Explorarea fluviului Amazon

TIPĂREȘTE

Îmi e foarte greu să vorbesc despre Amazon! Este un tărâm magic, cu o floră și o faună atât de bogată!!! Nu degeaba i se spune plămânul planetei. Cum spunea și colegul TraianS e un tărâm ce creează dependență, după ce l-ai explorat cât de cât. Iar lipsa lui poate cauza chiar depresie. N-am ajuns atât de departe, dar cine știe?

Excursia în Amazon a fost cel mai greu lucru de organizat, de către mine, din tot sejurul în Brazilia. Cum spuneam, nu prea am găsit date utile și cât mai proaspete pe net, de la turiștii români. După îndelungi căutări, am ales o agenție locală situată chiar în Manaus, care mi-a oferit mai multe tipuri de pachete de explorat jungla amazoniană, de la o zi, la mai multe zile petrecute în junglă. Dat fiind timpul nostru destul de limitat, din nefericire, am ales un pachet de trei zile și două nopți, la prețul de 750 BRL de persoană, aproximativ 800 de lei în banii noștri. Acesta includea transferul de la aeroport la hotelul din Manaus unde am petrecut o noapte (vezi impresii), de la hotel la lodge din junglă,cazare pentru o noapte la lodge cu toate mesele incluse plus o noapte în junglă, plimbări atât pe apă cât și pe uscat pentru descoperirea minunățiilor locale, plus retur de la lodge la aeroport.

Nu părea mult, pentru că acolo distanțele sunt mult mai mari , ca la noi în deltă. De exemplu, lodge la care am locuit era situată la 180 de kilometri de oraș. Așa că, una peste alta , am fost mulțumit de preț și nu am mai negociat nimic.

Când iei bilete cu mult timp înainte, așa cum fac eu, de exemplu pentru această excursie am luat din ianuarie anul curent, în afară de avantajul prețului, observ că este extrem de probabil să ai parte si de dezavantaje datorate schimbării inopinate a orarului de zbor. Așa am pățit aici, alesesem un zbor Manaus-Iguazu cu Latam Chile la ora 18, care a fost devansat la ora 15,30. Numai că noi aveam întoarcerea din junglă la ora 17.

Ce să facem? Îl sun pe Ricardo și îi spun că la ora 14 e musai să fiu la aeroport. No problem. Transfer privat, care costă evident încă 500 de reali. Aici mi s-a aprins lampa. 5 pers x 750 reali= 3750 reali + 500 reali egal 4250 reali. Cam 1100 USD. Îi spun Ricardo e ok 4000 reali toată distracția? Îmi răspunde pozitiv și batem palma.

Interesant la această agenție cu care am tot corespondat a fost faptul că nu mi-a cerut absolut niciun ban în avans, ci am achitat când ne-am întâlnit. Aveam ceva dubii de seriozitate, dar nu a fost cazul. Au fost impecabili, totul la minut. Incredibil prin junglă cum comunicau fără semnal la telefon!

Dar să începem povestea. La articolul dedicat orașului Manaus am povestit cum am fost asteptați la aeroport de un reprezentant al agenției, care ne-a dus în siguranță la hotel și ne-a ajutat și cu schimbul valutar.

În ziua plecării în junglă am primit mesaj de la Ricardo, care mi-a spus că la ora 7,30 dimineața trebuie să fim în fața hotelului, pentru că ne așteaptă un șofer cu un microbuz. Zis si făcut. Acesta ne-a dus la sediul agenției turistice, unde m-am întâlnit cu Ricardo și i-am plătit cash în moneda lor, așa cum mă rugase, contravaloarea excursiei.

Aici s-au mai strâns încă 15 turiști din diferite țări, dar marea majoritate brazilieni și am plecat spre port. La port am fost preluat de un alt angajat al agenției care ne-a îmbarcat pe o bărcuță mai retro ca să-i zic așa, dar care spărgea valurile cu viteză.

Pe la jumătatea distanței am oprit exact în locul în care se întâlnesc, dar nu se amestecă preț de mai mulți kilometri râurile Solimoes și Rio Negro. După contopirea destul de greoaie a acestora se spune că se formează fluviul Amazon.

Să prezint câteva date interesante despre cel mai mare fluviu din lume. Numele de Rio Amazonas provine de la o luptă pe care exploratorii portughezi au dat-o cu un trib de războinice femei. Acestea le-au amintit de femeile războinice din mitologia greacă denumite amazoane. Și astfel așa a fost denumit fluviul.

Amazonul este cunoscut ca și râul cu cel mai mare debit de apă. Deasemenea el se bate cu Nilul în privința lungimii. După unii cercetători Nilul este cel mai lung fluviu de pe pământ, după alții această titulatură ar trebui să-i revină Amazonului. Din punctul meu de vedere acest lucru e mai puțin important.

Cantitatea de apă dulce care se revarsă în ocean a Amazonului este enormă. Se spune că este de aproximativ 20% din totalul râurilor de pe globul pământesc. Incredibil.

În sezonul ploios se spune că apele Amazonului se ridică și cu 9 metri, inundând pe o mare suprafață pădurile din jur. Exact acest lucru ne-a spus si ghidul nostru prin multe locuri prin care am trecut. Dacă veneam în perioada decembrie-februarie, când la ei este vară pe unde noi treceam cu barca era doar o pădure. Incredibil cum s-au adaptat așa de bine plantele să trăiască multe luni pe an în zone inundate.

Din punctul de vedere al florei si faunei din pădurea tropicală a Amazonului ce să mai spunem? Aici trăiesc în jur de o treime din speciile cunoscute în întreaga lume. În fiecare am sunt descoperite specii noi necunoscute până acuma. Dintre cel mai cunoscute aș vrea să amintesc de peștii piranha care sunt extrem de periculosi, de șarpele anaconda care este cel mai mare din lume, de delfinii de apă dulce despre care se spune că la tinerețe sunt gri apoi își schimbă culoarea în roz și la final în alb, de caymanii extrem de periculoși, de leneșul „leneș”căruia renumele i s-a tranformat în nume, de cel mai periculos mamifer din zonă și anume leopardul, de o mulțime de păsări multicolore în frunte cu simpaticii papagali, de multele specii de broaște din care se remarcă frumoasa, dar extrem de periculoasa broscuță ucigașă, de vidra uriașă supranumită „lupul râului” și de câte și mai câte...

Ce-ti mai poti dori? Asta-i maxim să faci o excursie ca-n doumentarele din National Geografic! Parcă am intrat cu picioarele în televizor și m-am trezit în jungla amazoniană! Dar să revenim, că am luat-o cam mult pe arătură.

După povestea cu râurile care nu se plac, dar până la urmă se cunună de voie, de nevoie, am continuat excursia noastră cu barca, preț de vreo 15 minute. Am debarcat pe mal unde eram asteptați de două microbuze ce aveau pe ele adânc întipărită patina timpului. Transferul de la vas la microbuz a decurs rapid si în maxim 15 minute eram deja iar pe drumuri. Vechi microbuzele, dar zburau pe drumurile patriei. Aveam de parcurs pe sosea cam 100 de kilometri. După aproximativ o oră am fost opriti la un super-market izolat pentru un pipilică, dar și pentru aprovizionare. A fost foarte binevenită această oprire pentru că ne-am cumpărat ceva fructe exotice și o cachaca pentru seară.

Următoarea portiune de traseu , nu mai era atât de prietenoasă cu rinichii, ficații și toate organele noastre. Mergeau flăcăii ăștia cu o viteză pe un drum plin de gropi, de n-am mai văzut așa ceva!!! N-aveau deloc milă de mașini. Probabil și de-asta arătau, cum arătau.

Absolut pe neașteptate a apărut și râul în față. Aici eram preluați de o altă barcă rapidă, ce urma să ne ducă la locul de cazare. Până s-a făcut transbordarea, am trecut pe la minimarketul local. Ca-n junglă, în aer liber. În afară de mici cumpărături am exersat tragerea cu arma preferată a indigenilor. Arată ca tubul cu cornete din copilăria noastră, numai ca era din lemn iar cornetele erau niste țepi extrem de ascuțiți. Nu vreți să știți ce viteză, dar si ce precizia avea! Dacă aș fi avut bagaj de cală parcă mi-aș fi cumpărat una! ;)

Transferul a continuat pe apă. Cu cât înaintam în sălbăticie cu atât peisajul se schimba în bine. Am admirat pe traseu o mulțime de păsări , care de care mai frumoase.

După o oră am ajuns la punctul final. Ne-am cazat și ne-am luat în primire camerele. Se știe că în jungla amazoniană plouă zilnic. Ei bine cum am intrat în cameră a început o ploaie torențială, care a ținut cam o oră. După aceasta am avut extrem de mare noroc: timp de trei zile, cât am stat noi pe-acolo n-a mai căzut fir de ploaie.

Apoi am luat prânzul, alături de ceilalți turiști. Erau majoritatea brazilieni. De prin Europa mai erau niste nemți, niște englezi și cam atât, în perioada în care am fost noi. Costumația la masă era obligatorie, costum de baie, doar costum de baie.

Erau pe-acolo două fete ciuruite de țânțari. Ne gândeam la cei mai rău. Dar nu a fost cazul. Chiar am scăpat aproape nemușcați, mă rog ne înțepați. Nu erau foarte mulți țânțari prin zonă, din pricina acidității apei. Asta am aflat de la localnici. Noi eram pregătiți de cei mai rău. Vaccin de febra galbenă, la 350 de lei de persoană plus carnetul galben aferent. Malarone luate din Spania la 20 de euro flaconul. În Germania prețul era triplu, iar la noi nu se găsește. Acest tratament preventiv de malaria constă în niște pastile care se iau câte una pe zi, începând cu o zi înainte de intrarea în junglă, toate zilele cât se stă acolo plus încă șapte zile după. Problema că are niscaiva probleme adverse și cam atacă ficatul! Cum am scăpat din junglă neciuruiți , am întrerupt tratamentul cu Malarone și bine am făcut.

După masă ne-am făcut siesta. Am făcut și prima baie în Amazon. Cei 20 de turiști noi veniți , am fost împărțiți în două grupuri de câte zece persoane și alocați unui ghid. Noi cinci am nimerit alături de patru brazilieni și o englezoaică. Toți s-au dovedit a fi super de gașcă și în cele două zile ne-am împrietenit. Ghidul pe numele lui Moises era un indigen, care cunoștea foarte bine locurile. Ne-a arătat o mulțime de lucruri interesante. Era născut din tată indigen și mamă braziliancă. Jungla nu reprezenta absolut niciun secret pentru el. Peste toate astea era și un tip extrem de vesel și de volubil, care ne-a condimentat într-un mod foarte plăcut aventura în jungla amazoniană.

Prima zi o aveam dedicată fluviului Amazon. La ora 15 ne-am îmbarcat pe o barcă cu motor și am plecat să explorăm. Am mers pe diferite canale, unde am admirat o mulțime de păsări. Deasemenea am admirat acești delfini de Amazon. În prima zi i-am văzut doar pe cei mai tineri pe cei gri cum se hârjoneau. I-am prins și în poze, dar nu se vede foarte bine depărtarea fiind destul de mare plus timpul meu de reacție. Doar in ultima zi, chiar la noi la lodge am văzut doi delfini roz , foarte jucăuși.

Ne-a dus în diverse locuri și ne-a spus diverse povești. Ne-a spus cum se retrag apele pe timp de vară. Ne-a spus cam câte șanse ai să scapi dacă te prinde o anaconda, cel mai mare șarpe din lume. Maxim 30 de secunde, după ești terminat. Plus se pare că-i place foarte mult apa! Nu știam acest lucru.

Ne-a povestit de crocodilii care viețuiesc aici. Caymanii și caymanii negrii care se pare că sunt cei mai periculoși. Ne-a arătat locuri în care dacă intrăm în apă, avem maxim 5 minute să ne salvăm, altfel suntem devorați de crocodili!!!

Am fost la pescuit de piranha. Nu sunt un mare amator al acestui sport. Cred că-i a doua oară în viața mea când pescuiesc. Dar ce m-am gândit eu, decât să mă pescuiască piranha pe mine, mai bine să-l pescuiesc eu pe ei! ;) Ne-a dat la toți undițe. Ce undițe, ca la noi la țară niște bețe cu un fir și un ac întors. Ca momeală a folosit bucăți de pui.

Am stat cam două ore, prin diverse locuri alese special de el. Am prins doar vreo zece piranha. Bucuria mare a fost că pe majoritatea i-am prins noi românii. Nu vreți să știți ce colți au! Îți era frică să-i ții în mână.

Dacă te prind în apă își cheamă toate rudele și în câteva minute te devorează. Doar oasele ce mai rămân din tine. Sunt unii dintre cei mai periculoși pești. Și câte și mai câte ori fi prin apele adânci ale Amazonului.

După sesiunea de pescuit ne-a dus undeva în centrul râului, mai departe de orice mal și s-a aruncat în apă. După el s-au aruncat toți ceilalți turiști. Rămăsesem noi românii. Când am văzut eu asta m-am aruncat și eu în apă. Caymani, anaconda, piranha, la naiba nu o să-mi fac țara de râs.

Soția ne făcea poze și se gândea la filmul ăla de groază Fălci. Momentul ăla , când toată lumea se îmbăia fericită și la un moment dat apare monstrul marin. Din fericire, nu a fost cazul de așa ceva. Din contră distractia a continuat. Da ghiciți cu cine? Cu mine firește! S-au suit toți înapoi în barcă și am rămas numai eu.

Am tot încercat să revin la bord, dar multiplele fripturi de porc îngurgitate de mine de-a lungul timpului, stropite cu vin roșu și-au spus cuvântul. Sub nicio formă nu m-am mai putut sui.

Aici intervine Moises. Viteaz încearcă el să mă ridice în barcă, de unul singur și se trezește și el în apă în râsetele tuturor. Are loc a doua încercare ajutat de data asta de amicul meu. Rezultatul e același, toți se prăpădeau de râs. Mă și vedeam cum fac surf în picioarele goale, până la debarcader urmărit de crocodili.

A treia oară și-au încordat mușchii si a fost cu noroc. Mi-a spus că n-a mai pățit niciodată așa ceva si m-a întrebat cât cântăresc. Doar 120 i-am răspuns cu ultimele puteri! ;) Ca o paranteză, nu toata lumea din barcă se distra. Amica L era panicată, să nu care cumva să răstorn barca, să cadă în apă! Deh fiecare cu cel doare și ăsta a fost doar începutul.

După această baie am primit onoarea, să conduc barca. Nu e atât de ușor, precum pare. După vreun sfert de oră de navigat, nici nu-mi mai simțeam mâna de la trepidații. Da nu m-am lăsat și am condus până la debarcader. La parcare nu m-am băgat, încă nu am trecut de poligon.

A urmat o mică pauză de duș și de cină! Se știe că la ora 18, se cam întunecă în preajma ecuatorului. În jurul orei 21 aveam programată o altă ieșire cu barca pe râu, de data asta la vânătoare de crocodili. Ups!

Ne-am îmbrăcat bine, nu de frig, ci de țânțari și am purces la drum. De data asta Moises a mai luat un ajutor ca să conducă barca! El s-a pus în față în picioare. Avea la el o lanternă frontală foarte puternică. În rest aveam ca-n jungla doar lumina de la lună!

Barca mergea destul de repede, iar Moises scruta cu ochi de vultur malurile. Știu ce căuta. Reflexia aia din ochii unui crocodil. Da o căuta cu o viteză incredibilă. Ce ochi de vultur putea să aibă! După vreo jumătate de oră, ne pierdusem răbdarea. Clar ăsta nu mai găsește crocodilii. Se oprește la un moment dat asupra unuia. Nu i-a plăcut pentru că era prea mare. După încă 5 minute ne îndreptăm spre mal. Cu o mișcare extrem de rapidă, bagă mâna în apă și scoate de –acolo cu dexteritate, un pui de crocodil , cam de jumătate de metru, chiar de-un metru dacă mă gândesc mai bine. L-a prins la fix de gât. Apoi ne îndepărtăm rapid de mal, să nu vină rudele să-l salveze. Urmează o sesiune de poze și de mângâieri. Crocodilul a trecut din mână în mână, pe la toți cei care au avut curajul, să-l atingă. Nu sunt un mare pasionat al acestor animale, ce vin tocmai din preistorie, dar tot am parte de ele. Am pus mâna pe un pui de crocodil la o rezervație în Torremolinos, Spania doar că acolo era legat la gură.Apoi am văzut crocodili în libertate, in Goa, India. Aici în Amazon era o experiență autentică. Ne-a povestit cum putem determina vârsta unui crocodil. La fiecare lună mai crește cu o bucată mărginită de o linie ca o cută. Nu știu cum să-i zic altfel. Numărul de linii de pe corpul crocodilului reprezintă numărul de luni pe care-l are. Crocodilul nostru avea 18, deci avea un an jumate. Era pui, dar avea niște colți , pe care nu am vrut să-i punem la treabă. După ce ne-am făcut toți hatârul și l-am mângâiat și fotografiat l-am eliberat în apă, să se ducă la familia lui. Din nefericire se spune că rata de mortalitate în rândul puilor de crocodil este foarte ridicată, la un procent de 99%. Deci dintr-o sută de pui, doar unul trăiește până la pensie.

Prima zi a fost dedicată Amazonului și cunoașterii lui. A fost o zi plină, o zi în care ne-am simțit foarte bine în mijlocul naturii și al vieții adevărate.

Continuăm povestirea cu aventurile din jungla amazoniană.

---

VIZUALIZĂRI: 2002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI