În Serbia încă mai există ruinele a aproximativ patruzeci de orașe și fortărețe medievale, niște veritabili martori tăcuți ai unei istorii zbuciumate. Acestea au fost construite în locuri importante din punct de vedere strategic, de-a lungul râurilor, a drumurilor principale sau pe liniile defensive de frontieră. Cetățile au fost gândite și ridicate pentru a fi de necucerit. Nu sunt doar simple mănunchiuri de pietre uitate de timp, ci martori tăcuți ai unor epoci de glorie [...] — citește

Când am plecat să ne plimbăm pe malul sârbesc al Dunării am hotârăt că vom mânca undeva în zonă, așa că după ce am vizitat Cetatea Golubac ne-am întors către Severin cu intenția să ne oprim la un restaurant pe malul Dunării și să mâncăm preparate sârbești. Gazdele noastre cunosc zona destul de bine... nu voiam să ne abatem din drum să mai pierdem prea mult timp, ora prânzului era trecută de mult și foamea își cerea drepturile... Câteva informații primite de la [...] — citește

După ce am băut câte o cafea turcească la cafeneaua Ada Kaleh în Severin, am plecat la plimbare pe malul sârbesc al Dunării... și dacă vremea ține cu noi mergem până la Golubac! Adică să nu ne doboare căldura, se anunța cod roșu... vom vedea cât ne țin bateriile!!! Ghizi ne-au fost M. și A-M, ei cunoscând foarte bine zona, ne-au dat și câteva informații ca severineni buni ce sunt și gazdele noastre în zilele petrecute la Drobeta Turnu Severin! Am trecut vama pe la [...] — citește

Gazda noastra (de la pensiunea CATS) ne-a indrumat catre acest restaurant, situat in centrul localitatii, chiar la strada principala. Este micut, are 8 sau 9 mese dintre care 3 sau 4 intr-o terasa, inchisa acum. La ora 17 era plin, am gasit ultima masa libera. Atmosfera de local mic de tara, incalzire cu un mic semineu, muzica sarbeasca in surdina. Am mancat peste, un salau proaspat prajit si o portie (de trei felii) de somn, fiecare cu o salata de cartofi (cartofi fierti apoi caliti cu ceapa), [...] — citește

Pe drumul spre țară dinspre Novi Sad, am trecut prin Golubac și de aici mai departe spre Porțile de Fier. În drum, cum era deja cam târziu, iar la plecare nu prea mâncasem nimic consistent, deja începuse să ne cam chinuie foamea. Și cum uneori călătorului îi șade bine și să facă un popas, am oprit în Donji Milanovac și după ce am dat bidiviului metalic ceva jăratic lichid să pape, am tras la cârciumioara asta din centrul satului, că mi s-a părut cea mai [...] — citește