Rusalii în Samothraki (I)

TIPĂREȘTE

Cred că și vouă vi se întâmplă să puneți pe tapet vacanțe pentru că ați văzut poze deosebite dintr-un loc. Mie mi se întâmplă în cele mai multe cazuri. Anul trecut, de Rusalii, o cunoștință ne trimitea poze cu apusuri și răsărituri din Samothraki și n-a mai încăput nici o îndoială că vom merge cât mai curând acolo, chiar dacă mai mult decât pozele cu răsărituri și apusuri nu mai știam la momentul acela.

Ulterior, am început să citesc și să-mi dau seama că vorbim despre o insula sălbatică, puțin călcată de turiști, iar impresiile erau la extreme: “raiul pe pământ” sau “dacă vreți să vă ratați vacanța, mergeți în Samothraki”. Dacă am ales să merg înseamnă că în toate acele impresii contradictorii eu am găsit că mi se potrivește. Un sait bun, unde am găsit cam toate informațiile utile despre această insulă este următorul: insamothraki.ro/despre-insula-samothraki.

Perioada a fost să fie tot de Rusalii și singurul regret a fost că nu i-am dedicat o zi-două în plus pentru că aș fi putut să o consider bătută la metru pătrat. Așa, am rămas cu gândul la ea și sper să mai reușesc o escapadă vreodată, cât de scurtă, măcar pentru că sunt curioasă să văd ce va deveni peste 5 ani, să spunem.

Undeva prin ianuarie m-am uitat după cazare și am ales foarte repede o căsuță cu 5 camere, perfectă pentru grupul nostru de 5 familii, cu o notă foarte bună (9,4) și la un preț pe care nici cel mai cârcotaș dintre noi nu avea cum să-l comenteze (4 nopți – 116 EUR).

Cum am ajuns

Pe insulă nu există aeroport așa că mașina este singurul mijloc, dar drumul din București până acolo este scurt. 525 de km până în portul Alexandroupoli și încă 2,40 ore cu ferry-boat-ul, iar pe insulă distanțele sunt foarte mici. În Samothraki, există ca și în Thassos o singură șosea și câteva drumuri către satele din interior, numai că șoseaua principală nu este circulară, ci se înfundă la ambele capete în două dintre cele mai populare plaje ale insulei.

Drumul este aprox același ca pentru Thassos până în Komotini, după granița de la Makaza. De acolo, pentru Samothraki o faci în stânga spre portul Alexandroupoli iar pentru Thassos în partea opusă, până în portul Keramoti. Distanțele pe uscat sunt comparabile până în cele două porturi (35 de km mai mult spre Thassos) dar diferența o face ferry-boat-ul. Pentru Thassos sunt multe ferry pe zi și faci în jur de o oră, iar pentru Samothraki este un singur ferry-boat pe zi (pe timpul verii se mai suplimentează în unele zile), operat de compania Saos și face până pe insulă 2,40 ore.

Eiii, ferry-boat-ul ăsta ne-a cam scos peri albi. Am văzut că este doar unul pe zi și am vrut să rezervăm online, cum de altfel erau și recomandările. Am verificat regulat saitul companiei dar orarul pentru perioada noastră nu apărea neam. Cu vreo 2-3 săptămâni înainte de plecare se afișa doar programul pentru 2-3 zile și erau niște informații contradictorii pentru că în unele zile nu era afișat nimic. Am scris un email companiei și am primit un răspuns care ne-a dat pe spate. Călătoria pe apă până în Samothraki era/este subvenționată de statul elen care nu mai dorea să acorde această subvenție companiei Saos iar fără subvenție ei nu voiau să opereze. Urma să se facă o licitație și… să așteptăm.

Am văzut că și pe un forum era agitație mare și discuții aprinse referitor la asta, am scris și gazdei noastre, care ne-a spus că nu crede să fie vreo problemă pentru că au mai fost frecușuri din astea și că singurul ferry va circula. În săptămâna dinaintea plecării am sunat în fiecare zi la compania Saos iar ei ne amânau de pe o zi pe alta și ne spuneau să verificăm saitul pentru că se așteaptă răspuns de la statul elen. Noi plecam pe 13 iar pe 11 nu circulase nici un ferry. Halal încurajare cu două zile înainte de sejur! În fine, abia cu o zi înainte de plecare a apărut și ferry-boat-ul nostru pe sait și am făcut rezervarea și pentru dus și pentru întors.

Costul de persoană a fost de 10 EUR/sens, iar pentru mașină în funcție de caracteristici, în special lungime. Noi am dat 39 de EUR/sens pentru mașină mai mică de 4125 cm, dar prietenii noștri au dat aproape dublu pentru mașini mai mari. Noi am fost cu unul din copii și perechea lui și pe toți 4 ne-a costat 178 de EUR, dus-întors. Destul de mult dar a compensat cu insula foarte ieftină.

Am plecat la drum 3 mașini dar una a avut ceva peripeții, așa că în Samothraki am ajuns două atunci când trebuia, iar a treia a ajuns a doua zi. Cu balamucul de rigoare. Au pierdut o noapte de cazare în Samothraki, au rezervat o noapte în Alexandroupoli și au pierdut 50% din valoarea ferry-boat-ului de dus. Fiind 4 persoane în mașină i-a cam durut.

Apropo de asta, dacă vrei să anulezi o rezervare online este gratuit cu 48 de ore înainte, în aceeași zi este cu 50% pierdere iar ulterior, evident, că nu se mai poate face nimic și pierzi toți banii. Ei au avut noroc că noi am ajuns devreme în port și am putut să le anulăm biletele și să-și poată recupera cei 50%. Altfel ar fi ajuns peste ora 16, ora la care se închide ghișeul din port și nu se mai putea face nimic, pierdeau toți banii. Mai este important că biletele rezervate online se ridică de la ghișeul din port cu o oră înainte să plece ferry. Ferry-boat-ul nostru a fost la ora 16 și la acea oră s-a închis și ghișeul.

Pentru drum ne-am luat o marjă de 2-3 ore și am mers pe drumul consacrat, pe care am mers și în Thassos de două ori sau în Grecia continentală altă dată: București – Ruse – Byala – Veliko Târnovo – Gurkovo – Stara Zagora – Sredets – Dimitrovgrad – Haskovo – Kardzali – Makaza – Komotini – Alexandroupoli și din poarta noastră până în portul Alexandroupoli au fost 525 de km. Ca timp, am plecat la 5,15 de acasă și am făcut 8 ore și jumătate din București până în port, cu mai multe opriri scurte.

Am constatat că de când nu am mai fost noi la bulgari au apărut modificări la vamă, în sensul că am mers pe sub piciorul podului către noi ghișee unde erau 7-8 mașini, pe 3 rânduri. La ora aceea am trecut în aprox 20 de minute. Știam că putem să luăm vignieta pentru BG online dar nu am fost atenți la condiția de 24 de ore înainte, așa că am oprit imediat după vamă, în sensul giratoriu unde erau chioșcurile care vindeau vigniete până de curând și acolo este benzinăria Perfekt de unde am putut să o cumpărăm cash de la ghișeu, cu 15 leva sau 10 Euro (paritate proastă, nu vă recomand) sau de la bancomatul din interiorul stației, numai cu leva sau card.

Alte costuri legate de drum au fost taxa de pod de 14 lei la noi și 4 leva sau 2 EUR la întoarcere, la bulgari și am mai plătit 1,70 EUR*2, pe un tronson din Autostrada Egnatia Odos la dus și la întors. Schimbul valutar la data excursiei noastre era la bulgari 1 EUR = 1,92 leva sau 100 lei = 40 leva. Nu am schimbat deloc de data asta, pentru că am plătit numai cu cardul (vignieta, benzina și o înghețată la întoarcere).

Traficul a fost mai aglomerat decât îl știam prin Bulgaria. A fost o surpriză să văd șoseaua plină, inclusiv de camioane și TIR-uri. Dar de o parte din ele am scăpat la un moment dat, știut fiind că prin punctul de vamă de la Makaza nu au voie camioanele peste 3,5 tone. Am văzut foarte multe camere, aproape în fiecare localitate, în intersecții (pe stâlpi) și cu toate că cele mici sunt pentru vigniete, waze-le zicea că ar fi de radar și ele. Pe toată distanța am avut un tronson de 26 de km de autostradă la bulgari, după Stara Zagora și bucata de Egnatia Odos de la greci, destul de mică și ea.

Cum știam că la bulgari prețul motorinei/benzinei este ușor mai scăzut decât la noi, iar la greci mult mai scump, am plecat cu plinul de la noi și am mai făcut un plin după Haskovo, la un Petrol, cu 2,17 leva, adică aprox 5,42 lei/litru, cum spuneam mai ieftin ca la noi. Plinul ăsta ne-a ajuns până la insulă, toate plimbările pe acolo și înapoi am făcut plinul tot în Bulgaria, undeva după Karzdali.

Apropo de benzinării, știm că ele nu sunt așa de multe ca la noi și e bine să alimentați înainte de vamă pentru că apropierea de Grecia înseamnă carburanți mai scumpi. Și, în general, la intrarea sau ieșirea din localități. În principiu la benzinăriile mari, sau la Petrolul lor am văzut cu 2,17 – 2,20 leva. Lukoilul este mai scump, iar începând cu Karzdali se cam face 2,27 – 2,33 leva.

Ne-am întors acasă pe același drum dar n-am mai avut norocul de la intrare și la taxa de pod de la bulgari am stat la o coadă de 1,5 km, o oră fix.

Prin Makaza am trecut foarte repede la dus, cam 10 minute, dar mult mai greu la întors, când am prins cam jumătate de km de coadă. După o jumătate de oră de stat în soare s-a mai deschis un ghișeu și am avut norocul să trecem în trei sferturi de oră. Și la greci trebuie să aveți grijă la viteză pentru că imediat după Makaza este o bucată de 18-20 de km cu tuneluri dese și la fiecare intrare și ieșire sunt camere, iar viteza este restricționată la 50 de km în zona aceasta.

A urmat apoi bucata de autostradă de vreo 50 de km și călătoria de 2,40 ore cu ferry după ce ne-am ridicat biletele de la ghișeul din port.

Ferry-boat-ul este destul de mare, a fost plin ochi și la dus și la întors și sper că am reținut bine că duce cam 700 de persoane și 150 de mașini. Canapelele sunt confortabile, sunt și zone cu canapele și mese, bufet cu de mâncat și de băut, o zonă de jocuri și punțile exterioare de unde am văzut mulți delfini și la dus și la întors.

Din portul Kamariotissa până la cazarea noastră din localitatea Therma au mai fost vreo 13-14 km pe care i-am făcut pe o șosea goală, pe lângă mare, pe un drum foarte frumos, cu 2-3 taverne care aveau câteva mese simple, așezate pe malul mării, o primire cum nu se poate mai frumoasă.

Despre insulă, în general

Samothraki este o insulă mică din Marea Egee și are undeva sub 3000 de locuitori. Mică, mică, dar printre cele mai înalte ale Greciei din cauza Muntelui Saos, de 1611 m pe lângă care este concentrat totul pe insulă. Aceasta o face foarte atrăgătoare pentru că mi se pare ideal să ai și munte și mare la un loc.

Cea mai importantă localitate, cea mai mare și cea mai dezvoltată dar și singurul port este Kamariotissa, unde trăiesc mai mult de o treime din locuitorii insulei. Cam 700 sunt și în Chora, capitala insulei și dintre localitățile mai răsărite, Therma adăpostește și ea câțiva zeci de locuitori. Mai sunt câteva sate mai mari (mare însemnând 20 de suflete, poate), iar restul locuitorilor sunt dispersați în sate cu 2-5 sau 10 locuitori. Ne-am amuzat de câteva ori când ne-am abătut spre câte un sat și am avut surpriza ca acolo să găsim o singură casă.

Mi-am făcut o impresie cititind despre insulă dar la fața locului am văzut lucrurile un pic diferit. Singurele materiale informative pe care le-am găsit pe insulă a fost o hartă pe care ne-a pus-o la dispoziție gazda noastră. Nici vorbă de puncte infoturistice pe undeva sau pliante cu informații. Studiind puțin harta de la Georgios și după ce am vorbit și cu el ne-am dat seama că nu avem nevoie de nici un plan. Pe insulă nu sunt prea multe obiective și nici șosele pe care să te încurci. Este o singură șosea pe lângă mare care se înfundă însă la un moment dat și în partea de est și în partea de sud. Din ea mai pornesc câteva drumuri spre satele din interiorul insulei sau către cele câteva biserici foarte vechi.

Therma, unde ne-am instalat tabăra, este o localitate mică, așezată la 2-300 de m de mare, în partea de nord a insulei, între port și capătul dinspre est, așa că ne-am dat seama că nu avem decât să mergem pe șoseaua asta și în stânga și în dreapta și să ne abatem după indicatoarele de sate, biserici, forturi sau taverne, pe care le întâlneam în drum. Are un port care nu se mai folosește în prezent și primul beach bar, Saoki, deschis pe plajă la sfârșitul anilor ’90, care la vremea sejurului nostru se pregătea de deschiderea sezonului estival. De fapt a deschis cât eram noi acolo. Plaja este cu pietriș și nisip iar în stânga portului este un mic golfuleț cu o plajă mai nisipoasă dar intrarea în mare este tot cu pietre.

Pe spatele hărții am găsit și povestea insulei și cu toate că nu doresc să expun aici toată istoria ei vreau să menționez totuși că este locul cu cele mai multe stăpâniri despre care am citit eu vreodată. Viața în acest colț de rai a înflorit cu multe milenii ÎC în zona Palaiopolis, (unde este intrarea la Sanctuarul Zeilor) și apoi Samothraki a avut o grămadă de ocupații de la bizantini, genovezi, francezi, turci, englezi, iar turci, iar englezi, iar turci…. și tot așa s-au perindat mulți stăpâni.

Cea mai liniștită ocupație a fost la mijlocul anilor 1400 când insula a fost vreo 25 de ani sub dominația unei familii genoveze, Gattilusis, care a făcut multe fortificații pe insulă, inclusiv Fonias și Gattilusi, cele două turnuri de apărare dar și cetatea de la Chora, capitala insulei.

Unul dintre cele mai monstruoase lucruri pe care l-am citit vreodată a fost despre Samothraki și revoluția de la 1821, când, la 1 septembrie, flota turcă a ajuns pe insulă, a debarcat 2000 de soldați care au acționat în stilul caracteristic acelor vremuri. Au omorât toți localnicii, mai puțin câteva sute care au fost obligați să treacă la Islamism și apoi au fost vânduți ca sclavi, au ars fiecare casă, au omorât toate vitele și au pustiit insula. Au lăsat în urma lor o distrugere absolută. Abia în 1912 Samothraki s-a unit cu restul Greciei.

Vedeta insulei este capra, fără îndoială. Cu ea te întâlnești peste tot, de la plaje, marginea drumului, stânci, păduri, sate, sau ferme rudimentare, dai de ea peste tot. Nu-i de mirare că și bunătățile insulei sunt cele pe bază de capră. Am găsit în meniuri o pagină întreagă cu feluri de capră. Ne-am tot întrebat dacă sunt sălbatice, pentru că sunt prea multe și în toată insula și cum fac oamenii. Se duce fiecare când are nevoie de o capră și îi ia gâtul sau cum? Dar ne-am lămurit repede că chiar dacă le vedem peste tot și în cele mai ascunse cotloane ele aparțin cuiva.

Altă vedetă a insulei este hortensia pe care o întâlnești la tot pasul, în tufe mari, de toate culorile. Aproape fiecare tavernă sau casă este îmbrăcată în flori, iar aceste hortensii ne-au înnebunit.

Apa este bună de băut peste tot în insulă și asta îți oferă un confort. Pentru cei care au reticențe se găsește și la supermarket, la prețuri mai mult decât accesibile, cum, de altfel, sunt toate prețurile pe insulă. Referitor la asta în afară de costul ferry-boat-ului care nu mi se pare chiar rezonabil, restul este foarte ieftin. Pornind de la mâncare până la suveniruri și faptul că nu plătești ca să ai acces undeva. Singurul preț pe care l-am plătit în tot sejurul au fost 3 EUR de persoană, intrarea la Sanctuarul Marilor Zei, un loc mult mai puțin promovat decât am găsit la fața locului.

Vremea și apa mării în această perioadă au fost ideale. Temperatura în aer a fost de 28-35 de grade și am suportat-o foarte bine. N-a seamănat deloc cu 35 de grade de la București. Apa nu știu câte grade a avut dar a fost numai bună de bălăceală.

Ca și posibilități de cazare nu vă imaginați că găsiți hoteluri mari, cu tot felul de facilități și cu un număr mare de stele. Peste tot am văzut doar mici hoteluri și vile cu camere de închiriat iar cele mai potrivite localități pentru asta sunt fără îndoială portul Kamariotissa și localitatea Therma. Și capitala Chora ar fi o soluție bună dar ea este mai retrasă în munți și dacă nu te duci doar la odihnă cred că mai potrivite sunt celelalte două.

Supermarket-uri foarte puține și mici. În port este unul mai răsărit iar în Therma unul un pic mai mic și toate se numesc Papanicolau. În Therma mai este încă un magazinel mic, Amigos, deschis non-stop, unde găsești câteva chestii de bază.

Sunt destule locuri în care o să găsiți localnici care vând la câte o tarabă produse locale: miere, conserve din alge și plante de pe insulă, crème de față făcute de ei sau ceaiuri. Am cumpărat și eu din Chora, niște ceai din flori care cresc pe munte pe care le-am cumpărat și din Thassos sau mi le-am adunat singură când am urcat pe Ypsarion.

Amatorii de camping trebuie să știe că sunt două campinguri foarte mari, unul fiind în Therma iar celălalt foarte aproape. Chiar în Therma este camping-ul Platia iar la 1-2 km începe campingul Varades, care se întinde destul de mult într-o pădurice. Din Varades ai acces la restaurantul Fonias, un loc încântător, unde noi am fost de două ori.

Posibilitățile de deplasare pe insulă sunt cu mașina, cu scuterul sau cu bicicleta. Există și niște autobuze care pleacă din port spre câteva localități dar nu vă bazați deloc pe asta. Insula are o formă ovală și spuneam că există o bucată în partea de nord care este accesibilă doar cu barca.

Am zis că insula este pustie dar dacă ferry-boat-ul ăla aduce și duce zilnic 700 de persoane, oamenii ăștia erau pe undeva. Este adevărat că cei mai mulți ni s-au părut a fi localnici care merg pe continent pentru aprovizionare dar sunt și mulți turiști, marea majoritate hipioți. Și ne-am întâlnit cu români absolut peste tot. Pe toate plajele, la cascade, în capitala insulei, la taverne…. nu cred că a fost un loc unde să nu găsim și o mașină de români.

Amatorii de hiking trebuie să știe că au ce face. Sunt câteva rute de 2,3, 4 ore care merg de-a lungul râurilor printre copaci foarte vechi. De asemenea, în unul din satele de pe munte unde am ajuns am găsit un indicator de canion, dar ne-a ieșit în cale brusc și nu venisem pentru asta, dar nici timp să mai revenim nu a fost. Traseul pornește din satul Xiromonasos. Și amatorii de scufundări trebuie să știe că au unde să își satisfacă acest hobby, dar la plaja de pietricele negre am văzut oamenii venind cu echipamentul de acasă și cred că doar la plaja de nisip din capătul opus al insulei ai facilități de închiriere. De asemenea, sunt câteva trasee de biciclete pentru care există panouri informative chiar la șosea.

Plajele sunt sălbatice ca și insula și având în vedere că ești aproape singur în univers îți poți alege locul unde să te așezi. În cele două extreme ale drumului sunt cele două plaje renumite. În partea dreaptă (față de port, sau de localitatea Therma, unde am stat noi) drumul se înfundă la Capul Kipos și plaja de pietricele negre, Kipi Beach. După un drum spectaculos, de aprox 18 km, pe lângă apă, stânga mare, dreapta munți, cu multe opriri pentru view, am găsit o parcare în plin soare cum de altfel este întreaga plajă, dar și câțiva copaci pe partea dreaptă a drumului și acolo am preferat să ne lăsăm mașinile, chiar dacă gazda ne spusese să evităm să le lăsăm sub copaci pentru că se urcă caprele pe ele ca să mănânce.

Plaja este mărginită într-un capăt de o stâncă unde poți face plajă și te mai poți feri de soare dar acolo erau doar nudiști, iar la capătul celălalt, este o fereastră naturală pe care am văzut-o de sus de pe drum, asemănătoare cu cea din Malta sau cea de la Tyulenovo din Bulgaria, mult mai mica însă. Între cele două capete sunt vreo 2 km, am apreciat noi, iar pe plajă erau 5 grupuri de oameni, să zic. Adică fiecare cu suta lui de m de plajă. Cea mai liniștită plajă de pe insulă dar și cea mai însorită.

În Therma sunt mai multe zone de plajă. În dreapta portului este plaja principală, lungă, lată, cu pietricele, aflată în plin soare și un beach bar care oferă și șezlonguri. În stânga portului este un golfuleț unde este și o terasă de pește, plaja este nisipoasă dar intrarea în apă tot cu pietre. Plaja este mai îngustă, dar având în vederea “aglomerația” de pe insulă nu există vreo problemă. Avantajul este că plaja se află chiar la baza unei stânci așa că aici e loc și de umbră.

Mai în stânga spre port sunt alte zone de plajă, dar cu toate că plajele sunt la fel ca celelalte, intrarea în mare este mai greoaie din cauza pietrelor foarte mari, așa că eu vă recomand să vă așezați la plajele pe care le vedeți marcate pe o hartă.

Într-una din zile am ajuns și la cea mai populară și căutată plajă de pe insulă, Pachia Ammos Beach, plaja de nisip lungă și largă, aflată în centrul coastei de sud, dar din păcate doar ca să ne reunim cu două perechi care și-au petrecut o parte din zi acolo, cât noi am bănănăit prin munți. Aici este o tavernă cu pește și fructe de mare, Nikos. Noi n-am mai apucat să facem nici plajă, nici baie pentru că la toți ne era foame și voiam să mâncăm la una din tavernele renumite pentru cea mai gustoasă capră, ambele din satul Profitis Ilias. Am sperat să ne mai întoarcem dar nu s-a mai întâmplat.

Peste tot, pe insulă, dai de nudiști și hipioți. În ceea ce privește nudiștii, nu neapărat în locuri special amenajate, ci peste tot. Dacă mergi la o cascadă îi găsești acolo facând baie, de-a lungul râurilor, în vathrele de la Therma, pe oriunde. Asta nu prea mi-a plăcut. Ca să ajungi la cascadele de pe râul Fonias presupune puțin efort. Cel puțin acum a fost foarte cald, drumul nu chiar comod, pentru că mergi printre pietre și rădăcini de copaci și transpiri foarte mult. Eiii, și să ajungi la cascadă și să vezi oameni care au venit ca și tine, lac de transpirație, că se dezbracă în fundul gol, fără nici o jenă față de ceilalți turiști/copii și se aruncă în lăculețele de la baza cascadei, nu știu ce să zic. Poate într-o apă curgătoare ar mai fi cum ar mai fi, dar în toate vathrele astea din Samothraki, care sunt niște căldări mici, niște ape stătătoare, nu mi s-a părut chiar la locul lui. Eu n-am nimic împotriva obiceiurilor și plăcerilor oamenilor dar un pic mai discret mi s-ar părea mai potrivit.

Chiar dacă de-a lungul drumului sunt și plaje mai nisipoase intrarea în mare este cu pietre, cum spuneam, așa că nu se poate fără pantofi de baie. Și chiar dacă uitați să îi luați de acasă găsiți la fața locului și la vremea sejurului nostru costau 8 EUR.

Ar mai fi de zis…. revin cu o parte a doua.

---

VIZUALIZĂRI: 3471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI