stat de vorbă cu o doamnă care ne-a lămurit cu ce mai aveam de văzut în Drobeta și ne-a invitat să nu ratăm Centrul Expozițional din interiorul cetății. Intrarea a fost liberă, tot din cauza monitorizării iar acest lucru se mai întâmplă până la 31 decembrie 2020, iar programul este zilnic de la 9 la 21, inclusiv luni.

Accesul în cetate se face pe un podeț de lemn iar în interior am intrat mai întâi în Centrul Expozițional, unde era o expoziție grafică realizată de Popaz cu domnitorii noștri importanți, straie sau aspecte de pe vremea cetății.

Apoi am umblat și noi de la un turn de apărare la altul, la mica biserică, la Turnul lui Sever, cu pereții de 2,5 m, încă în picioare și am admirat de sus promenada Dunării.

În partea din dreapta a cetății ai zice că este tot o intrare, dar este doar accesul până la Fantâna Cetății, cu apă bună de băut, care este verificată periodic, ni s-a spus de la punctul de informare și unde era o mare de localnici care stăteau la coadă să ia apă.

În fața cetății, pe drumul care leagă terasele din port de centrul orașului, pe toată lungimea cetății, sunt panouri illustrative cu evoluția orașului, începând cu anul 105 când romanii au început constrirea Podului lui Traian, până în zilele nostre, când românii din Drobeta defilau pe străzi la terminarea războiului, obiectiv numit Podul Civilizațiilor. Este foarte interesant și educativ.

Muzeul Regiunii Porților de Fier se află cam la 750 de m de cetate și a fost locul care ne-a impresionat cel mai mult din acest sejur. În același spațiu este și clădirea care adăpostește un acvariu, unde poți să vezi specii de pești dunăreni dar și secții de istorie, științele naturii, etnografie și artă. Intrarea a fost 10 lei muzeu + 10 lei Acvarium sau 15 lei împreună. Am luat bilete pentru ambele, dar în clădirea unde erau secțiile menționate nu se putea vizita decât acvariul. După reabilitarea care a avut loc și aici urmează ca, rând pe rând, să se deschidă și celelalte. Program de vizitare zilnic 8-20.

Muzeul este deschis în forma actuală din 1972 și am fost uimiți să constatăm că descoperirile arheologice continuă și astăzi aici.

Recomandarea a fost ca după ce intrăm să vizităm partea dreaptă, unde sunt ruinele amfiteatrului roman descoperit în 2010, iar lucrările s-au desfășurat între anii 2010-2017 și mai în spate dreapta sunt termele romane, construite în același timp cu podul si castrul roman, destul de bine conservate. Clădirea termelor era formată din 4 încăperi iar în curtea interioară se practicau exerciții fizice și jocuri sportive și au fost ca mărime pe locul 2 în Dacia, după cele de la Ulpia Traiana.

După ce am vizitat și termele ne-am întors în partea stângă până la ruinele Podului lui Traian, construit de Apolodor din Damasc, cu scopul de a ușura trecerea trupelor romane, dar și a proviziilor, în timpul războiului cu dacii. Astăzi se mai vede doar ruina unui pilon și acolo erau lucrări de reabilitare.

Apoi am intrat în Castrul Roman care a fost un centru militar și politic, astăzi fiind observate doar niște ruine iar cel mai bine conservată este clădirea pretorului unde chiar împăratul Traian cu soldații lui au poposit.

Pasionații de istorie și arheologie, dar nu numai, se vor bucura să găsească în acest loc mai multe panouri informative care și pe noi ne-au luminat cu diverse, dar funcționa și un sistem audio, vizitatorul auzind, în funcție de zona în care se afla, aceleași informații care erau înscrise pe panouri, reluate la intervale mici de timp.

De la Piciorul Podului lui Traian și castrul roman am avut o bună vedere către Insula Șimian, din dreptul localității cu același nume, unde au fost mutate obiectivele turistice de pe insula Ada Kaleh, atunci când aceasta din urmă s-a scufundat o dată cu construcția lacului de acumulare Porțile de Fier. Când am întrebat dacă se vizitează ceva și ce s-a întâmplat cu acele lucruri mutate după Ada Kaleh, ni s-a spus că se află într-o stare de degradare totală pentru că nimănui nu i-a păsat. Ce să mai zicem?

Am fost plăcut surprinși să constatăm că sunt multe parcuri și părculețe în Drobeta Turnu Severin, iar în câteva am intrat și noi.

Parcul Rozelor începe la mică distanță de Teatrul Theodor Costescu, după ce ai traversat străduța care duce în port. Chiar la intrare este Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severin, dedicat eroilor din Primul Război Mondial, și el reabilitat cu fonduri. Și aici este o fântână de unde localnicii iau apă, alei umbroase, părculețe pentru copii și băncuțe.

Parcul Dragalina, în care se află cetatea, era acum în reabilitare, sperăm să îl vedem altfel la o vizită viitoare.

Parcul Tudor Vladimirescu, cu flori multe și o fântână arteziană, se află în centrul pietonal și începe vis-à-vis de Fântâna Cinetică. Este mărginit de clădiri de patrimoniu (casele Aurel, sediul BCR, un magazin comercial), iar în interiorul lui sunt busturile lui Decebal și Traian, în capătul unor columne înalte. Aici ne-am amuzat puțin uitându-ne la urechile celor doi și analizându-le și pe ale noastre am convenit că ne tragem categoric din Traian. Și apropos de clădiri de patrimoniu, în Drobeta am văzut mai multe, unele conservate foarte bine. În una este sediul Romtelecom, Colegiul Traian vis-a-vis de poliție se află într-o astfel de clădire, un modern centru de dializă (în drum spre Muzeul Porților de Fier) este o casă monument, un birou notarial este într-o fostă sinagogă (în spatele Catedralei Învierea Domnului) … și ele sunt mai multe, o să le remarcați.

Parcul de agrement Aluniș are intrarea aproape de ieșirea din oraș, foarte aproape de intersecția unde se află macheta podului lui Traian. Pe lângă el doar am trecut în drumurile noastre, n-am avut timp să intrăm.

Unde/ce am mâncat

Am avut micul dejun la restaurantul hotelului Nest, care a fost foarte ok și în ambele seri am mâncat tot acolo pentru că ne-a plăcut foarte mult, ne-a fost comod și pentru că sunt șoimii gastronomiei. Am spus în reviewul de cazare, ce-am mâncat, cum a fost mâncarea și cât de încântați am fost.

Un prânz l-am mâncat la Orșova, pe pontonul Pensiunii Oliver, chiar în centru, vis-à-vis de ANAF, dar nu ne-a plăcut. Ciorba de pește a fost bună, dar prea sărată, somnul meu prăjit rece, mămăliga fără pic de sare, am cerut mujdei dar ne-a adus sos cu prafuri, a uitat să ne aducă ardeiul, dar l-a trecut pe bon… iar ospătărița care ne-a servit a făcut numai remarci nelalocul lor atunci când i-am atras atenția despre una sau alta. Prețul a fost ok, masa pentru 4 persoane, cu 4 ciorbe, 4 feluri doi și 3 cappucino a fost 189 lei, dar serviciul slab și mâncarea așa și așa.

Prânzul din ziua plecării l-am mâncat la Drobeta Turnu Severin, în centru, vis-a -vis de Fântâna Cinetică, acolo unde sunt mai multe terase, una lângă alta. Terasa/Cafenea Ada Kaleh ne-a atras din cauza denumirii, iar când am primit meniul și am văzut acolo numai produse turcești am fost de-a dreptul entuziasmați. Dar nu au fost produsele turcești pe care le știm noi decât după denumiri. Bragă, ayran, pide cu tot felul de umpluturi, șuberec, lahmacun, limonadă turcească…. nu au avut nici o legătură cu ce știam noi, ci mai degrabă au fost un fast-food local, bun și ieftin (cred că am dat în jur de 150 lei toți 4), dar nu ceea ce așteptam.

În una din seri am trecut pe lângă un chioșc pe care scria Casa Plăcintelor – tradiția merge mai departe, dar avea program doar până la ora 18. Ne-am întors a doua zi, este chiar în spatele halei Radu Negru, convinși că o să mâncăm niște bunătăți specifice zonei, dar nici pe departe. Sunt niște foetaje obișnuite, cumpărate, umplute cu tot felul.

Am mai mâncat un tiramisu foarte bun la terasa din fața Fântânii Cinetice. Aici ne-am mai oprit pentru o bere sau o cafea și în celelalte zile.

Week-end-ul nostru la Drobeta Turnu Severin a fost încărcat și dacă nu ați văzut orașul vă recomand. În cazul nostru, în afară de drumețiile pe cei doi Ciucari, care au fost scopul excursiei, ne-am bucurat să descoperim un oraș care nu era deloc în planurile noastre, dar pe care l-am găsit foarte interesant și care promite să devină și mai și. Bonus am avut o plimbare prin Orșova, în Parcul General Ion Dragalina, vis-à-vis de Primăria din Orșova, dar și o vizită la Mănăstirea Vodița, ruinele celei mai vechi mănăstiri din Țara Românească, la 15-17 km de oraș, la care ne-am oprit la întoarcerea din una din drumeții. Așa că timp și chef de ducă să fie, că de văzut aveți ce vedea.

Un loc pe malul Dunării, care poate deveni unul foarte căutat după ce se termină lucrările de reabilitare care mai sunt în curs.

---

VIZUALIZĂRI: 2003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI