Fenomenul AmFostAcolo

TIPĂREȘTE

in loc de prefata:

Pare a fi doar unul din numeroasele site-uri pe care le putem accesa pe Internet. Se numeste www.amfostacolo.ro. Este cat se poate de simplu de retinut acest nume! Poate mai grea este luarea deciziei de a-ti face un cont si de a te alatura membrilor care de-a lungul timpului, prin bunavointa si multa rabdare, au avut grija sa formeze si sa mentina Comunitatea AFA.

Despre cum a inceput aceasta aventura nu sunt eu in masura sa vorbesc. Eu pot doar sa imi spun propria poveste, dar nu inainte de a-i multumi si de a-l felicita in mod deosebit pe omul care a avut aceasta viziune, care a pus “piatra de temelie”, care a infruntat greutatile si a facut eforturi pentru ca AFA sa creasca de la an la an.

Cu mai bine de doi ani in urma stateam in fata unui calculator, cautand detalii despre o anumita destinatie turistica iar din toate site-urile de specialitate accesate, AmFostAcolo.ro mi s-a parut cel mai interesant, astfel ca treptat a devenit principala mea sursa de informare. Pana la urma mi-a venit ideea ca, asa cum impresiile postate de diverse persoane mie mi-au fost de un real folos, poate la randul meu as putea ajuta, catusi de putin, pe altii sa ia o decizie cat mai buna. Si uite asa a mai aparut un membru nou, unul care desi ulterior si-a dat seama ca totul era mult mai complex decat isi imaginase (a descoperit forumul, voturile, recompensele, etc.), nu s-a putut gandi vreodata la ceea ce urma sa-i rezerve viitorul, ca va ajunge sa cunoasca oamenii din spatele unor nick-name-uri.

Asa cum deja stiti (sau tocmai o sa aflati), numele meu este Urjan Claudiu, indiferent ca vorbim despre lumea Internetului ori despre viata de zi cu zi. Se spune din ce in ce mai des ca virtualul si realitatea sunt doua lumi paralele. Totusi, iata ca acest Fenomen numit AFA a reusit sa darame barierele, ajungand sa uneasca aceste doua lumi, sa transforme o persoana aflata in fata unui monitor intr-una careia sa-i poti strange mana, sa transforme o lista de nick-name-uri intr-un grup de prieteni.

Nu stiu cum s-au desfasurat celelalte evenimente organizate pana acum de aceasta comunitate dar stiu foarte bine ca, cel putin din punctul meu de vedere, Intalnirea AFA 2012 a fost o experienta de neuitat.

Asa cum banuiam, s-au scris si sunt ferm convins ca se vor mai scrie nenumarate randuri, fiecare dorind sa marcheze acest eveniment si prin cuvinte. Chiar daca postarea unui review nu facea parte din planurile mele, dupa toate cele intamplate s-a nascut un gand ce nu imi dadea pace, parca ceva ma indemna sa ma alatur celor ce deja au scris despre acest subiect. Intr-un final, m-am hotarat sa le “calc pe urme” dar nu voi continua inainte a mentiona ca, indiferent daca exista persoane care vor critica sau care vor crede ca exagerez, persoane carora faptul ca ne-am cunoscut poate nu le-a lasat un sentiment placut sau dimpotriva, care imi vor impartasi gandurile, fiecare are dreptul la propria opinie. Iar ceea ce urmeaza sa stiti ca nu este doar o insiruire de cuvinte goale ci este parerea mea sincera, sunt gandurile mele izvorate din suflet, sunt impresiile ce mi-au ramas dupa aceasta intalnire.

Desi mi-as fi dorit foarte mult ca dezamagirile sa nu existe, dorinta mea nu s-a implinit. Unul in marile regrete l-a constituit timpul, care parca s-a scurs mult prea repede. Dar am ramas cu speranta ca acelasi timp ne va deveni acum un aliat de nadejde, gonind si mai repede pana la urmatoarea intalnire. Celelalte regrete au legatura cu faptul ca nu am putut fi prezent decat la turul pietonal, respectiv la masa festiva si ca nu am reusit sa fac cunostinta cu toti cei ce au participat sau sa stau mai mult de vorba cu cei pe care am avut onoarea sa-i cunosc.

Trecand la partea frumoasa a lucrurilor, pot spune fara nici o retinere ca aceasta intalnire a fost pe cat de surprinzatoare pe atat de emotionanta. Totul a fost mult mai frumos decat ma asteptam sa fie, atmosfera a fost una cat se poate de placuta, cei prezenti s-au comportat ca si cum s-ar fi cunoscut de o viata. E mare lucru sa vezi oameni care nu s-au vazut vreodata fata in fata, veniti din toate colturile tarii si chiar din afara granitelor, stand la povesti, legand prietenii, simtind si traind in acelasi spirit: spiritul AFA. Ramai fara cuvinte! Niste oameni deosebiti! Initial ma gandeam sa evit a mentiona pe cineva (si din pacate, pot face referire doar la cei pe care i-am cunoscut) insa consider ca ei si numele pe care il poarta merita tot respectul. O sa va rog sa ma iertati daca o sa omit din greseala pe cineva.

Voi incepe binenteles cu domnul Cornel Bociort, omul care a dat viata fenomenului AFA. Parca nici nu indraznesc sa spun mai multe, cuvintele sunt de prisos si greu de ales dar toate la superlativ. Multumim MAESTRE. Mi-a facut o deosebita placere sa va cunosc in sfarsit dar am ramas cu dezamagirea ca nu am reusit sa stam mai mult de vorba. Poate data viitoare.

Urmatorii pe lista sunt Pepsi70ro si Sanziana, cei ce au dus greul unei organizari impecabile. Sa fiti sanatosi sa sa va “pastrati obiceiurile”. Tot respectul pentru tot ce ati facut. Lor li se adauga cristi_an3000 si Krondia. Alaturi de primul sper sa am prilejul de a aluneca pe vreo partie candva iar Krondia nu va scapa de mine asa de usor, ca doar e “de-a casei”.

Cu speranta ca nu se va supara am sa recunosc faptul ca despre cine vorbesc acum, ma asteptam sa fie altfel. Totusi am avut “surpriza” de a cunoaste o persoana sensibila, sufletista dar care nu ar da inapoi cand e vorba de distractie. Sortii au facut in asa fel incat sa-i pot oferi si micul meu premiu de la tombola. Nu este altcineva decat adri-nico (careia ii cer scuze inca o data pentru eventualele neplaceri din trecut). Si ca tot a venit vorba de tombola, nu am cum sa o uit pe ARA, careia ii multumesc pentru premiul oferit.

Cu cei trei “vecini” de la masa am dialogat mai mult, dar si asa profit de ocazie sa-i transmit adryanei ca imi voi da silinta sa fac fotografii din ce in ce mai reusite (care am speranta ca ii vor fi pe plac) si lui edith simon ca poate vom iesi la o plimbare atat prin oras, cat mai degraba pe crestele montane. Cat despre TraianS, sper sa nu fiti invidiosi ca am stat langa trupa lui vesela, venita tocmai din Cipru special pentru acest eveniment. De-ati stii voi ce ne-am mai distrat!

Cu teama de a nu omite pe cineva, o sa incerc sa imi “protejez” un pic neuronii, facand doar o lista cu alti colegi, care insa nu sunt cu nimic mai prejos decat cei deja mentionati. E vorba despre TORA INGRID, cristina65, georgiana, magdalena, ileanaxperta, larissa2012, Alina53, mecut, roth, spezam, mocuta, amero, Costi, BOGDAN DSN, bog68. Si daca cineva avea impresia ca le-am uitat, ii spun ca intentionat le-am lasat la sfarsitul listei. Asadar, imi asum acum “riscul” de a recunoaste ca, desi cu totii imi sunteti la fel de dragi, cele doua doamne parca au facut un mic pas in plus, spre sufletul meu. Probabil v-ati dat deja seama ca vorbesc despre balasa violeta si dananecula.

Oricum, trebuie sa-i apreciem pe toti cei care s-au gandit, au organizat sau au participat, nominalizati sau nu, cei ce au facut in asa fel incat aceasta intalnire sa ne ramana in amintire ca un eveniment deosebit. Iar eu va multumesc ca m-ati primit cu bratele deschise in randul vostru si ca mi-ati dat inca de la inceput increderea de a merge mai departe. Sper ca nu v-am dezamagit si ca nu o voi face nici de acum inainte.

Mi-am mai amintit de un lucru, pe care as vrea sa-l subliniez inainte de a incheia. Din ceea ce am observat dar mai ales din afirmatiile celor din jurul nostru, se pare ca pe langa eticheta ce o aveam deja, aceea de “omul cu muntele”, ne-am mai inscris la un capitol si anume “mezinii” intalnirii. Nu stiu daca e de bine sau de rau si nu stiu daca a constituit un factor favorizant al starii de emotivitate cu care m-am confruntat, mai ales la festivitatea de premiere. Am incercat eu pe cat posibil sa imi ascund emotiile dar nu prea am reusit. Poate ca unii au considerat a fi doar o formalitate sau ceva banal, dar eu m-am simtit ca un copil din clasa I, caruia i se ofera la sfarsitul anului scolar coronita de premiant. Este ciudat sa vezi un om in toata firea napadit de emotii dar asta e, sa mai intampla.

In final nu pot sa mai spun decat ca totul a fost la superlativ si ne-am simtit foarte bine printre voi, incepand cu turul pietonal, continuand cu festivitatea de premiere, cu masa festiva si momentele ce ne-au tinut apoi treji pana aproape de orele diminetii. Sper din tot sufletul sa nu fie ultima experienta de acest gen si sa putem sarbatori astfel si 5,10 sau cat mai multi ani de activitate a acestei comunitati. Asa cum am mai spus, AFA este deja un Fenomen iar noi, toti cei ce facem parte din el, trebuie sa avem incredere si sa ne asiguram ca aceasta frumoasa poveste va merge mai departe.

LA MULTI ANI!

---

VIZUALIZĂRI: 1421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI