La Ceaunu´Crăpat de la Cota 1400

TIPĂREȘTE

Venisem cu telegondola la Cota 1400 cu intenţia să mâncăm la Sami unde în urmă cu câţiva ani servisem nişte mici ne-mai-pomeniţi. Când colo, restaurantul neavând terasă era închis.

Am panoramat noi împrejurimile, am constatat pe propria piele că e frig şi bate vântul şi când eram gata să ne întoarcem în Sinaia, am descoperit chiar alături de intrarea la telegondolă un local pe acoperişul căruia scria cu litere mari La Ceaunu´ Crăpat. Crăpat- necrăpat, am văzut că avea terasă, deci se putea mânca.

Ne-a plăcut aspectul chiar de la intrare. Şube de cioban şi blănuri de oaie atârnate pe balustrade, ghivece de flori, lemn natur deci, ca să mă repet natură pură. Numai reclama enormă cu Pepsi Cola strica impresia generală.

Adaptat regulilor impuse de restricţiile pandemiei erau trei spaţii de servire înafara restaurantului: unul la capătul scărilor în care erau câteva mese asortate cu ţipenie de clienţi, altul în care am devenit unicii consumatori şi în prelungirea lui al treilea care era o terasă în aer liber cu câteva mese ocupate. Spaţiul în care am luat masa era o struţo- cămilă între restaurant şi terasă. Avea pereţii de sticlă, tavanul la fel, numai că acolo era o deschidere de maximum un metru lăţime probabil rabatabilă, care, cu indulgenţă ar fi conferit sălii numele de terasă. Nicio masă ocupată în timp ce în terasa de afară se zgribuleau de frig câţiva consumatori.

Este inutil să vă spun că am plecat dintr-o Sinaie însorită cu 25 de grade şi aici pe telefon arăta numai 17 grade, era înorat şi bătea vântul. Salonul-terasă avea mobilier de lemn iar mesele de patru sau şase persoane suficient de distanţate. Cum ne-am aşezat la masă a apărut o fătucă pe jumătate îmbrăcată în costum naţional. De ce pe jumătate? Pentru că partea de sus era o ie iar cea de jos nişte blugi civili. Mască, mănuşi, mă rog echipamentul de rigoare.

Cum ni se făcuse foame, am acceptat propunerea ei că până vor fi gata felurile comandate să servim un platou cu de toate. Ce conţinea? Slăninuţă afumată, guiden, brânză de oaie, niţel cascaval, şorici din abundenţă, o lingură de zacuscă pentru patru inşi, o roşie mare şi cam atât. Pe bon figurau două porţii a 300 gr care costau 76 lei. Nu zic că luate de la supermarket am fi dat maximum 25-30 lei dar şi noi şi restaurantul eram la înălţime şi asta a contat.

Berea Stela Artois cu sau fără alcool 12 lei, normal. S-au servit: o porţie de supă de gâscă (pentru domnul), bună 30 lei; gâscă de curte cu varză călită 500gr, mai mult varză, bună, (56 lei pentru doamna); pastramă de berbecuţ cu mămăliguţă, 380 gr. foarte bună, 55 lei (pentru prietena mea) şi cinci sărmăluţe cu varză călită şi mămăliguţă, total 500gr in personam. Sărmăluţele au fost delicioase, se topeau în gură, idem mămăliga aurie dar varza era potroacă de sărată, cred că au pregătit-o abia scoasă din butoi fără a o desăra. Ca să fiu corectă ceilalţi nu s-au plans de sare deşi acasă nici eu nu mănânc hiposodat. De gustibus!

Prietenul atotştiutor mi-a explicat că expre dau mâncarea sărată ca să consumi mai multă băutură. În privinţa asta canci. Fiecare am consumat o sticlă de bere cu sau fără alcool şi ceva apă minerală, eu ca să mai diluez sărătura. A costat în total pentru patru personae 311 lei, cu bacşis 350.

Altfel porţii foarte, foarte mari, frumos prezentate pe platouri de lemn, cum veţi vedea în poze. Geaba ne-a mai îmbiat fătuca cu clătite sau papanaşi, nu mai era loc. Cafea nu am băut pentru că ne era gândul la somnul de după amiază. Una peste alta a fost o masă reuşită şi dacă aş fi ştiut să-i cer chelneriţei să-mi aducă ceva mai puţin sărat, ar fi fost perfect.

Pentru cultura mea generala am citit că mai sunt două restaurante La Ceaunu´Crăpat, unul în Bucureşti care s-a mutat din str Th. Masaryk în Herăstrău şi altul tot în Sinaia la Cota 2000. Pe AFA pentru restaurantul din Bucureşti s-au scris în 2017 două reviewuri, unul cu recomadare altul să dai să fugi iar pentru cel de la Cota 2000, trei din care două în 2011 şi unul în 2014 deasemeni cu păreri împărţite, cum se obişnuieşte la noi românii.

Cât despre restaurantul de la Cota 1400 despre care am scris mai sus, nu s-a postat niciun review iar părerea mea am expus-o. Ş-am încălecat p-o şa şi v-am spus povestea aşa.

Serviciu prompt, ireproşabil

Dacă varza de lângă sarmale nu ar fi fost atât de sărată, totul ar fi fost OK!

Spune Cota 1400 şi ai spus totul

---

VIZUALIZĂRI: 3706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI