Unde sunt iernile de odinioara?
TIPĂREȘTERew. din categoria "lecturilor facultative" de sezon
Copil fiind, vorba poetului, vad ca se poarta versurile, iernile erau pentru o mare bucurie. Asteptam cu nerabdare primii fulgi de nea, ne pregateam ghetele si manusile, caciulile si hainele groase de iarna, dar mai ales sania, e drept aceea de lemn cu talpici de metal, pe care tatal nostru le ungea cu putina slanina pentru a fi mai alunecoase.
Pe ulita copilariei mele, aflata undeva pe langa Parcul Carol, zona Garii Filaret, strazile usor in panta ne facilitau alunecarea ca pe un derdelus care ajungea de multe ori pana in apropierea liniei de tramvai, las la o parte ca la poarta adunam zapada, faceam omul de zapada, cu nas de morcov, sau orice altceva in locul morcovului. Azorica, catelul nostru batran si chior de un ochi se bucura alaturi de noi si ne distram copios cand pe ghetusul din fata portii, transformat ad hoc in micul nostru patinoar ne inghesuiam sa ne dam, cadeam, ne imbranceam si radeam apoi de noi insine. Turturii de la streasina casei deveneau adevarate popice bombardate de bulgarii nostri de zapada, dar ce bucurie cand vre-un copil din vecini ma arunca in zapada si apoi ma freca pe fata cu bulgari asa incat pret de cateva momente eram coplesite de sentimentul de zana naucita a zapezilor.
Ne inapoiam in casa numai dupa indelungi parlamentari cu bunica care ne ademenea cu cate un ceai cald sau un brios aromat. Apoi urma vesnica bombaneala a acesteia care ne ameninta ca a doua zi nu mai aveam sa iesim la zapada din lipsa de incaltari uscate si imbracaminte asisderea. Oh... dar ce frumos mirosea focul de lemne din soba aceea de teracota care mi se parea atunci cel mai interesant si frumos lucru din lume. O minune care ne incalzea mainile si picioarele inghetate dupa o zi de joaca.
La scoala mergeam prin zapada de multe ori pana la genunchi, ramaneam uzi la incaltaminte pana la intoarcerea acasa cand bunica ne certa bineinteles. Apoi am fost nevoiti sa ne mutam la bloc, deh... s-a trecut la modernizarea comunista a orasului. Dar pe strada pe care se afla blocul in care am locuit, iarna era tot iarna, cu multa zapada dar mai ales era parcul din apropiere pe atunci se numea IOR, unde mergeam sa patinam pe lac si sa ne tragem cu sania. Timpul a trecut si cand a trebuit sa mergem mai departe in viata, la locul de munca, undeva in zona centrala a orasului, de multe ori troleibuzele si autobuzele nu puteau prelua toti calatorii sau nici nu circulau, singura scapare fiind metroul supraaglomerat, asa incat in iernile mai grele plecam de cele mai multe ori pe jos. Sub ninsoarea binecuvantata care cadea din cer nici nu ne interesa de autoritati, primarie, comandamente de iarna, atentionari de coduri viu colorate (care nici nu existatu). Seara la intoarcere de multe ori ne intorceam pe jos sau ne urcam daca apucam in cate un mijloc de transport care se tara in ritm de melc pe strazile inguste din zona Popa Nan. D'ale tineretii...
Ei sigur, veti spune, timpul nu sta in loc, tehnica isi spune cuvantul si vremea dar mai ales vremurile s-au schimbat. Corect. Insa mie tot imi este dor de iernile copilariei, mai ales ca anul acesta anotimpul iarna de pana acum a fost asa un soi de primavara timpurie spre toamna tarzie. Si totusi iarna trebuia sa vina, pamantul trebuia sa fie indestulat de apa iar noi cu totii sa ne bucuram de albul imaculat al zapezii.
Iata insa ca de cativa ani iarna a devenit o "sperietoare" de grad inalt pentru mine, asa un soi de intalnire de gradul 3. Facand asa o constatare a faptelor constat ca nu numai costul facturilor aberante care din noiembrie pana in aprilie curg in cascada haotic si fara acoperire, dar mai ales faptul ca dupa cel mult 2-3 zile de iarna adevarata cu viscol si zapada, se blocheaza totul, de la sosele, drumuri, activitatea in magazinele care nu isi trag obloanele speriate de valul de "lacuste" care se indreapta spre o minima "aprovizionare temporara", scolile si gradinitele se inchid caci deh... se circula greu. Dar parintii ce sa faca??? Cum sa stea acasa sa-se ocupe de copii atunci cand trebuie sa mearga la serviciu unde nu-i absolva nimeni de lipsa, doar "iarna nu-i ca vara" nu???
Da stiu, in copilaria mea trecea o masina la 15 minute pe strada, acumsunt siruri de masini fara cap si coada de ai impresia cateodata ca se vand la kg. si sunt cu preturi promotionale. Dar daca societatea si tehnica au evoluat de ce nu ne descurcam civilizat dupa 2 zile de ninsoare si totul intra intr-o paralizie generala?
In tari precum Germania si Austria unde zapada este la ea acasa rar am vazut drumuri blocate si acelea numai in cazuri extreme si pentru cateva ore, nimic preventiv ca sa justifice orice incompetenta.
Televiziunile au gasit si ele un alt subiect fierbinte la ordinea zilei si fel de fel de reporteri, in general tineri si mai putin scoliti sunt trimis pe mijlocul soselei cu microfonul in urma in bataia vantului si inghetati de frig ne transmit obsesiv, in direct, de la fata locului cum se spune... scene incredibile cu masini ramase printre nameti, cu oameni care merg pe jos facand slalom demn de o cauza mult mai buna printre aceeasi nameti de zapada. Acum ma intreb, oare asta este iarna pe care am iubit-o eu candva? Dar cine ma obliga sa privesc la tv???
Oare orasul nu ne mai cuprinde pe toti? Dar si in localitatile mai mici totul intra in conservare, parca intram cu totii in transa. zapezii coplesitoare. Oamenii au nevoie insa sa se deplaseze, in zilele mai grele de iarna mai sunt persoane bolnave, copii care au nevoie de ingrijire in secolul acesta ne izolam total sub zapada care parca cade sa ne purifice de vechi metehne. In Gara de Nord a Bucurestiului, mare capitala europeana oamenii stau ciorchine ore in sir sa astepte un tren inzapezit te miri pe unde din cauza unui macaz. La aeroport sunt intarzieri semnificative si curse anulate. E drept se intampla acest lucru in toata lumea. Acum 5 ani am stat pe un mare aeroport european 6 ore din cauza cetii in vacanta de iarna, si noi ne-am confruntat anul acesta cu perioade indelungate de ceata in decembrie si la inceput de ianuarie. De atunci nu am mai plecat in timpul sarbatorilor de iarna cu avionul.
Gospodarii oraselor si autoritatile platite din banii nostri tocmai pentru a ne purta de grija tin comandamente, sedinte, ne informeaza... si totusi nu ne putem deplasa, garile raman izolate, aeroporturile inchise, mai cade aprovizionarea cu... curent electric, cade si net-ul, deh nu este semnal...
Pe de alta parte sincer chiar nu inteleg pe cei care au plecat la drum multi dintre ei cu, copii mici in masini pe masura ce se anunta din timp ca vremea va fi nefavorabila deplasarilor. Oare toti cei prinsi in trafic de viscol faceau o deplasare in regim de stricta urgenta?
Totodata, vorbim de turism de iarna, avem ceva partii si statiuni montane adecvate si unele chiar foarte frumoase, rivalizand ca asezare si posibilitati cu multe statiuni cu renume din Europa. Cum sa ajungem acolo, eventual pentru un week end daca de la Bucuresti pana in zona Predeal cei circa 135 de km se parcurg in ritm de melc, in 5 ore, in cazul cel mai bun, in care nu se intampla un accident sau drumul nu este inchis de catre autoritati.
Aceasta este iarna pe care am iubit-o? de ce totul a devenit din ce in ce mai complicat, de ce s-a transformat intr-o aventura?
Promit sa inchei aici, ma duc sa dau zapada, sa respir putin aer curat, sa uit de coduri colorate de pe ecranul tv, sa-mi fac cativa bulgari de zapada pe care sa-i arunc in joaca ciobanescului meu care ma cheama afara la joaca in stratul gros de zapada alba, imaculata.
Va doresc tuturor o iarna frumoasa si fara aventuri neplacute si sa ne intalnim la Mistral, la sfarsit de februarie pentru o bulgareala pe cinste.
ps. daca web vrea il rog sa introduca Simfonia iernii cu Angela Similea
Trimis de amero in 26.01.14 18:17:24
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@amero: buna, chiar am intrat in casa dupa a treia sedinta de curatat zapada din fata casei pe astazi.
si aici ninge de ieri de pe la 14 cu mici pauze (30cm) dar nu este vant iar la radio nu se anunta nici o situatie sau cod, nici o strada inchisa, indiferent de altitudine doar peste 2 pasuri este nevoie de lanturi antiderapante!
Parerea mea fara o rapida impadurire, o perdea naturala in jurul strazilor si localitatilor situatia v-a deveni in timp si mai critica nu doar iarna, vezi inundatii, alunecari etc.
Pe strada avem o firma angajata (3 tractorase pentru 5-6 strazi) de primaria care se ocupa de dezapezire si care raspunde pentru eventuale daune, nu poti cu firme de stat sau cu companii mari sa controlezi o asemenea situatie, parerea mea.
Cat despre "zapezile de altadata"sunt parca din Amintiri din copilarie 
Chiar astăzi mă gândeam la iernile de pe vremea când eram copil. Anul acesta, spre deosebire de anii trecuţi, nu am deschis tv-ul pe niciun post de ştiri. Ştiam ce mă aşteaptă: coduri, culori, alertă, nenorociri şi câte şi mai câte. M-a sunat doar mama, pentru că ştia că nu mă uit, să mă anunţe să nu duc pişcotul la şcoală mâine că e închis.
Ştiu să-i condamn pe cei care se isterizează şi îmi spun tot timpul: "pe vremea mea, asta era iarna şi nu era nicio tragedie... "
Apoi vin copiii la mine: "Mami, ninge, mergem afară cu sania? " Şi mă surprind că brusc mă părăseşte nostalgia: "Nu, e prea frig, poate răciţi. Cine ştie cât kkt de câine e sub zăpada asta! Lasă, să se mai domolească puţin ninsoarea... " Sunt doar pretexte însă. Adevărul e că doar gura e de mine şi am ajuns ca venirea iernii să mă panicheze maxim. Aşa 'or fi şi guvernanţii noştri... Copiii mei au rămas azi fără ieşit afară. Pe mine nu m-ar fi ţinut nimeni în casă când eram de vârsta lor. O să-mi spăl păcatele mâine şi o să-i scot la derdeluş. Dar parcă mă văd cât voi fi de panicată... Asta am ajuns şi cred că de asta suferim cu toţii: nu mai ştim să ne bucurăm de nimic, vedem doar partea goală a paharului... De mâine îmi promit să fac altfel... de mâine...
@claudiu 71: buna dimineata si multumesc ptr. vizita, eu imi doresc sa pastrez "amintirile din copilarie" cu zapezile de altadata fara carcoteala. oricum amintirile acelea nu mi le poate lua nici un guvernant, nici un cod sunt in "mansarda" mea. stocate.
@ariciu: sper sa nu uiti ce ai promis si azi sa mergi la o bulgareala si un sanius pe cinste cu piticii, copiilor nu trebuie sa le luam aceasta bucurie si nici noua de altfel. spor la joaca copilariei.
@amero: Ce amintiri mi-ati trezit... ce frumoase erau si iernile copilariei mele... Acum stiu de la ai mei ca sunteti "ingropati" in zapada (nici eu, ca si ariciu, nu ma uit la tv, nici pe romani nici pe spanioli). Unde locuiesc eu ninge foaaaaarte rar. Mai tragem cate o fuga la munte, la doua ore distanta, sa ne treaca dorul de om de sapada si scartait sub cizme. A nins totusi duminica trecuta. M-am trezit tarziu, am citit mesaj pe telefon si m-am sculat ca arsa sa ma uit pe geam. Inca ningea. Aproape ca am sarit peste mic dejun si peste tot, si am iesit la plimbare. Inainte sa se opreasca. O plimbare de doua ore, prin imprejurimi, am incercat sa ma dau pe gheata (incercare esuata, bineinteles, abia cazusera cativa fulgi) si mi-am inrosit mainile facand cativa bulgarasi. La intoarcere deja iesise soarele si se topise totul. Nu aveam princhindelul cu mine, imi pare rau ca el nu poate trai iernile copilariei mele.
Va pup cu drag,
Alina
in Germania in partea de sud-vest unde locuiesc eu acum nu a nins deloc in iarna aceasta (si acum sunt + 6 grade afara si soarele straluceste) eu sper sa ramana asa! Amintirile mele din copilarie sunt mai putin placute- doamne cat frig am indurat! imi amintesc ca aveam flori de gheata pe geam pe dinauntru (deci in camera) si la scoala stateam in clasa cu paltonul pe noi si scriam cu manusile pe maini. Imi aduc aminte ca intr-o iarna imi cumparasem niste cizme fara profil pe talpa si nu puteam sa fac un pas fara sa nu alunec si sa cad pe nas. Strazile erau din noiembrie pana in martie acoperite cu un strat gros de gheata. Imi amintesc de o seara intunecata cand ma intorceam de la ceva cursuri - se luase curentul si era bezna pe strada si eu am parcurs drumul de la tramvai pana acasa bajbaind prin intuneric in patru labe... acasa ma astepta lampa de petrol si temperaturi de 8 grade in dormitor. Uneori ne incalzeam la duba de la aragaz - singura sursa de caldura cand se lua curentul (norocul nostru ca aveam gaz in zona noastra care nu se putea inchide). Deci eu nu-mi doresc nicicum copilaria mea inapoi - nu pe vreme de iarna!
@Pami:
”eu nu-mi doresc nicicum copilaria mea inapoi - nu pe vreme de iarna!
Asta trebuia s-o spui și ălora care-l regretau ieri pe nea Nicu, la comemorarea a 96 ani de la nașterea sa...
@alinaro: multumesc ptr. vizita, alina iernile sunt frumoase chiar si in Spania, ai alte optiuni de care sa te bucuri.
@Dragos: foarte trist ce ne povestesti chiar si pe viscol mai sunt nostalgici ai "marelui conducator" care cu sistemul pe care l-a aparat ne-a furat tineretea?poate era bine sa-si consume energia la dat zapada de pe strada...
@Pami: ai dreptate, nici eu nu vreau sa-mi amintesc de anii '86-88 cand lucram cu manusi si cojocel in birou la 6-7 grade si curentul electric era rara avis...
@Dragos: nu ca m-as numara printre cei care il regreta pe Ceausescu dar nici nu mi-asi permite sa-i condamn pe cei care sunt de parere ca trebuie sa-l comemoreze. Este parerea lor si nu le cunosc motivele. In schimb te intreb pe tine ca personana care traiesti in Romania si cunosti mai bine decit mine situatia politica si economica actuala: nu crezi ca s-ar putea ca unii din cei adunati acolo, sa aiba eventual unul sau mai multe motive bine intemeiate care sa justifica aceasta gandire?!
Personal cunosc o multime de oameni in Romania care gandesc cam la fel, deci care regreta acele vremuri si pe care, partial, ii pot intelege. Sunt persoane, carora le-a mers mult mai bine in acele vremuri si care dupa o viata de munca au ajuns ca in ziua de azi sa aiba cu totul alte griji si probleme decit cele de care se discuta de ex. pe acest site. Cu siguranta nu-si fac ganduri despre calatorii in America de sud sau ce camera sa-si aleaga in resortul din Moeciu, ba nici macar la o plimbare prin padurea bogatii nu au curajul sa viseze...
@Michaell: pe atunci aveam bani, o meditatie, reparai un televizor, mancare aveam datorita socrilor care lucrau la ICSM, dar nici nu vreau sa aud de acele vremuri!
Ce puteai sa faci cu banii? Nu aveai vise...
O tinerete cenusie, eram tare bucuroasa cand prindeam o carte, cumparata pe sub mana... brrrrrrrrr, groaznic!
@amero: frumos ai scris draga mea prietena! Ce ierni frumoase, ce copilarie fericita! Modernismele astea au intaietate in fata saniusului, a "iernii pe ulita" si asta se plateste! N-ai avut niciodata fularul si manusile inghetate? Cati bujori in obrajori vezi la copii nostri? Noi, nu prea ne-am uitat la televizor, atunci n-aveai la ce, acum n-ai la ce! Plangeam de ciuda cand eram chemata in casa si adormeam cu lingura in mana... Ce amintiri mi-ai trezit, multumesc!
@balasa violeta: multumesc ptr. vizita, am si acum un "cucui", semn de buna purtare de la capul spart la sanius cand aveam vre-o 6 ani., dar acum este o amintire tare placuta si capul inca ma mai duce desi au trecut multi ani de atunci.
Da, ai dreptate: iernile copilăriei erau cu zăpadă și ger și toată lumea considera că este normal să fie așa. Acum, știriștii noștri prezintă fenomenul ca pe o apocalipsă. Ar fi o știre ieșită din comun dacă s-ar întâmpla în timpul verii, dar nu în plină iarnă. Personal, nu-mi place acest anotimp, dar îl consider firesc atâta timp cât avem 4 anotimpuri (sau am avut!).
@Rodel: multumesc ptr. vizita, este poate si asta o politica ptr. abaterea atentiei caci subiecte de tocat marunt ar fi multe si interesante...
@Swan1: zapezile ma sunt, din pacate copilaria si noi toti ne-am schimbat... alte vremuri nu? . multumesc ptr. vizita
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată