Lindos — istorie, mult soare, flori, plaje... frumusețe!

TIPĂREȘTE

Acum 7 ani, mai precis în 2015 am mai fost la Lindos. Atunci am vizitat și castelul, acropolele.

Revenind pe insulă, mi-am dorit să văd din nou Lindos, dar altfel... fără să mai urc la acropole, de aceea nu-i invidiam nici pe cei care o făceau. Erau cam 35 de grade când am ajuns noi acolo. Am vrut de data asta să mă pierd pe străduțele înguste, să admir florile de bouganvillea, să admir ușile și porțile, absolut speciale, arhitectura cicladică, iar finalul zilei să fie pe plajă.

Pentru că nu am închiriat mașină în acest an, am studiat posibilitățile, iar concluzia a fost clară pentru achiziționarea unei excursii de la o agenție locală, excursie care se chema simplu Lindos by bus.

În ce a constat? Am urcat din dreptul hotelului, la strada principală, la ora 9.10 în autocar, apoi după ce am mai „cules” și alți participanți, am făcut o călătorie plăcută, pe coasta de est a insulei către Lindos, un drum ce a durat cca o oră și jumătate. Am ajuns în parcarea pentru autocare pe la ora 10.40. Timp liber până la ora 15.30, când ne-am întors. Prețul a fost de 18 euro de persoană. Cu alte cuvinte, am fost transportați elegant acolo. Fiecare a făcut ce a dorit în răstimpul petrecut în Lindos.

Eu zic că a fost o afacere bună. Înainte să ajungem, la un punct de belvedere, am oprit pentru vreo 10-15 minute, timp suficient să facem poze minunate cu Lindosul, cu golful și plajele sale, văzute de la înălțimea drumului. Fantastică această panoramă!

Pentru că m-am așezat strategic pe partea stângă în autocar, am avut ocazia să văd foarte bine drumul spectaculos pe coasta de est. M-am uitat cu jind la Feraklos Castle-Κάστρο Φερακλού- pe care acum 7 ani ne-am cocoțat cu peripeții ???? (vezi impresii), apoi cu puțin înainte de a ajunge la punctul de belvedere, am admirat frumoasa zonă cu plaja Vlicha, iar în plan îndepărtat Paralia Kalathos, o plajă foarte lungă, ce se termină cu plaja Xaraki (Charaki) , pe care o vedeam așa bine de la ruinele castelului Feraklos.

Câteva cuvinte despre Lindos-istorie:

Λίνδος-Lindos, a fost fondat de dorieni în secolul X î. Hr, conduși de Regele Tlepolemus din Rhodos. La vremea aceea Lindos, alături de alte cinci orașe făcea parte din alianța Hexapolis Dorian. Celelalte cinci erau: Kamiros, Ialyssos, Kos, Halicarnas și Cnidus din Caria.

Faptul că locația sa, situată în estul insulei, în golful Megalos Yalos, a favorizat relațiile cu fenicienii, i-a adus și un câștig considerabil, iar dezvoltarea maximă a cunoscut-o în secolul VIII, devenind un centru comercial important.

La sfârșitul secolului V î. Hr., odată cu întemeierea orașului Rhodos, scade și importanța Lindosului, lucru ce s-a întâmplat și în cazul Ialyssos-ului, după cum v-am povestit mai zilele trecute.

Acropola din Lindos, dominată de Templul Atenei Lindia a atins forma finală în jurul anului 300 î. Hr. Cu trecerea timpului, în perioada elenistică și romană, templul a cunoscut modificări, adăugându-i-se alte și alte clădiri. Astfel, cetatea este fortificată succesiv de greci, romani, bizantini, Cavalerii Ordinului Sf. Ioan și mai apoi de otomani.

Mai multe informații puteți găsi aici:

rhodesguide.com/travelgui ... lages.php?ssp=7

Nu voi mai insista despre acropole, am vorbit acum 7 ani, în plus acum nici nu am fost acolo, doar am admirat-o de jur-împrejur. Voi pune vreo 2 poze și din 2015.

Astăzi, Lindosul este o mare atracție turistică, asemeni unui magnet, practic nu poți să-i reziști, are un farmec aparte. Situat la 47 km de capitală, se poate ajunge aici, cu autobuzul local-firma K-tel din Rhodos Town, autobuze de culoare alb-portocaliu, taxiul, mașina închiriată, excursie pe mare cu vaporașul, sau cu autocarul, așa cum am ajuns noi.

Orar și prețuri autobuze puteți consulta aici:

rhodestravelguide.gr/wp-c ... uses-Rhodes.pdf

După cum am spus și la început, noi am fost aici în 2015, în septembrie și atunci principalul nostru obiectiv a fost să urcăm la Acropole. Drumul spre cetate o ia prin sătucul fermecător, durează în jur de o jumătate de oră și ultima porțiune a sa, este în afara satului, pe scări, mai mult pe la soare, așa că aveți nevoie de apă, pălărie și cremă de protecție și nu în ultimul rând încălțăminte adecvată. Sus, pe platou nu aveți parte de umbră mai deloc, așadar pregătiți-vă bine.

Pentru cei care merg mai greu, sau pur și simplu de plăcere, există încă, posibilitatea urcării cu taxi-măgăruș, dar văd că au impus greutatea maximă de 100 kg. ????

Anul acesta noi am zis pas cetății, dorind să ne axăm mai mult pe descoperirea satului Lindos, a străduțelor sale înguste și fermecătoare, a plajelor pe care atunci le-am neglijat.

Parcarea pentru mașini și autocare este jos, la nivelul șoselei, de acolo se urcă pe un drum până în piațeta centrală, de unde se cam împart drumurile. Un copac falnic și bătrân stă chezășie vremurilor, iar ramurile sale dau umbră generoasă mai pentru toată zona. Sunt și băncuțe aici, așadar vă puteți odihni nițel după prima porțiune de drum, în plus e musai să faceți poze cu panorama încântătoare. Aici sunt și primele toalete publice, cu 50 de cenți.

Dacă o iei la dreapta începe satul propriu-zis, la stânga este drumul spre plaja Lindos. Sunt indicatoare în acest sens.

Bineînțeles că am luat-o spre dreapta, bucurându-ne pentru moment de umbra binevenită de la cei câțiva copăcei din zonă, precum și a faptului că străduțele sunt înguste iar copertinele magazinașelor și a restaurantelor se suprapun în majoritate, dând un aer respirabil cel puțin. Aproape în permanență aici este aglomerat, așa a fost și acum 7 ani, așa era și acum.

Casele sunt foarte frumoase, doar cu un nivel sau cel mult două, văruite într-un alb strălucitor, aproape dureros de strălucitor pentru ochi, n-am prea putut sta fără ochelari de soare. ????

Acoperișurile sunt plate, arhitectura caracteristică cicladelor în general. Pata de culoare o reprezintă ușile și porțile de lemn masiv, de regulă maronii, unele cu modele sculptate, cu mânere de fier forjat reprezentând o mână sau un cap de leu, foarte frumoase, dar toate având un ancadrament de piatră griu-cenușiu, adevărate opere de artă. Nici cu geamurile nu e vreo diferență, majoritatea sunt cu obloane de lemn, tot maronii, iar în jurul lor, ancadramentele de piatră poroasă sunt frumoase.

Unele case sunt simple, altele mai mari, adevărate conace, probabil ce au aparținut familiilor aristocrate sau unor căpitani de vas deveniți bogați.

Pe multe din clădiri la etaj sunt terase, spațiile fiind înguste, localnicii s-au orientat bine, punând mesele sus, atrăgând o dată în plus clienții și cu o belvedere frumoasă spre cetate. Pentru că satul se întinde la poalele dealului pe care stă cetatea, panorama este splendidă, de oriunde ai privi.

Străduțele formează un adevărat labirint, dacă nu ești atent te trezești pe aceeași alee câteva minute mai târziu. Curțile și treptele, sau scările caselor sunt pavate cu pietricele alb-negre, formând mozaicuri cu diverse modele.

Aproape la fiece pas ai parte de magazinașe mici, foarte șic, cu tot felul de produse, începând de la haine, încălțăminte, poșete de piele, mirosul fin de piele îl simți de la câteva clădiri distanță. Apoi sunt magazine cu produse tradiționale, cu fel și fel de souveniruri, bijuterii, cosmetice, cafenele intime, cu două măsuțe și doar patru scăunele lipite de peretele alb, acoperite cu un covoraș țesut la război, sau decorate cu perne multicolore.

„Legea” o fac florile și verdeața, iedera ce se întinde pe sus, pe ziduri, până la acoperiș, unde acoperă terasa restaurantelor. Te și miri de unde iese câte un fir de bouganvillea, dintr-un vas mic, un butoiaș de ceramică lipit și acela de zidul din piatră rece.

Ca peste tot, sunt și aici biserici, cea mai importantă fiind Panagia (Church of The Holy Virgin), cu o clopotniță foarte frumoasă, vizibilă de departe, bun punct de reper în orientare. În 1489, Marele Maestru Pierre d' Aubusson a dat bani pentru repararea bisericii și pentru construcția unui pridvor cu o boltă înclinată. Azi putem vedea pe latura de sud a clopotniței mici, blazonul marelui maestru și al comandantului castelului Pierre d' Aymer. Se spune că cea mai veche inscripție datează din 1637.

Am trecut de aleile care duc spre acropole, marea majoritate a turiștilor acolo se îndreptau, noi ne-am continuat liniștiți drumul spre sud, intenția noastră era să mergem la Golful St. Paul, pe care acum 7 ani l-am văzut doar de sus.

Am remarcat că brusc străduțele au devenit mult mai libere, iar eu puteam să pozez în liniște, fără riscul de a mai prinde pe cineva în cadru. În curând aveam să dăm și de Teatrul Antic, situat pe una din laturile dealului, mai precis pe latura sud-vest, la poalele Templului Atenei.

Teatrul datează din secolul al IV-lea î. Hr, iar scaunele au fost săpate în piatră, direct în stânca de pe deal. Sunt 19 rânduri, apoi peste diazom încă 7. Ca întotdeauna, primele trei rânduri erau destinate oficialilor. Teatrul antic din Lindos găzduia 1800 de spectatori și era legat de evenimente culturale închinate lui Dyonisos, dar au fost și alte competiții sportive, procesiuni sau sacrificii.

Nu este deschis, dar se vede foarte bine.

Am pornit mai departe, până la ultimele case din sat, de aici deja am zărit marea, o frumusețe albastră, trecută printr-un filtru de culoare, asta însemnând o explozie de tufe cu flori colorate și leandrii roșii, foarte parfumați, hibiscus, levănțică și albăstrele. Acolo am făcut primele poze, nu am luat-o pe drumul din dreapta unde circulă mașinile. Aici e și prima parcare, pentru partea aceasta a golfului. Pentru că drumul continuă încă vreo 2-300 de metri până dincolo, la cea de-a doua parcare, de la mica biserică albă, Agios Pavlos, aflată peste drum... ă... peste mare! Acolo este plaja Agios Pavlos.

Se spune că numele locului i se datorează chiar Apostolului Pavel, care ajuns pe insulă, în anul 57 d. Hr. Aici în acest loc a propovăduit cuvintele lui Isus.

Noi am mers înainte pe brațul stâng al golfului, drumul în coborâre este bun, asfaltat, treci parcă printr-un tunel format din flori, din tufele bogate de leandrii care aici au devenit adevărați copaci, yucca, cactuși, salcâmi și chiparoși, ramurile lor unite laolaltă formând o arcadă spectaculoasă. Și printre ele se zăreau petece albastre-marea cea frumoasă și atât de liniștită aici în golful creat între stânci. Ultimele porțiuni sunt pe trepte, iar acolo se dezvăluie încet-încet, un mic paradis. Eu așa l-am asemuit.

Aici este plaja Mikros Gialos.

La mal, apa este mică, verzuie, se zăreau pietrele și stâncile din ea. Pe măsură ce se adâncea devenea de un albastru tot mai intens. Iar de jur-împrejur, toate formațiunile stâncoase, fiece mic locșor era folosit la maxim, cu șezlonguri, cu baldachine, umbrele, tot felul de locuri atrăgătoare pentru o relaxare deplină.

Era și o mică terasă, Dimitri' s Taverna, la un nivel superior, de unde evident puteai admira totul! Aici ne-am odihnit și noi, preț de câte o bere rece. Preț de preț aș spune=11 euro 2 beri, nici măcar grecești, că nu aveau, la 330 ml. Dar acolo, e de înțeles, na!

Se putea servi și masa, există toalete, duș.

Dacă ar fi fost după mine, aici aș fi lenevit toată ziua, este genul de loc care mie îmi place maxim... dar soțului nu-i prea plac pietrele din apă... și oricum mai aveam de umblat, voiam să ajungem și la celelalte plaje.

Cum am spus, recomand cu drag!

Mă uitam cu jind și peste „drum” , dar acolo părea așa o plajă „cuminte” , prea aranjată, prea ordonată, că eu tot aici aș fi tras. Pentru mine acest loc era parcă nepământesc, plin de flori, multă culoare, ce mai, raiul pe pământ! Sper ca pozele să dovedească asta!

Bărcuțe albastre se balansau la mal, în așteptare de clienți și erau doritori, am văzut prin zonă. Golful, ca o piscină mare, este aproape rotund, de jur-împrejur sunt stânci golașe și numai o mică latură este deschisă, spre marea cea mare, pe acolo vin și pleacă micile iahturi sau bărcuțele care aduc turiști.

Iar ruinele castelului sus pe stânca cea mare sunt perfecte pentru decor, asta așa ca să nu uităm unde suntem, nu?

Cam trei sferturi de oră am poposit pe aici, „încărcându-mă” cu multe poze frumoase, pentru amintire. Cu regret am plecat, dar și cu dorința de a vedea mai mult.

De data asta am mers către plaja din nord-est, de lângă micul port unde sosesc turiștii care vin pe mare în croazieră. Vasele stau frumos aliniate până când turiștii, preț de două sau trei ore fac plimbări între acropole și plajă, timpul fiind destul de limitat pentru ambele, de aceea totul e o cursă contracronometru. Plaja aceasta se numește Pallas, există și mai multe taverne, Skala, Giorgos Cafe Bar, sau Pallas Beach Taverna. Lume multă e peste tot, atât în partea asta, cât și dincolo, la plaja principală-Paralia Lindos. Aceasta din urmă este cu mult mai mare, mai lungă și mai lată.

Noi am mers spre ea prin sat, trecând încă o dată pe lângă biserica Agios Demetrios, de unde panorama este minunată, atât spre Pallas beach cât și spre Lindos beach.

Cealaltă biserică mică, Ayios Georgios Pachymachiotis, este o biserică cruciformă, cu o cupolă ce datează din 1395 conform inscripției de pe latura de sud. Din curtea bisericii panorama spre cele două plaje este minunată.

Dacă Lindos este renumit ca un loc foarte romantic și perfect pentru organizarea unei nunți de vis, acum am văzut și clădirea-sediul unei astfel de afaceri. Dacă doriți domnișoarelor!!!

Imediat din piațeta principală drumul o ia la vale spre plajă, circa 10-15 minute, mai ușor și repede la dus, mult mai greu la întors.

Plaja Lindos este bine organizată, cu șezlonguri și umbrele, destul de piperate ca preț, cele de plastic 15 euro setul, cele de lemn cu saltea 20 euro. Există dușuri, cabină de schimb, iar toaletele sunt cu plată, cu 50 de cenți.

În spatele șezlongurilor, la umbra copacilor, există mai multe restaurante, am văzut că servesc și la șezlong. Noi am luat doar bere și sucuri, câte un sandviș, apoi apă rece pentru drum la întoarcere.

Marea este foarte calmă și mică la mal, fără nici o urmă de val, fără nici o adiere de vânt, se simte așadar fiecare grad de căldură, e aproape sufocant. Și din acest punct de vedere, dincolo era mai bine, la umbra stâncilor! Dincolo-la golful St. Paul zic!

Dar a fost bine și aici, pentru că am stat în apă aproape tot timpul și atunci a fost perfect. Plaja este cu nisip fin, auriu, foarte fierbinte la ora aceea, iar în mare peste tot nisip.

Ideală pentru familiile cu copii, de altfel prezenți în număr foarte mare. Da, este cea mai aglomerată plajă pe care am văzut-o în ultimii ani în Grecia. Lucru care se schimbă vizibil după ora 15, când, rând pe rând, turiștii încep să-și strângă lucrurile, fiecare după ritmul și ora la care trebuie să plece. Atunci vor rămâne probabil doar cei care sunt cazați acolo.

Luați-vă timp pentru întoarcere, la deal este mereu mai greu... căldura este mare și obositoare ☀️

Dacă recomand? cu siguranță, da! este unul din cele mai frumoase locuri din insulă, deși cam prea aglomerat pentru gustul meu, e și foarte comercială, dar nu ai cum să n-o vizitezi!

Merită cu prisosință pentru Acropole, pentru castel, pentru priveliștea de sus, pentru satul alb, pentru florile sale minunate, pentru plajele de vis.

Dacă vreți să vă mai convingeți uitați-vă și la poze!

Webmaster, o rugăminte:

youtu.be/P90PmSAoIzQ

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI