Egoistul sau Egoiștii?
TIPĂREȘTEBună. Sunt eu, am schimbat ceva, dar sunt tot eu. Prietenii știu.
Am făcut o pauză, m-am oprit, acum încep...
Fiecare individ are o doză de egoism, mai mare sau mai mică, dar puțini sunt cei care vor recunoaște...
Pe 15 noiembrie 2015 am primit în dar bilete la teatru, pentru 15 decembrie. La ”Egoistul”. Cu toate că nu eram eu, m-am bucurat.
De atunci mă tot gândesc dacă să scriu sau nu, nu-mi stă în fire să descriu restaurante, obiective turistice, spectacole. Nu mă pricep, deci nu scriu. Dar, acest spectacol m-a marcat, a lăsat o amprentă puternică în sufletul și gândurile mele, altfel nu scriam.
Era o zi geroasă, marți, 15 decembrie. Plec mai devreme de la birou, piesa începea la ora 20. Parfumată, pieptănată, inima-mi bătea puternic. Așa e la fiecare spectacol live.
La Teatrul Tineretului sau Palatul Național al Copiilor (Bulevardul Tineretului nr. 8-10, sector 4, București) mergeam după 15 ani. Am ajuns la timp, prietenii noștri (eram patru familii) erau acolo, ne așteptau în holul mare, hol plin cu mese de bar, mese din plastic, cu un picior. La ce foloseau mesele? Să-ți proptești geanta sau sticluța cu apă. La intrare, în dreapta era o tentativă de bufet (lângă scări), unde un tânăr vindea sucuri și apă la prețuri măricele.
Am plecat în recunoaștere, cu telefonul din dotare pentru a face câteva poze, am căutat garderoba, am coborât scările din holul principal, m-am minunat de mesele de ping-pong așezate lângă garderobă. Am găsit și toaleta care nu strălucea, dar era ok.
Minutele se scurgeau, ne-am îndreptat pașii către sală. Holurile erau decorate cu beculețe și oameni de zăpadă, lumina diafană era o încântare pentru ochi. Când am pășit în sală am fost ușor dezamăgită de urmele vizibile de pe tavanul sălii, urme lăsate de ploi de-a lungul timpului. Am fotografiat scena cu cortina trasă, fiind conștientă că odată început spectacolul filmatul și fotografiatul sunt interzise. Sala s-a umplut până la refuz, erau scaune puse și pe scări. La un moment dat intră și doamna blondă a noastră, a țării, se așează alături de un domn, fără furorile de altă dată.
În altă ordine de idei, poate sunt eu demodată, dar, pe vremea mea doamnele nu mergeau în blugi la teatru. De mulți ani mă macină această imagine, dar cred că sunt eu ”din alt film”. Cum să urci pe scenă la sfârșit de spectacol pentru a oferi flori actorilor, plinuță și etalând colanții negri din dotare, cum să-ți ridici colanții care ”pică de pe tine” în timp ce te pupi cu actorii? Cred că sunt eu deplasată... sau nu.
O voce groasă, o ”madamă”, tulbură zumzetul sălii, ne anunță ceea ce știam: nu foto, nu film. Bate gongul, se stinge lumina, se ridică și cortina, începe minunea.
N-am fost un fan al Maestrului Beligan. Toată tinerețea mea am avut impresia că este prea sobru pentru mine. M-am înșelat amarnic. Am evitat toate spectacolele în care apărea marele actor. Acum regret, dar am totuși o bucurie: l-am descoperit pe Maestru.
În timpul piesei m-am ”contopit” cu personajul principal interpretat de Radu Beligan. Parcă mă vedeam pe mine în locul lui, acolo, pe scenă. Mi-am regăsit gândurile și trăirile în replicile lui, cred că am înțeles mai mult decât trebuia, parcă a fost o poveste despre mine, despre viața mea. Nu am mai pățit asta niciodată la o piesă de teatru.
Un umor rafinat presărat cu replici memorabile mi-a luminat fața, mi-a întristat gândurile, zâmbetul meu și-a găsit rostul pe chip. O piesă de teatru despre iubire, amanți și amante, familie, generozitate, boală, viață și moarte. Perfectă. Nu mă apuc acum să vă povestesc această comedie savuroasă, vreau să mergeți să o vedeți. Aș putea să copiez de pe net un rezumat inteligent, dar eu nu sunt xerox. Prefer să-mi storc creierul blond și să vă spun distribuția: Radu Beligan, Adriana Trandafir, Damian Crâșmaru, Tomi Cristin, Rodica Ionescu, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Ileana Olteanu, Cesonia Postelicu, Silviu Biriș. Regia poartă semnătura Maestrului Radu Beligan.
În toată scrierea mea nu am folosit cuvântul egoist. Am făcut-o intenționat. Fiecare dintre voi, chiar și eu, avem urme sau umbre de egoism, fiecare urmărește altceva, are un scop, ascuns sau nu. Important este să descoperim și să recunoaștem.
Spunea și Maestrul: ”Oare generozitatea nu este o formă de egoism? ”
”Să oferi și să nu primești este un dezechilibru în viață” mi-a spus o bună prietenă de pe acest sait. Mare dreptate are!
M-am întristat în timp ce râdeam, am savurat fiecare cuvânt, fiecare silabă. Normal că cei cu care eram au simțit altceva, doar știți că e firesc să privim același lucru și să vedem, să gândim diferit.
La final am aplaudat cu ochii înlăcrimați, am făcut câteva poze nu tocmai reușite, am respectat regula scenei: nu foto, nu film, doar o singură respirație - a publicului și a lor, a actorilor.
Trimis de krisstinna in 29.01.16 09:48:21
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Rog așteptați...
@krisstinna - Palatul Național al Copiilor este gazda multor spectacole de teatru, dar nu numai. De 3-4 ani am descoperit și eu sala și am văzut acolo o mulțime de spectacole, toate foarte bune, multe achiziționate cu vouchere. Am ajuns să am și un rând preferat, 17, pentru că este mai larg, mai sus și se vede excelent de acolo.
L-am văzut și eu pe Maestrul Beligan în 2 spectacole dar și pe Horațiu Mălăele, de departe preferatul meu, în toate spectacolele posibile.
Marți, 26 ianuarie, am fost la o premieră la un alt fel de Cabaret cu o distribuție foarte bună, Ozana Barabancea, Temișan, Cosmin Seleși, Monica Davidescu, Anca Sigartău, Tania Popa, etc.
Cred că alegând emoțiile și bucuriile pe care ți le oferă artiștii nostri pe care nu știu dacă îi apreciem așa cum trebuie, am vedea lucrurile și viața, în general, mai roz.
Si eu am reusit sa vad aceasta piesa dupa multe incercari esuate ,acum 2 ani. Aveam aceeasi impresie ca si tine despre Radu Beligan, dupa am spus in gand... mii de scuze Maestre. O piesa de exceptie. Mi-asi dorii sa mai am parte de astfel de momente de emotie. Despre egoism, hmm, prefer sa ma abtin la acest moment si nici filozofie nu vreau sa fac, incerc doar sa vad.
Felicitări din tot sufletul pentru acest review din suflet, de suflet, și despre suflet!
MAESTRUL? Păi de-aia i se și spune așa, "Maestre"!
Îmi iau singur permisiunea de a-l cita pe un coleg de-al nostru : "Chapeau! "
Am reusit sa vad aceasta piesa acum cativa ani jucata la National si avand invitatie pe locurile din fata, am putut spune ca am respirat in acelasi moment cu Maestrul, ca am sorbit cu nesat fiecare vorba, neindraznind parca sa nu rad la glume de teama de a nu pierde nici macar un oftat.
Alaturi de Radu Beligan a fost o alta pleiada de actori care nu au facut decat sa incununeze o asa reprezentatie, mi-a placut de asemenea rolul jucat de Sanda Toma pe care nu am vazut-o si aici in lista, ori ai scapat-o ori a jucat altcineva in locul ei.
Mi s-a parut o piesa extraordinara si recomand tuturor celor care nu au vazut-o sa o vada cat mai au timp sa vada arta unui adevarat Maestru.
Ma bucur ca ai reusit sa vezi piesa si mai ales ca ti-a placut. Votat cu mare drag.
webmasterX -Mulțumesc!
-
@all -Vă mulțumesc pentru vizită și aprecieri!
-
@mishu -În locul Sandei Toma a jucat Rodica Ionescu.
Cu scuzele de rigoare acum am reusit sa citesc si sa votez articolul tau. Si este prima data cand primesc mesajul ca votul meu a adus zuperbonus autorului.
Calculatorul de acasa s-a stricat si acum am pus mana pe laptopul sotului.
Da... am citit cu sufletul la gura articolul tau.
Mi-a placut, ce emotii...
Si ma opresc... ca iar devin nostalgica.
Te pup.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată