Am ajuns destul de târziu la Durău după un drum de peste 400 km din Bucureşti cu opriri la mănăstirea Sinaia, catedrala franciscană de excepţie de la Sumuleu Ciuc (vezi impresii), Lacul Rosu (vezi impresii) unde ne-am ameţit putin foamea şi Cheile Bicazului (vezi impresii). Înainte de a ne caza, autocarul a oprit la mânăstirea Durău, pictată în interior în manieră encaustică (pe suport de ceară întărită) de N. Tonitza şi o echipă de la Academia de Arte Frumoase de la [...] — citește

Cu sute de ani în urmă pe locul unde se află astăzi mănăstirea Durău existau pustnici singuratici care trăiau în grote. Unii au înfiinţat schituri de lemn care ulterior au ars sau au fost luate de avalansele de pe Ceahlău. Se stie că în jurul anului 1600 acolo era un schit de maici condus de maica Mariana, fiica lui Vasile Lupu. Prima atestare documentară a a avut loc însă în 1779 când în schitul Durău vieţuiau maici care s-au strămutat împreună cu stareţa lor Nazaria [...] — citește

Dupa multi ani am revenit in Durau, si fiind nemultumiti de fosta pensiune unde fusesem cazati, am ales Antia 2 si a fost o alegere buna. Venind dinspre Sigisoara am avut parte pe ultima portiune de drum pana in Durau de 28 km de serpentine (pe care in cele 3 zile de stat in statiune le-am facut de 3 ori). [...] — citește

A fost frumos si cu o primire foarte bună din parte domnului Gheorghiță. Vom mai reveni si altă dată. [...] — citește

A fost o călătorie plăcută, relaxantă. Peisaje frumoase. Ne -am încărcat bateriile. Am ales pensiunea la recomandarea unei colege, căreia îi mulțumesc! [...] — citește