AFA, o adevarata scoala a vietii?

TIPĂREȘTE

Cand te-ai hotarat sa te inscrii pe acest site si mai doresti sa castigi si un premiu, trebuie sa te inarmezi nu numai cu rabdare, tutun, subiecte multe si mult timp liber, ci ai nevoie si de tenacitate, rezistenta la stres, stapanirea artei diplomatiei si a limbajului decent, (caci altfel vei admira cartonasele rosii galbene si albastre iar unii useri iti vor face chiar si zile negre), e bine sa nu te pui rau niciodata cu nimeni iar cand iei o “sapuneala sau chiar o mardeala morala” ca un boxer inghesuit in coltul ringului, revino-ti repede si mergi mai departe, vezi-ti de drumul tau. Sensibilii n-au ce cauta in nici un concurs din lume, incearca atunci cand esti la pamant, dat afara pe use, sa te ridici, sa te intorci, sa intri pe geam, si s-o iei de la capat, intr-un cuvant, daca iti doresti mult un lucru, lupta pentru el. AFA este si o scoala a vietii din care fiecare are cate ceva de invatat. Si tare avem nevoie astazi de asa ceva, indiferent de varsta ce-o avem, caci am intrat de doua decenii intr-o lume lipsita de mila si scrupule, intr-o societate in care doar cel mai puternic invinge si culege toti laurii victoriei, iar ceilalti se multumesc cu putin sau chiar cu firmituri, striviti de anostitatea lipsei de intelegere, acoperiti de umbra indiferentei sau a ignorantei si siliti adeseori sa iarsa pe usa din dos sau in cel mai bun caz sa ramana carcotind in tribune. Poti, bine-nteles intra pe site-uri turistice create de profesionisti, angajati ai agentiilor turistice, ghizi turistici sau chiar directori de agentiii turistice, care te informeaza poate mult mai bine decat o face acest site, folosind metoda directa… clientul intreaba pe “Forum-ul de discutii” si un profesionist care a batut de 10 ori acea locatie in discutie, ii va da un raspuns competent (dar niciodata un premiu!) …se vede insa de la o posta ca aceasta metoda, corecta de altfel, are doar scopul de a-si atrage musterii la pravalia proprie. Pe aceste site-uri comerciale de publicitate turistica, nu se dau asadar premii decat foarte rar, niste bonusuri, ceea ce confirma ideea ca “site”-urile turistice de unde nu iese nimic, nici macar de-o cana sau de-un tricou, sa nu mai vorbim de premii saptamanale, n-au succes.

Sa va povestesc ceva…

”Era prin anii ’70 si participam la un turneul final de volei, intr-un oras din sudul tarii, n-are mportanta care, …orasul era curat, dragut, luminat seara, eram cazati la un internat si jucam la un liceu…eu aveam 15 ani…in prima seara am iesit, fete si baieti impreuna, la plimbare, prin centru, imbracati in treninguri frumoase, albastre, pe care scria Targu-Mures. Deodata o trupa de bătăuşi ne-a ajuns din urma…eu eram cu Sanyi…un individ m-a imobilizat de la spate iar al doilea mi-a tras doua palme de-am vazut stele colorate, mult mai multe de cat are Burj Dubai-ul pe frontiscpiciu dar poate mai multe si decat aveam sa vad la toate hotelurie din viata mea…predominau cele verzi si galbene…faptul ca am vazut si pe dreapta si pe stanga acealasi numar de stele, m-a facut sa realizez faptul ca tipul era ambidextru…noroc ca n-a dat decat cu palma…apoi mi-a aruncat in fata cuvantul “bozgor”, care pe acea vreme nu stiam ce inseamna…eu am bânguit ceva, dar se vede c-am facut-o pe româneste, astfel încât gaşca de 7-8 bătăuşi m-a lăsat in pace si l-au preluat pe Sanyi, care era ungur get-beget, un baiat mai molatic din fire, care vorbea rău chiar si ungureste…au dat in el ca intr-un sac de box…noroc c-au aparut baietii si fetele mai mari din spate si ne-au salvat…. au avut inspiratia sa strige…”fugiiti! ”…si am. fugit cu totii care-ncotro…in acele vremi, aveam o conditie fizica de invidiat, asa ca i-am pierdut repede din oglinda retrovizoare pe batausi si am ajuns cu bine la camin…acolo a venit un ofiter de la politie si ne-a luat declaratii…m-am mai linistit sa aflu ca nu noi am fost singurii batuti, ”fantastic, a zis el, nu e grup de straini sa nu pateasca la fel”…a doua zi aratam rau, umflat la faţă, parca ţineam tot timpul doua portocale in gura dar Sanyi, vai, saracul, avea capul cât o lebeniţă de Calafat, avea o ureche ca o smochina peste care trecuse un Panzer, un ochi cât o ceapă roşie cu striuri vineţii iar portocalele din gura lui, mai degraba doua greap-fruit-uri, erau si ele la locul lor (ce mai, Sanyi, avea un intreg aprozar de la marul lui Adam in sus) …cand vorbea, isi ridica ochiul nebandajat si îngâna cateva cuvinte, mai mult sâsâind si scuipând, caci ii lipseau si doi dinti din faţă…Fetele din echipa mare de volei, au fost insa la inaltime, îi dadeau suc de portocale lui Sanyi cu paiul, prin strungăreaţa ce aparuse in locul dintilor din faţă si-i schimbau compresele din ora-n ora, numai la cosmetica de la Cooperativa Higiena mai vazusem pe cineva cu atatea comprese pe faţă. Fetele ne incurajau (las’ ca-ti trece pana ajungi la armata), ne compatimeau, ne mângâiau galeş pe obraji, asadar, acea intamplare din copilarie, mie nu mi-a displacut deloc, a fost întâia oara cand am simtit si eu caldura mâinii unei femei pe faţă, ba parca imi era ciuda ca n-am fost si eu pălmuit mai tare, ca sa fiu şi eu alintat mai intensiv, aşa ca Sanyi…

A doua zi insa eram pe teren, nu mai aveam nimic si portocalele din gura mea disparura peste noapte, fara ca eu sa le pot macar savura gustul…

Acele doua palme nu mi-au stricat insa deloc, m-au invatat ca trebuie sa trec repede peste orice suparare si sa privesc mai degraba padurea, nu copacii, adica faptul ca eu am venit in acel oras ca sa joc volei, nu ca sa ma vaicaresc mereu pentru doua palme.

In orice concurs exista si invinsi si invingatori si gesturi frumoase dar si lovituri pe sub centura…in orice concurs intri pe-o arena in care imbraci pentru un timp zalele gladiatorului apoi iti scoti sabia din teaca pentru a ataca sau pentru a te apara…nu-i strica nimanui acest simulacru de lupta din concursurile de pe internet, el te pregateste pentru adevarata lupta, aceea din viata cea de toate zilele.

Daca s-ar anunta pe site-ul nostru, ca de maine se vor acorda cateva premii babane la sfarsit de an, ar incepe o emulatie fara precedent, toti userii si-ar ascuti sabiile si halebardele, si-ar scoate vechile armuri si lanciile din pod si ar porni la atac. Cei mai pasnici oameni pot deveni intr-o clipa, adevarate fiare, atunci cand in joc e-un premiu consistent. Lucruri de acest gen se intampla in lume in fiecare zi, in fiecare minut, in fiecare moment.

Anul trecut in Thassos, ghida noastra ne-a prezentat un superb tur al insulei, un “speech” presarat cu elemente de cultura, arta, arheologie, poezie, istorie, economie, geografie, botanica, filozofie, umor, mici intamplari inedite, nicidecum doar o insiruire robotizata a catorva fraze seci si rigide citie de pe o hartie printata cu cateva ore inainte de pe internet, pe care de fapt o avea fiecare dintre noi prin buzunare…

Un ghid turistic adevarat, ar trebui sa-si petreaca o mare parte din viata prin biblioteci…

La fel, review-urile pe care le scriu eu, cred c-ati ghicit, incerc sa le scriu mai intâi si-ntâi, pentru placerea mea, sunt un egoist! …iar daca ele va vor ajuta cu ceva, cu atat mai bine, n-am sa pot insa niciodata sa fac un lucru ce nu-mi place, nu pot sa ma incadrez in schemele pliantelor turistice informative clasice si mai ales sa-mi sacrific o parte din concediu pentru cateva review-uri, fie ele chiar si extraordinare...

Sa nu va mirati daca uneori mai apar si review-uri despre zonele crepusculare ale omenirii, Auschwitz, felinarele rosii din Amsterdam, gaborii cu palarie, cimitirele debarcarii din Normandia, casele paupere din Africa, strazile din Ferentari sau turismul din Coreea de Nord. Putem astfel sa comparam si sa apreciem ceea ce avem. Trecutul nu e prea departe de noi. Am trait intr-un secol in care, in prima sa jumatate a dominat intoleranta si razboiul, iar acum, in a doua sa jumatate, domina deschiderea si dorinta fireasca de a ne cunoaste mai bine planeta pe care traim.

Acest site e si o scoala a vietii, cu greseli, cu gafe inerente, cu actiuni altruiste, cu scuze, cu strangeri de mana si-un pahar de sampanie, cu certuri si impacari, e-un site ce modeleaza caractere, un site cu exemple de generozitate care te invata sa devii mai bun, mai tolerant, sa ierti atunci cand trebuie s-o faci dar si cand nu trebuie, un site care, intr-un final, iti va scoate la iveala adevaratul tau caracter.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 1610 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI