Neseriosi si neprofesionisti, ca sa nu spun AVARI si TEPARI

TIPĂREȘTE

Experiența din noaptea 16-17 august 2014 mi-a schimbat profund modul de a privi ospitalitatea intreprinzatorilor din turismul romanesc.

De 11 ani, o data sau de cateva ori pe an mergem in pelerinaj la manastirile din Moldova si Bucovina. Intotdeauna ne cazam la Putna la pensiunea Elena (proprietarii ne-au devenit o a doua familie) si o noapte sau doua le petrecem in zona Targu-Neamt - Agapia.

Nu vreau sa comentez ospitalitatea si bunul simt al gazdelor ce le-am avut, nici cum cei de la pensiunea Elena ne asteapta sa ajungem si la ora 1 noaptea, ca adevarati parinti, ci experienta de acum cateva zile de la Pensiunea Varatec.

Anul acesta, in minivacanta de Sf. Maria din Bucovina și Moldova ne-au insotit doua familii de prieteni. Am fost 6 adulti si 2 copii de 4 si 5 ani. Joi noapte am ajuns la Putna, vineri am mers la manastirile noastre de suflet: Putna și Sihastria Putnei, urmand ca sambata, in drum spre Varatec (de doua saptamani aveam rezervare la Pensiunea Varatec) sa vizitam manastirile: Sucevita, Humor, Voronet, Neamt, Sihastria Parintelui Cleopa, iar de acolo, prin munte, spre Agapia, sa ne oprim la Sihla Sfintei Teodora.

Conform conventiei avute cu cei de la pensiunea Varatec, sambata la ora 13.30 am sunat pentru a confirma rezervarea a trei camere duble din acea seara. Am precizat ca vom ajunge dupa ora 20.30, deoarece suntem in zona Radauti-Marginea, ca ne-am propus un traseu lung, ca vom intra la manastiri, in munte si nu vom avea semnal la telefoane. Am intrebat care este ora de inchidere a restaurantului, in ideea ca copiii trebuie hraniti. Receptionerul mi-a spus ca receptia este non-stop, dar ca ar fi o problema: in acea seara restaurantul este rezervat pentru o nunta, dar pe noi nu ne va deranja zgomotul, deoarece camerele sunt pozitionate undeva in spatele pensiunii. A spus si ca, in limita posibilitatii, vom putea lua masa de seara. Ne-a urat: „calatorie placuta si sa ne vedem cu bine! ”

Si ne-am vazut... La ora 21.40, cu copii si bagaje, glumind pe seama volumului muzicii, zambetul ne-a intepenit pe buze cand DOMNII de la Receptie ne-au anuntat ca au dat camerele noastre altora, deoarece nu am fost in pensiune la ora 20. Dar nicaieri pe site-ul acestei pensiuni nu este trecuta o limita de ora ci doar ora de la care incepe cazarea. Mai mult: receptionerul a recunoscut ca a discutat cu mine ca vom veni tarziu, dar ne-a sunat pentru inca o confirmare, insa aveam telefonul inchis. Normal ca da, doar eu ii spusesem ca vom fi intr-o zona fara acoperire. Sincer, tinand cont ca pe telefonul meu nu aparea nici un apel ratat, putea sa fi dat doar un beep scurt...

Initial am crezut ca e o gluma: mai patisem ceva similar cu ani in urma in Gheorghieni, cand ni s-au cerut bani mai multi pentru o noapte de cazare: camera dubla rezervata fusese ocupata de altcineva, iar noua ni s-a propus un apartament.

Dar gluma nu era gluma, spiritele s-au aprins, am ridicat tonul, iar ei din umeri. In vacarmul creat, a aparut patronul care si-a inceput discursul prin a ne preciza ca este bolnav (si fiica-mea facuse febra mare cu o ora in urma), ca a investit foarte multi bani in pensiune si ca are 200 de angajati. Si??? Care este relevanta? Este important ce si cine suntem, ce firme avem, cate zerouri au conturile din banca, ori cati angajati „pastorim”, sau faptul ca suntem doar Oameni, Turisti care au rezervat ceva ce vinde dumnelui prin intermediul angajatilor: servicii turistice?

A incercat sa ne „rezolve” problema, propunandu-ne camera matrimoniala a mirilor, pe motiv ca acestia sunt localnici si inteleg (cum sa incapa 8 persoane?). Amenintat cu „Protectia Consumatorului”, si-a pus angajatii sa sune la pensiunile din zona pentru a gasi o alternativa, o cazare platita chiar de dumnealui (de parca noi nu am avea bani!!!), dar bineinteles ca acestia nu au gasit nimic: doar dadusera camerele rezervate de noi altor turisti care pana aici nu gasisera cazare.

Si iata-ne, obositi, umiliti, cu tensiunea ridicata si cu copii mici, cu febra, in creierii noptii, cautand cazare. La acea ora, la telefoanele pensiunilor mici nu raspundea nimeni, iar la pensiunile mari, ori nu erau camere libere, ori receptionerii erau atat de plictisiti, ca nu s-ar mai fi incurcat cu niste intarziati.

Am mers pana la Bicaz, din poarta in poarta. Hotelurile erau ocupate- nuntasi, turisti veniti ca si noi sau pentru Ziua Marinei serbata pe lac, iar pensiunile rezervate pentru nunti.

Am avut noroc cu parintii finului nostru, care ne-au gazduit in casa lor la Bicaz, Dumnezeu sa le dea sanatate!

In concluzie: nu aveti incredere in orice receptioner. Cereti sa vorbiti direct cu patronul. Nu doar confirmati ca ajungeti dar, foarte important: inregistrati-va convorbirile atunci cand o faceti. De acum incolo, eu asa voi proceda.

Ultima zi a minivacantei s-a facut praf: in loc sa vizitam: Agapia, Varatec- cu tot ce presupun aceste locase de rugaciuni, sa ne rugam si sa ne reincarcam bateriile, in loc sa vedem Cetatea Neamțului si casa lui Creanga, am plecat spre casa, cu tot cu durerea de cap si cu un gust amar.

Domnilor patroni de pensiuni: nu va mai vaitati ca turismul merge prost in tara si ca lumea merge in alte locuri, in loc sa vina la voi! Turism inseamna seriozitate si ospitalitate, nu a da teapa si a te bucura de un castig mic, pe termen foarte scurt („a da un mic tun”). Inseamna ca angajatii sa fie profesionisti, nu amatori. Un turist multumit iti va face o buna reclama, si vei castiga pe termen mediu si lung.

Daca ar fi sa dau o nota serviciilor turistice prestate in Pensiunea Varatec, aceasta ar fi ZERO, dar, tinand cont de faptul ca patronul s-a implicat, macar formal, in a ne oferi o alta alternativa de cazare, voi da doar punctul din oficiu.

Domnilor de la Pensiunea Varatec: RUSINE!!! Nu ati promovat!!! Mai aveti de invatat!!!

---

VIZUALIZĂRI: 820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI