Cavo Greco și Vrisi Beach

TIPĂREȘTE

Prefata

Inca de-acasa, aveam notate pe-n colt de hartie, cateva locuri pe care nu treabuia sa le ratez in Cipru. Cetatea din Larnaca, Nissi Beach, Cavo Greco, plajele din Protaras si Paralimni. Dar socoteala de-acasa...

Cipru nu e Grecia. Nu e Grecia aceea traditionala pe care o cunoastem noi, cu case albastre cu alb, cu stradute inguste, c-un port vechi in care pescarii isi vand pestele sau calamarii direct din barca, dimineata devreme, mai ieftin decat la magazinele din oras, cu taverne multe, cu un bazar intins pe mai multe strazi cu peisaje salbatice multe, multe. Nu! Nicidecum. Ciprul e ca o tara moderna, urbanizata masiv, cu sosele multe ce te conduc spre o autostrada, cu orase lungi de 6-7 Km care urmeaza (in Sud) de obicei linia tarmului si prin care, poti sa te ratacesti usor, caci in statiile de autobuz, nu exista informatii suficiente si nici „informatori”, adica personal care sa-ti dea indicatii despre cursa cutare sau cutare. Noroc ca prin aceste statii auto, mai exista si soferii particulari, care-ti ofera, cu multe amabilitate unele repere dar te si ametesc mereu cu sloganul” Va duc eu pana acolo”. Pentru ei, nimic nu pare imposibil, totul se poate negocia. In Ciprul de Sud, daca mai doresti sa gasesti ceva din „traditionalul elen”, cu care eram obisnuiti prin alte insule, trebuie sa-l cauti mult si bine.

Cavo Greco

Despre felul cum se ajunge la podul natural de piatra numit „Cavo Greco”, pod prezent pe mai toate posterele si banner-ele din Larnaca sau pe pliantele turistice, am aflat la receptia hotelului ca existe firme de taximetrie care ma poarta pana acolo. Apoi, mai aflu de la altcineva ca din Larnaca, exista un autobuz local, ce ma duce pana la „Cavo Greco” (nr. 101), dar care nu porneste din „Central Bus Station”, ci de pe o strada paralela. Cauta acul in carul cu fan! Nici in aceasta statie importanta din centru, nu gasesti un centru de informare, care sa te ajute, cat de cat. In Cipru, daca doresti sa ajungi la locuri mai salbatice, nu doar la hoteluri si plaje vestite, trebuia sa inchiriezi o masina mica sau un taxi, dupa cum te tine buzunarul. Sa ajungi peste tot pe unde ti-ai propus cu autobuzul, e imposibil. In marile orase unde vei ajunge, Larnaca, Agia Napa sau Protaras-Paralimni, te vei pierde, sunt prea multe strazi si n-ai pe cine intreba pe unde s-o iei. Cel mai bie e, mai ales vara, cand se pornesc din plin motoarele turismului din insula, sa te lasi dus de o excursie organizata, ori cu vaporasul, ori cu microbuzul sau cu autocarul. Acestea te vor purta pe la majoritatea punctelor turistice mai importante. Sau, invatati sa conduceti o masina cu volanul pe dreapta si inchiriati una aici in insula, inchirierea nu e mare lucru-preturile sunt normale-20-25 de euro/zi.

Pornesc spre Cavo Greco dimineata, cu aceeasi cursa de 7,30 spre Nissi Beach. Se anunta o zi frumoasa, tocmai buna de ajuns in cele doua puncte propuse; Cavo Greco si vestitele plaje din Protaras sau Paralimni. Cobor la Nissi Beach pe la ora 8 si ceva dimnieata. Nu trec doua minute si gasesc un sofer de taxi, in parcarea unui hotel de lux, care se ofera sa ma duca la Cavo Greco pentru 15 euro. Omul e imbracat la 4 ace, amabil si vorbaret, ca toti cipriotii. Pornim. Imi spune ca are doi baieti, studenti la medicina. Unul in Anglia, care-l costa o avere, altul in Romania, la Bucuresti, unde desi se preda totul in limba engleza si totul e mai ieftin, are probleme la orele de practica, pentru ca nu intelege ceea ce vorbesc pacientii. Ma gandeam in sinea mea ca daca un taximetrist isi poate tine cei doi barbati la facultate in tari straine, acesta trebuia a aiba un salariu bun. Curios! Soferul e tanar. Eu stiam ca de obicei pensionarii o duc bine in Grecia, exista o lege care le fixeaza pensia minima la 850 de euro/luna iar in decursul unei vieti, cam fiecare familie de prin insule si-a ridicat 1-2 pensiuni sau restaurante, pe care vara, „le inchiriaza, obtinand astfel un beneficiu in plus. Cine e „mana de lucru” din aceste unitati turistice? Se stie: romanii, albanezii, ucraineenii, adesori chiar si africanii. Grecii, dirijeaza doar afacerile. Iar daca statul nu respecta acea lege cu cei 850 de euro, grecii ies imediat in strada (la Atena, Pireu sau Salonic, niciodata in insule, unde turistul trebuie respectat) si sparg magazinele.

Ajung si la „Cavo Greco” Doriti prima impresie, la cald? Nu mi-a placut! M-am trezit singur-singurel, intr-o vale pustie, pe marginea unui tarm stancos. Langa mine, nici un alt turist. Eram pe-acolo, doar eu si podul. Soarele tocmai prinsese ceva „inaltime”, era spre ora 9 si lumina „podul de piatra” dinspre mare. Deci nu puteai face poze bune decat de pe mare, nicidecum de pe sosea. Zona mult laudata, era de fapt un golf stancos, adanc, din care s-au desprins multi bolovani. In picioare, a mai rams doar acel pod natural, care in postere si bannere, e fotogenic, caci e fotografiat spre seara, cand e luminat puternic „dinspre uscat, nu dinspre mare” Deci primul sfat! Nu mergeti la „Cavo Greco” dimineata! Veti fi dezamagiti. Locul e izolat, nesemnalizat (daca nu era soferul de taxi, ca sa ma-nvarta pe nu stiu cate strazi si sosele), nu ajungeam acolo niciodata. Podul e pazit si inconjurat doar de un cordon, care era rupt. Exista un singur panou explicativ pe care scria „Natural bridge” si altul prin care eram avertizati sa nu depasim cordonul, caci e periculos. Si intr-adevar, asa este. Ca sa vedeti cat de cat podul mai ca lumea, trebuie sa urcati pe marginile stancilor din jur. Foarte periculoase. Daca n-ati stii ca acest pod exista, nici nu i-ati da importanta, se confunda cu bolovanisul din jur. Podul de piatra, arata bine doar dintr-o singura pozitie, atunci cand e-o zi senina si soarele il lumineaza direct. Iar marea are culori vii. Cavo Greco seamana mai degraba cu un mosneag care vrea sa se-nsoare si-si face vreo 10 fotografii, dintre care, spera el, macar una va iesi bine, ca s-o puna pe „matrimoniale”

N-ai nevoie mai mult de 10 minute pentru a admira acest loc, care e frumos, salbatic, dar doar atunci cand sunt conditii bune de luminozitate si mai ales, atunci cand pe mare, (si pe sub pod) trece cate un vaporas. Altfel, totul apare, cam searbad. Eu am ramas acolo cam o jumatate de ora si-am fotografiat podul si dinspre sosea si din stanga si din dreapta. In acest timp, n-au trecut pe-acolo, pe sosea, decat doi turisti si trei masini. Si nici podul de piatra, nu se tine prea bine. Pare si el imbatranit, are cateva crapaturi. Nu stiu de ce imi vine in minte melodia cu podul de piatra ce s-a daramat Grabiti-va, deci.

Asadar, cine n-a ajuns la Capo Greco, n-a pierdut mare lucru, e-un obiectiv turistic de „10 minute”. Partea proasta e ca, odata ajuns pe soseaua din acea vale, numai ai nici un reper. Parca aici ar fi capatul lumii si de-aici incolo incepe marea nesfarsita. Te simti abandonat. Luasem cu mine, ca masura de siguranta si numarul de telefon al soferului de taxi ce m-a adus. Am incercat sa retin drumul de la Nissi Beach si pana la Cavo Greco in memorie si apoi sa derulez imaginile inapoi. E imposibil. Soferul schimba mereu directia, trecea pe strazi si sosele fara semnalizare, eram derutat.

In fine, iau o hotarare. Inspirata. Urc pe soseaua de langa „Cavo Greco” si ajung la o intersectie. Nici aici, nu vad nici un semn rutier. Puteam s-o iau ba la stanga, ba la dreapta. Dau cu banul. Iese dreapta. Pornesc pe sosea, cu gandul de a ajunge undeva, unde sa-ntalnesc pe cineva. Dar nu intalnesc nici tipenie de om. Deodata, vad un autobuz gol care ma depaseste. E 101. Ii fac semn sa opreasca. Soferul, amabil, ma ia. Merge spre Paralimni. Ura! Am noroc. II arat biletul de 7 euro Larnaca-Agia-Napa-Paralimni. Mi-a zis ca nu e valabil, acela e pentru cursa „Intercity”, nu locala. Mai trebuie sa cumpar unul de 1,50 euro. Ii las 3 euro, doar ca m-a scos din necaz. Mai merg asa vreo cativa kilometri, pe cai necunoscute. Ajung in fine la Paralimni, care are mereu un Protaras inainte. Zau ca nu mai inteleg nimic. Acum se pune intreabarea, unde sa cobor. Am in mana prospectul cu cele 5 opriri din „P-P” (Protaras-Paralimni), sa-i zicem, care e un oras, la fel de lung precum sunt si celelalte: Agia Napa si Larnaca. Vad pe prospect scris „Beach Bus Station". Cobor in statie, care e situata in fata hotelului "Silver Sands", un gigant de lux. Am noroc. Ajung in centrul orasului, unde se afla multe hoteluri de lux, fiecare cu bucatica lui de plaja in fata.

Vrisi Beach

Una calda, alta rece, de fapt e invers. Dupa deceptia de la „Cavo Greco”, imi apare in fata „incantarea” de la P-P. Din statia „Beach Bus Station”, un drum printre hoteluri, ma indreapta spre plaja. Apare si piscina proprie a „Silver Sands Hotel”. Plaja din fata lui, e lunga, lunga, e greu s-o parcurgi pe toata. Chiar si cu privirea. Nisipul e fin si auriu. Intrarea in mare se face direct, pe nisip, dar exista si o zona pietroasa. Sunt multe hoteluri pe-aici, nici nu stii pe care sa-l admiri mai inati. Majoritatea au gazon si piscina „in curte”, aud ca sunt ocupate mai ales de englezi. Intre gazon si plaja, vezi aranjamente lito-florale si palmieri. Apoi, urmeaza faleza. Din cand in cand, apar si rampe pentru cei cu handicap. Cei care au proiectat faleza s-au gandit la toate. De fapt Cipru, este insula cu cele mai multe rampe pentru scaunele cu rotile. Le-am vazut peste tot, in fata hotelurilor, a parcarilor, a magazinelor si mai ales, pe langa faleza plajelor. Poti ajunge usor c-un carucior rulant, de la hotelul tau si pana pe nispul plajei.

Plaja principala si mai "de lux" din Protaras-Paralimni, numita Vrisi Beach, (asa a fost botezata de unii localnici, dupa multe intrebari dar unii mi-au zis ca numele ei e de fapt „Flamingo Beach”) observ ca e profilata pe sporturi acvatice. Exista numeroase bannere cu oferte de acest gen. Nu prea cunosc eu denumirea acestor sporturi dar ele sunt bine ilustrate pe bannere. Inca din avion, cand ma apropiam de Larnaca, observam numerose „perechi-perechi” de puncte albe, miscatoare, pe suprafata albastra a marii. Erau salupe ce tractau parasute sau alte obiecte plutitoare, ce faceau mai ales, delicilul tinerilor. Cobor pe faleza, apoi pe plaja. Apa marii era limpede si calda. Cativa copii faceau baie in mare. Era ora pranzului, era cald, toata lumea era pe faleza, la plimbare, pe plaja sau pe langa piscinele de pe gazon din fata hotelurilor.

Plaja Vrisi din "P-P" e extrem de lunga. Cand m-am intors de-acolo, cu autobuzul nr. 102, acesta s-a mai oprit in cateva statii din oras, de-a lungul falezei. Am mai vazut cel putin doua indicatoare pe care scria „to the beach”. N-am inteles niciodata impartirea administrativa a Protaras-ului (care are cele mai frumoase plaje, dupa cele din Agia Napa) si a Paralimni-ului, si care dintre ele e „sefa” si unde incepe un oras sau o plaje si se termina cealalta. Nu prea are insa rost sa-mi bat capul cu asemenea lucruri in concediu, important e faptul ca oferta plajelor din zona Protaras-Paralimni, e foarte mare.

M-am mai invartit prin centrul orasului, o vreme. Am cautat si o taverna dar... preturile erau cam mari. Un gratar de porc cu garnitura langa el, costa 11-12 euro. Asa ca mi-am zis sa mai astept, ca sa ajung in Larnaca, in centru, unde un Mc Donalds, isi freaca coatele cu un KFC, si unde un „Big Mac” costa 4,5 euro iar un „Big Daddy”, era 7 euro. E-atata mancare intr-un „Big Daddy”, incat simti ca crapi. Daca nu crapi de la mancare, crapi, dupa o vreme, de la chimicalele ce pastreaza savurosul gust al acestor vestite mancaruri de tip „fast-food”. La plajele mai salbatice din Protaras n-am mai ajuns, cu toate ca, cineva din hotel mi-a zis ca nu erau departe de "Silvers Sands Hotel".

Paralimni, Protaras sunt orase mari, precum cele prin care am trecut, pana a ajunge aici, adica Agia Napa si Larnaca. Observ ca in Cipru, nu prea exista „sate” ci numai orase. Dupa ce admir o firmitura din luxul acestui frumos oras-statiune (P-P), ma asez cuminte in statia de autobuz ce ma duce spre casa. Apare, dupa un timp si nr. 102., care, nu urmeaza calea clasica a „Inter-city”-ului ci o ia prin alta parte. Trece prin cateva orasele, lungi si ele, ale caror nume nu le retin. In primul urca vreo 50 de indieni. Mai raman si pe dinafara cativa. Capacitatea autobuzului e la limita. In statia urmatoare, mai vad vreo 50 de indieni, dar soferul le flutura un afis cu „full” si le face samn sa astepte urmatoarea cursa. Ajung acasa, in Larnaca. Intr-adevar, nr 101, ce te duce din Larnaca la Cavo Greco si Paralimni si nr. 102, care face traseul invers, nu opresc in centrul orasului Larnaca, la „Central Bus Station”, de pe Palm Avenue sau Finikoudes Avenue, ci pe o strada paralela cu centrul, de unde mai ai de mers o vreme, pana la aleea cu palmieri. N-as fi dat de aceasta statie, ascunsa pe undeva, pe o strada din zona comerciala, decat dupa serioase investigatii. Dar nici n-ar putea chiar toate cursele locale sa ajunga in centru, care e foarte aglomerat, masinile pe-acolo merg cu 5 kilometri la ora.

Final

Asadar, excursia de la cele doua obiective turistice, Cavo Greco (care m-a dezamagit) si o bucatica de plaja din Protaras-Paralimni (care m-a incantat), s-a terminat pe un ponton de pe Larnaca Beach, c-un Big Mac si-o Coca-Cola in brate.

@Web, te rog videoclipul https://www.youtube.com/watch?v=cbg9n9GHB-k, mersi

---

VIZUALIZĂRI: 7800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI