Lumină, Sărbătoare, Credință …

TIPĂREȘTE

Se apropie cu pași repezi Sfintele Paști 2016… cu pași prea repezi chiar. Timpul s-a comprimat, sărbătorile trec rapid una după alta, „așteptările” noastre de la un eveniment la altul sunt mult mai scurte. Am parcurs azi, cum altfel decât repede, aleile bătrânului Cișmigiu și mi-am scăldat ochii în culorile și formele specifice sărbătorilor pascale (fotografiile provin din această scurtă escapadă).

Cele mai frumoase sărbători de Paști, cele mai profunde și pline de semnificații, cele mai intense sentimente și interesante tradiții se petrec în lumea satului. Însă, așa cum bine scria @traian.leuca: „Multe sate românești au îmbătrânit, iar unele sunt pe cale de dispariție și odată cu ele și tradițiile strămoșești”; aș adăuga aici și pătrunderea modernismului urban. Pe de altă parte, mare dreptate are și @Aurici atunci când scrie: „Lumea este făcută să evolueze și nu am crezut niciodată, nu cred nici acum și sper să nu cred vreodată că noi am fost într-un fel în care tinerii noștri nu mai știu să fie…. Chiar dacă noi nu ne mai regăsim locurile natale la fel, eu nu cred că tradițiile se uită.”. Deja mulți dintre noi sunt la vârsta când deja povestesc fapte care încep cu fraza: „Pe vremea noastră… ”, cuvinte ce le-am auzit la părinți, bunici și străbunici.

Jertfa Domnului Iisus pe Golgota, în numele tuturor oamenilor, se reactualizează în mod ritual în fiecare an. Tradițiile populare din ciclul pascal se repetă la nesfârșit an de an, este un fel de scenariu ce începe la Duminica Floriilor, atinge punctul culminant în momentul Învierii și se încheie la Duminica Tomii. Timpul ritual se degradează în Săptămâna Patimilor, când Iisus este trădat, umilit, chinuit și răstignit, după care urmează trei zile de întuneric și haos în care omenirea este părăsită de protecția divină. Urmează miracolul Învierii Mântuitorului, punct central al credinței creștine și Săptămâna Luminată, zile în care se petrec lucruri purificatoare care readuc echilibrul în lume.

Sărbătorile de Paști petrecute pe meleaguri botoșănene au fost întotdeauna un prilej de bucurie și armonie. Mergeam de multe ori la denii, mai ales la cele din Joia Mare (Denia celor 12 Evanghelii) și Vinerea Mare (când se trece pe sub masa pe care era așezat Sfântul Epitaf scos din altar). În acele zile peste întregul sat plutea un miros de coptură, în fiecare gospodărie cuptoarele din curte „înghițeau” tăvi de cozonac și plăcinte ori tingiri cu pască. Frumos rumenite, cu o aromă îmbietoare, noi copiii aveam dreptul să gustăm chiar dacă nu sosise încă Paștele. Specific acelei zone este luarea Luminii și sfințirea bucatelor la primul cântat al cocoșilor din ziua de Duminică, prima zi de Paști. Astfel, îmbrăcați cu hăinuțe noi (obicei existent în toată țara) plecam spre biserică la 3-4 dimineața; deși afară e beznă satul freamătă nedeslușit, se aude murmur de voci, de pe toate ulițele se conturează siluete grăbite ce se adună în drumul principal ce merge spre biserica satului. În curtea lăcașului de cult oamenii se întâlnesc și se așează pe rânduri, amplasând coșurile (ce conțin ouă roșii, pască, cozonac, sarmale, friptură etc.) în față. Așteptam cu nerăbdare momentul în care se aprindeau lumânările și trecea preotul pe rânduri pentru a sfinți cu aghiazmă coșurile pline. Bineînțeles că mai alergam prin curte, ne întâlneam cu alți copii, căscam gura la vânătorul care trăgea cu arma în acea noapte. După un răspuns puternic din sute de piepturi: „Hristos a Înviat! ” fiecare se îndrepta din nou spre casă. Se întâmpla ceva fermecat – sute de luminițe, uneori pâlpâind în adierea vântului, se împrăștiau pe toate ulițele satului. Lumina biruia întunericul… Prima grijă a bunicului când intra în curte era să intre în grajdul animalelor cu Lumina, să meargă în grădină (animalele și pământul – cele două elemente care întrețin viața țăranului, și nu numai a lui…), apoi în toată casa. Dimineața nu lipsea castronul cu apă în care exista un fir de busuioc, un ou roșu și o monedă - ne spălam pe față pentru „a fi îmbujorați și frumoși ca un ou roșu, să mirosim bine ca busuiocul și să avem noroc la bani”. Urma o masă îmbelșugată în familie și apoi cunoscutele întâlniri din fața porților unde vecinii se adunau la vorbă. Amintiri…

Oul reprezintă, alături de lut și aluat, unul din modelele genezei. Oul este un simbol al creației și fecundității, al Soarelui și renașterii naturii. Înlocuind divinitatea, oul e înfrumusețat prin vopsire în Joia Mare, jertfit (spart) și mâncat sacramental în ziua de Paști. Pasca este un aliment ritual preparat din făină de grâu, coaptă în joia sau în sâmbăta Paștelui, de formă rotunda ori dreptunghiulară. Mielul este considerat un animal blând, pur și inocent care prin sacrificare de Paști aduce biruință asupra morții și puterilor răului, evenimentul fiind asociat cu sacrificiul Mântuitorului. Până în anul 692 însuși Iisus Hristos era reprezentat simbolic sub chipul unui miel alb. Mai nou, am preluat și noi Iepurașul – simbol al înnoirii, al vieții în creștere, al fecundității.

Simbolistica multor obiceiuri și tradiții pascale (și nu numai) este preluată din rituri precreștine. Filologul Lucia Berdan scria în 2001 în „Totemism românesc”: Suprapunerea unor sărbători religioase peste ceea ce erau vechile reprezentări mitice arhaice nu a făcut decât să dea și o mai mare consistență obiceiului respectiv și practicilor rituale adecvate, chiar dacă accentul s-a mutat de la cultul păgân la cel creștin. În evoluția normală, socială și istorică, obiceiurile suferă schimbări adecvate momentului respectiv, capătă nuanțări specifice după zonele etnofolclorice în care se desfășoară. În esență însă structura, (arhetipul primar), rămâne aceeași. Așa se și explică de ce calendarul popular este viabil până în zilele noastre, chiar dacă biserica s-a străduit de aproape 2 milenii să stârpească așa-zisul păgânism. Cunoscutul etnolog Ion Ghinoiu (paradoxal, chiar azi m-am întâlnit cu dânsul în autobuz) scrie și el despre sincretismul păgâno-creștin al sărbătorilor românești: Creștinismul a înlocuit unele din credințele păgâne recurgând la compromisuri și învoieli tacite.

Tradiții, obiceiuri și credințe

• În prima zi de Paști: dimineața să te uiți într-un vas cu apă pentru a vedea bine tot anul; pune mâna pe un obiect de fier pentru a fi sănătos tot anul; nu se plătesc datorii; nu se fac împrumuturi; se oferă libertate deplină animalelor (ex. câinii sunt lăsați slobozi, vacile nu se mulg); din oul vopsit primul în Săptămâna Mare trebuie să mănânce toți copiii casei în prima zi a Paștelui; se fac previziuni meteo pe termen scurt; nu se doarme pentru a nu fi somnoros și leneș peste an.

• A doua zi și a treia zi de Paști: se udau fetele prin surprindere pentru a se mărita în acel an; aveau loc petreceri și se aduna lumea la scrânciob; se vizitau rudele și prietenii; era interzis a se munci la câmp.

Vă doresc tuturor Sărbători Luminate! Sfintele Paști să vă aducă armonie, bucurii și încredere!

---

VIZUALIZĂRI: 1196 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI