Allgäu Resort - o seară de Crăciun în familie

TIPĂREȘTE

Acum, că Paștele tocmai ce-a trecut, veni vremea să vă povestesc și eu despre cum am petrecut... Crăciunul! 😊

Sărbătorile (de Iarnă sau de Paști) reprezintă pentru noi și copiii noștri singurele perioade din an când ne putem sicroniza vacanțele. Uneori stăm acasă, la cozonac și sarmale, dar de cele mai multe ori decidem să plecăm aiurea. Pentru Crăciunul trecut am fi vrut Alsacia, dar n-a fost să fie, pur și simplu n-am găsit bilete de avion convenabile pentru toți (noi preferăm să plecăm din București, copiii din Cluj). Am găsit însă pentru Memmingen, cu plecare în 24 decembrie, întoarcere în 30 la Cluj și 31 la Otopeni. 

Am studiat un pic zona, am fi vrut un pic de Romantic Road, dar și un pic de târguri de Crăciun... Romantic Road stă pe loc indiferent de anotimp. Târgurile de Crăciun se închid însă pe 23-24 decembrie în Germania, rămânând deschise chiar până la Anul Nou sau Bobotează în orășelele turistice din Austria. Acestea fiind aflate, era doar o chestiune de organizare să avem parte de amândouă, deci 😊.

Etapa nr. 2: cazările. Hmm... nu-i ușor, știți bine. Dar se numără printre provocările mele preferate. Bine, nu poți să rezervi cazare până nu știi cât de cât ce vrei să faci și pe unde te învârți. Am decis să facem un circuit care să includă, în această ordine: Innsbruck, Salzburg, Romantic Road (o parte). 

Inițial am luat prima cazare în Innsbruck, pentru 2 nopți. Pe urmă s-a modificat zborul copiilor. În varianta inițială, ar fi trebuit să aterizăm toți puțin după prânz, la distanță de o oră, deci am fi avut timp suficient să ajungem la Innsbruck. Ulterior, ei aveau să ajungă în jurul orei 21. Nașpa. Înseamnă că prima noapte trebuie petrecută în apropierea aeroportului Memmingen. Deja hotărâserăm că vom închiria mașină, așa că vizualizam scenariul: eu și Tati ne cazăm, vedem ce-om face câteva ore, apoi ne vom întoarce la aeroport să recuperăm cele 3 odrasle (2 ale noastre plus Diana, prietena lui Paul). Perfect fezabil.

Așa că principalul criteriu de căutare pe booking a devenit distanța față de Memmingen. Plus parcare, neapărat mic dejun. Zeița Fortuna din nou mi-a zâmbit și mi-a scos în cale varianta ideală pentru noi în condițiile date: allgäu resort. Nu, n-am greșit, așa se scrie, cu litere mici. Hotelul, cotat la 4*, se află în micuța localitate Bad Grönenbach și dispune de restaurant și zonă spa. Pe booking are nota 7,9 din aproape 1100 de evaluări, ceea ce – m-am lămurit – pentru cârcotașii de nemți este destul de bine. (Eu i-am dat 10 și voi explica de ce.) 

Am rezervat 3 camere (2 duble, una în regim single) cu demipensiune (cină și mic dejun) la prețul total de 739 euro. Nu comentez prețul, am răsuflat ușurată că am scăpat de grija cinei și s-a dovedit că am fost cum nu se poate mai inspirată, pentru că aveam să găsim totul închis în zonă, pustiu, parcă dăduse bomba! În plus, am avut drept de anulare gratuită până cu 2 sau 3 zile înainte și, deși rezervarea a fost garantată cu cardul, acesta nu s-a debitat decât la fața locului.

Zborul n-a implicat nicio peripeție, am aterizat cu bine în jurul orei 14 și am ieșit mintenaș din aeroport, având în vedere că nu aveam bagaj de cală. Aeroportul din Memmingen este unul dintre cele mai mici pe care le-am întâlnit până acum, astfel că „dependințele” (cafeneaua, birourile de închiriere, inclusiv toaletele) sunt afară, ce-i drept nu departe. Antamasem în avans o mașină la compania Sixt, n-a durat mult nici acolo și în mai puțin de o oră de când pășisem pe pământ german, ne-am pus în mișcare. Surpriza a fost că am primit o mașină hibrid, însă ni s-a spus să nu ne facem probleme, că vom găsi stații de încărcare peste tot. (Așa a fost; din comoditate, noi aveam să preferăm totuși benzina.)

Ploua ușor, GPS-ul ne arăta 26 km/22 minute până la destinație, fix atâta am făcut. Am străbătut sătucul cochet și liniștit, hotelul l-am identificat ușor, conduși de aplicație. Este o clădire cu mai multe aripi, în formă de U, cu doar 2 etaje. În față era o statuie sau o fântână, nu mai știu exact, că, din cauza ploii nu știam cum să intrăm mai repede (iar la plecare am uitat să pozez).

Holul recepției m-a impresionat din prima clipă – înalt cât cele 2 etaje, terminat cu un dom de sticlă, de aceea foarte luminos. În stânga – zona recepției, destul de întinsă, decorată de Crăciun, cu un aranjament cu ramuri de brad și lumânări aprinse. În centru susura o mică fântână, alături de care se înălța bradul de Crăciun, plin de luminițe și cu cadouri la poale. Erau mai multe zone de relaxare cu măsuțe și fotolii, câțiva oaspeți stăteau la o șuetă, unii sorbeau din ceșcuțe. La picioarele unei doamne dormea cuminte un cățel de talie mare (urma să întâlnim și alte patrupede în orele următoare prin hotel, se pare că pentru stăpânii cu căței sunt rezervate camerele de la parter). Atmosfera era minunat completată de linia sonoră – la un volum discret, relaxant – piese clasice, specifice Sărbătorii Crăciunului.

Nu era nimeni la recepție, dar am apăsat o sonerie și imediat a apărut un tânăr care ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg. Am completat binecunoscuta fișă de cazare, am primit cardurile uneia din cele 3 camere și recomandări privind programul zilei: cina avea să fie servită între orele 18 și 21:30, micul dejun de la 8 la 11. Am explicat „moartea căprioarei” , că restul găștii va ajunge abia la ora de final a cinei, tânărul domn a zis să nu ne facem probleme, vor găsi cu siguranță o soluție și pentru ei, probabil li se va aduce mâncarea în cameră. Pe urmă Tati a fost îndrumat spre parcarea subterană a hotelului, să „cazeze” și mașina, în timp ce eu am urcat în cameră. 

Am avut camera 215, la etajul al doilea, accesibil atât pe scări, cât și cu liftul. Coridoare lungi în ambele direcții, mochetate, camere dispuse pe ambele părți. Din ce înțeleg de pe site-ul hotelului (https://www.allgaeu-resort. de/), sunt mai multe feluri de camere, pentru 2-3-4 persoane; noi am avut toți același fel de cameră (duble superioare, dintre care una în regim single), de aceea o voi descrie doar pe cea care m-a găzduit. 

Structură clasică: hol, baie în stânga, dormitor în față, apoi balcon. Nici prea mare, dar nici mică – suprafață totală = 21 mp, zice site-ul. Dormitorul are pat dublu încadrat de noptiere, saltea excelentă, lenjerie albă, impecabilă, câte 2 perne și o pilotă de căciulă. Noptierele sunt prevăzute cu veioze, prize și întrerupătoare. În camera de formă pentagonală mai există un birou cu scaun și o zonă de relaxare formată din 2 scaune-fotolii, o măsuță de cafea și o veioză înaltă. TV-ul se află deasupra biroului, în fața patului. Podeaua este integral mochetată, ferestrele acoperite cu perdele și draperii, există și un calorifer respectabil.

Pe balcon am ieșit doar pentru poze, vremea nu ne-a permis să ne bucurăm de frumoasa priveliște către pajiște și pădure. Este mobilat cu 2 scaune și o masă rotundă prevăzută cu scrumieră.

Pe hol se află un corp de mobilier compact, format din dulap, răcitor (gol) și un mic suport de bagaje. În dulap am găsit seiful și 2 halate de baie, papuci de unică folosință și umerașe. 

Baia – clasică, nimic special, nimic lipsă. De remarcat ar fi produsele cosmetice dintr-o gamă locală, de calitate foarte bună (deși nu obișnuiesc, de data asta am luat cu mine la plecare tubulețele cu cremă de corp 😊). Am avut prosoape de mai multe mărimi, inclusiv pentru picioare, iar cabina de duș era de tip walk in. 

Când am intrat în cameră, mi s-a părut un pic friguț, însă am putut regla temperatura ambientală de la termostat și încet-încet s-a încălzit.

... Am fost destul de dezamăgiți să găsim minibarul gol, eram flămânzi și speram să ne lipim de ceva „ronțăieli” , căci restaurantele din stațiune păreau închise, iar cel al hotelului se pregătea să primească oaspeții pentru cina de Crăciun. Din lipsă de altceva, am coborât totuși în lobby, măcar cu atmosfera faină să ne „hrănim” ... Am fost inspirați, căci aveam să descoperim 2-3 colțișoare cu ceva tratații on the house: fursecuri și prăjiturele, portocale, suc de mere (minunat), apă și ceai. Au picat la marele fix, ce să zic?!...

Cu foamea oarecum amorțită, am decis să vizităm și restul hotelului. Am descoperit, pe rând, sala de fitness (absolut ignorată de toată lumea la acel moment), cea de conferințe, dar mai ales zona de spa, ce ocupă o aripă întreagă din subsolul clădirii. Se intră mai întâi în zonă de relaxare destul de vastă, dotată cu mese și fotolii, dar și cu toate cele de trebuință pentru a-ți prepara ceai, cu dozatoare de apă fierbinte și rece, era și un bol cu mere. Există o piscină mare și curată, nu prea adâncă (1,4 m parcă) înconjurată de șezlonguri, există jacuzzi într-o cameră separată și câteva saune. Doar câțiva oaspeți se bucurau de facilități; ne-am grăbit înapoi în cameră, am făcut câte un duș, ne-am schimbat în chiloții de baie, ne-am înfășurat în halatele pufoase și am coborât din nou la subsol. 

Am înotat în piscină, apa era călduță (un grad mai mult dacă ar fi avut ar fi fost perfect). Am pândit momentul când s-a eliberat jacuzzi (așa am crezut) și ne-am bulucit într-acolo. De fapt, nu se eliberase de tot, un nene neamț savura momentul cu ochii semiînchiși. Loc rămăsese destul, așa că l-am rugat să ne primească și pe noi. Nu rețin dacă am primit vreun răspuns, nici nu l-am așteptat de fapt, ne-am imersat la bulbuceală în secunda următoare.

Stăm și stăm; eu, tot cu ochii pe jumătate închiși, să nu-mi intre apă în ei. Când deodată mi se pare că văd un fund gol defilând prin fața mea! Din reflex, casc ochii mari și prind momentul când fundul se îndrepta spre ieșire. Rămași singuri, am bufnit în râs; săracu’ nenea neamțu’! O fi așteptat el cât o fi așteptat să ne plictisim și să plecăm, să poată ieși, dar până la urmă s-a plictisit el! În altă ordine de idei, cel în culpă fusese chiar domnia sa. Ulterior aveam să descoperim un anunț bilingv (germană/engleză) pe unul din pereții camerei: „Este interzisă folosirea jacuzzi textil-free!” Deci existaseră antecedente...

Cu saunele nu prea ne omorâm (și, sincer, după experiența din jacuzzi, nici n-am mai fi avut curaj să ne apropiem). Oricum, nici timp prea mult nu prea rămăsese până la cină, am preferat să mai dăm o tură de piscină și să bem câte un ceiuț revigorant...

Restaurantul

La ora recomandată de personal, ne-am înțolit cu ce aveam mai frumușel prin garderobă și am coborât la cină. Sincer, ceea ce am găsit la fața locului mi-a întrecut orice așteptare! Restaurantul era frumos gătit și el de sărbătoare, mesele purtau fețe albe ca zăpada, fiecare avea locul lui bine stabilit (nouă ni se rezervase o masă de 6 persoane), fiecare loc marcat cu farfurii, tacâmuri, pahare, șervete textile pliate ingenios... O lumânare ardea discret pe centrul fiecărei mese, completând decorul festiv și, de asemenea, pe fiecare masă se găsea meniul scris (din păcate doar în germană; să trăiască Google Translate!) al serii. Într-un colț, un pianist interpreta piese instrumentale în ton cu sezonul, chelnerii îmbrăcați la 4 ace fremătau încolo și încoace, se deschideau sticle de vin, toată lumea părea relaxată și fericită să fie acolo!

Noi ne-am trezit un pic timorați, nu știam dacă să ne apucăm de mâncat sau să așteptăm copiii; am fi avut de așteptat mai bine de 3 ore și efectul „sedativ” al prăjiturelelor și ceaiului se cam dispersase... Hai și-om mânca, măcar aperitivul și supa, poate lăsăm felul principal și desertul pentru mai târziu; copiii nu s-or supăra! 😊

Am fost întrebați ce-am dori să bem, am cerut doar o sticlă de apă, explicând situația, că șoferul familiei încă nu-și terminase jobul pe ziua în curs, promițând însă că după reîntregire vom comanda cum se cuvine 😊. Ospătarul n-a părut deranjat, credeam că se va uita urât la noi (băuturile urmau a fi plătite separat), dar nu, n-a făcut-o și am apreciat. 

Am început de fapt cu câte un colț de chiflă unsă cu untul trufat ce ne aștepta deja pe masă. Am continuat cu terină de rață (un fel de pate mai consistent) cu salată de ruccola, pară coaptă și nuci caramelizate. Supa clară de dovleac a avut și vreo 2 perișoare foarte gustoase – o combinație fină de carne (pui, cred), fistic măcinat și condimente. 

... Dacă-i bal, bal să fie și să ducem meniul până la capăt, zic! Felul principal a fost la alegere, între ruladă de pește (monkfish + somon), piure de păstârnac, buchețele de broccoli versus friptură de porc mistreț, găluște umplute cu varză roșie, garnitură de varză roșie, prune uscate și stafide. Aici a fost provocarea serii, pentru că a trebuit să comandăm în avans și pentru copii... Cât despre noi, am luat una și una, să gustăm din fiecare. Dish-ul cu pește a fost foarte bun, celălalt mi-a plăcut mai puțin (prea multă varză roșie 😊). În fine, a venit rândul desertului – spumă de scorțișoară (scria pe meniu; era de fapt o budincă) cu punch cu rom și fructe. Un deliciu!

Per total, o experiență demnă de o cină de Ajun, categoric! În afara ambientului festiv, am apreciat că fiecare fel de mâncare avea ceva din aromele acestei îndrăgite sărbători. Foarte, foarte fain – m-am felicitat din nou că am ales varianta asta, cu demipensiune!

Copiii au aterizat la timp, la 21:30 parcam din nou mașina în garajul subteran (care – am uitat să spun – comunică direct cu lobby-ul hotelului și deține câteva locuri pentru încărcat mașinile electrice). Tânărul de la recepție ne-a înmânat cardurile pentru celelalte 2 camere, una alăturată nouă, cealaltă „peste drum” și ne-a rugat să nu întârziem mult cu instalatul, căci suntem așteptați în restaurant! Am făcut ochii mari: păi cum, nu s-a terminat programul de cină?! Ba da, oficial s-a terminat, dar colegii au decis să-l prelungească special pentru această situație, doar e Crăciunul! 😊 Un gest absolut minunat din partea lor, ce să zic, mi-au dat lacrimile!...

E drept, pianistul își strânsese partiturile, dar restul personalului a reluat servirea cu zâmbetul pe buze. Evident, se cuvenea să marcăm corespunzător momentul și am ciocnit câte un pahar de vin local (bun) !... După cină, ne-am retras încă vreo juma de ceas pentru socializare în lobby. Ocazie cu care am decis că noi, fetele, neapărat vom începe ziua următoare cu o sesiune de spa, înainte de micul dejun! Tati a zis pas, Paul a zis că se mai gândește...

Și da, am pus ceasul să sune în prima dimineață de vacanță, ne-am echipat cu ochii cârpiți de somn, dar ulterior n-aveam să regretăm nicio clipă! Pentru aproximativ o oră am avut toată zona spa numai pentru noi (mai puțin saunele, care funcționează de pe la 3 după-amiaza, dacă nu mă înșel). Și n-am mai avut parte de funduri goale sau alte întâmplări... amuzante. Ne-am hidratat și cu câte un ceiuț la final, ca experiența să fie completă. Copiilor le-a plăcut tare mult!...

Micul dejun se servește în regim de bufet suedez și a fost unul dintre cele mai bogate și mai de calitate din toate voiajele noastre. Știu că am mai zis asta și cu alte ocazii, dar la nemți e destul de greu s-o dai în bară cu micul dejun (mai ales la un hotel de 4*), ei nu glumesc când e vorba de prima masă a zilei!

Am avut – enumăr doar câteva – mezeluri și brânzeturi locale, somon afumat, ouă gătite în mai multe feluri, bacon și cârnăciori (minunați!), fructe și legume, iaurturi și lapte, unt și gemuri de casă, prăjituri tradiționale (țin minte un fel de ruladă cu umplutură de fructe uscate; iami!!), cafea excelentă și... or mai fi, nu mi le amintesc pe toate.

Pentru că atmosfera era un pic mai relaxată decât la cină, am avut răgaz să colind un pic prin restaurant și să constat că sunt mai multe încăperi legate între ele, se folosesc probabil în funcție de gradul de ocupare al hotelului. Sau unele or fi rezervate pentru evenimente, căci acum doar o încăpere era în uz, deși hotelul părea a fi full. În fine. A, și mai e o cămăruță pe post de bar. (Afară, în grădină, am zărit de la fereastră locul de joacă pentru copii; de știut că există, dar numai pentru anotimpul cald.)

La check out am plătit (cu cardul) contravaloarea cazării și băuturile de la cină. Eram atât de încântați de experiența avută la acest hotel, încât am vrut să rezerv și pentru ultima seară de vacanță (30-31 dec), pentru mine și Tati; pe booking nu mai aveau disponibilitate, am zis că om întreba la recepție, dar până la urmă am uitat și am plecat. (Mă rog, a fost minunat și unde am stat până la urmă, voi povesti când îi va veni rândul.) Am vrut doar să subliniez faptul că mi-a plăcut mult aici, la allgäu resort; atât de mult, că aș fi revenit cu ochii închiși. Și ca să înțelegeți de ce la evaluare i-am dat calificativul maxim cu coroniță și felicitări. Sentimentele încă nu mi s-au schimbat... Cine știe, poate ne vom mai întâlni cândva, ospitalierul meu allgäu resort! 😊...

A fost minunat, mai ales în contextul respectiv! Camerele absolut ok, zona spa curată și cu multe facilități, deschisă din zori și până-n seară, mâncarea delicioasă, parcarea inclusă în preț. Și, desigur, cel mai tare a fost personalul – amabil, eficient, empatic! Jos pălăria!

---

VIZUALIZĂRI: 360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI