ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 04.03.2012
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 29.05.11
STATUS: SENIOR
TIMP CITIRE: 6 MIN

O parte din viata mea

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Moto:

,,Era un cântec care spune

Durerile ce-aduna anii,

Trist ca un plîns de-ngropaciune.

Cum numai ei îl stiu, taranii. ,,


Si nu-mi este rusine sa spun ca fac parte din ei.

Fiindca printre ei, taranii, mi-am petrecut primii opt ani ai copilariei.

Intr-un sat, devenit mai tarziu comuna, din judetul Teleorman si purtand un nume aparte, Crangeni.

Un nume care automat, te face sa-ti imaginezi un sat inconjurat de un crang, acea padurice de arbori tineri si lastari, plina de acordurile pasarilor cantatoare.

Dar, eu l-as numi mai degraba ,,crangul cerului ,,.

Si asta pentru ca, mai ales in noptile de vara, in acordul greierilor, bolta cereascapur si simplu ti se lipeste de frunte.

Ai impresia ca poti atinge cu mana, toate constelatiile.

Si intr-un tarziu, lumina lunii, face ca totul sa ti se para ireal, parca desprins dintr-o poveste a copilariei.

O copilarie pe care am trait-o pe deplin.

O copilarie pe care, multi nu au trait-o.

O copilarie, frumoasa, alaturi de fratii si verii mei, dar si de copiii satului.

De la varsta de 5 luni pana la varsta de 7 ani, am fost ,,lipit ,,acelui sat.

Acolo am invatat sa citesc, sa scriu si sa cant.

Intr-o casa simpla, de razboi, cum i se mai spunea.

Acele case stil ,,tren ,,dar inaltute si cu pod deasupra.

Case facute din chirpici ( ,,caramizi ,,facute din pamant amestecat cu paie), apoi tencuite cu var si nisip.

Si-acum parca simt acel miros unic de proaspat, de curat.

Nu am avut jucarii. Singurele mele jucarii erau bobocii de rata, puii de gaina pe care-i alergam de zor prin curte, cateii, care doar cand ma vedeau o luau la fuga, si pisicile fara de care nu puteam adormi.

Si pe acestea le mai luam cateodata la smotocit.

Apoi, cand am inceput sa merg (fara sa ma mai tin de poala bunicii sau de marginea casei), jocurile copilariei s-au mutat undeva mai spre exteriorul casei. Mai precis pe ulitele satului.

Fie ca ma duceam cu gastele la balta, fie ca mergeam la scoala din sat cu bunicul (care era invatatorul comunei)

Mi-aduc aminte, cum bunica facea paine la vatra.

Dupa ce scotea painea din test, imi rupea o bucata, mi-o ungea cu putina marmelada de prune, (din aceea groasa, facuta la ceaun si cu foc molcom dedesubt din coarda de vita de vie.) si ma trimitea la balta dupa gaste.

Pana la balta, cu picioarele goale prin colbul ulitei, scapam de vreo doua-trei ori codru' de paine.

Suflam de 2 ori si muscam in continuare din el. Si parca mi se parea mai gustos.

Si nu ma mai imbolnaveam de nimic. (Acum, nu pune mana pe-aia, spala-te ca e murdara, etc. si tot plini de boli si de nevoi suntem)

Dupa ce ma intorceam de la balta cu gastele, bunicul ma intampina in poarta curtii si ma invata sa le numar.

N-am priceput niciodata, de ce mie imi ieseau mai multe decat lui.

Ori numaram aceeasi gasca de trei ori, ori le numaram si pe-ale vecinei, oricum era de bine. In minus sa nu fi fost. Si mi-aduc aminte ca la un moment dat erau 3 carduri a cate 26 de gaste.

Mai usor era la puii de gaina, ca niciodata nu-mi ieseau, ca de altfel nici bunicilor.

Si asta fiindca, azi numarai 60, iar maine la pranz aveai triplu.

Ieseau de pe sub vita de vie, de prin lemne, etc.

Anii au trecut, si a trebuit sa invat sa citesc, sa scriu, si de ce nu sa cant.

Am avut norocul ca, gradinita era chiar in spatele casei batranesti.

Gradinita care la inceput a fost baia comunala, undeva in anii 1912

Deci, ca sa nu zic ca nu am fost si eu la gradinita, imi cumparase bunica o gentuta de tabla, in care imi punea dimineata un ou fier si o felie cu magiun si... valea.

Cursurile se desfasurau doar afara, cautand greieri prin iarba, alergand fluturii sau vreo mata ce sarise gardul.

Mult nu a durat, dar ma dadusera probabil ca sa interactionez cu copiii.

Apoi, bunicul a inceput sa ma ia cu el la scoala unde preda si sa ma invete alaturi de ceilalti copii, abecedarul, aritmetica, si apoi ceva din istorie si literatura.

Aici aveam sa primesc cei sapte ani ai vietii.

Bunicul a facut si efortul de a cumpara 3 viori de o valoare foarte mare, numai pentru a ne invata pe mine si pe fratii mei sa cantam. Si intr-adevar, efortul i-a fost rasplatit.

Cand seara se apropia, ieseam langa prispa, la masa de sub parul batran, si cantam cu totii la 3 viori.

Balada lui Ciprian Porumbescu, Seara pe deal, Ciobanas cu trei sute de oi, sau Pe langa plopii fara sot...

Apoi, imi placea sa ma intind pe o capita de fan, acoperita cu un macat taranesc din lana, si sa privesc cerul,

Acel cer inconfundabil de senin, plin de mii si mii de stele.

Si parca, fara sa vreau, simteam ca mi se prelinge o lacrima pe obraz.

De fericire sau teama ca, intr-o zi... se va fi terminat.

Imi placea apoi toamna, cand totul in jur devenea aramiu si mirosea a copt.

Tot satul era intr-o miscare continua. Se culegeau fructele, legumele si strugurii.

Mergeam la camp de cu dimineata.

Punea bunica intr-o traista de carpa ceva branza, niste ceapa, cateva rosii si plecam.

Toti culegeau in cosuri impletite, cu grija, parca din respect pentru rodul de pe vrej.

Dar de fapt era un respect pentru ei, batranii, care se spetisera lucrand la vie.

Fie cu sapatul, legatul sau plivitul.

Cosurile se puneau apoi in ,,lin" si tras incet, de-un biet magarus sau cal, ajungeam acasa, strabatand cateva ulite ale satului.

Apoi, bunicul se spala bine pe picioare, si intra in lin unde incepea un fel de ,,batuta moldoveneasca peste struguri ,,

Si toata zeama se scurgea usor intr-o putina de dud, facand o spuma dulce-acrisoara.

Aceasta era de fapt ,,sudoarea" de peste an a taranilor.

Si cu cat se umpleau mai multe butoaie, cu atat le crestea inima.

Apoi venea iarna, acel anotimp care pe mine ma fermeca.

Tot satul intra parca intr-o usoara hibernare.

Totul imbracat in alb si mirosul acela de lemne arse in soba...

Ziua ma tavaleam prin nametii de zapada, pana imi inghetau picioarele si mainile.

Dar bunica grijulie si dojenandu-ma usor, ma dezbraca repede, ma freca cu spirt pe maini si pe picioare, si ma ,,arunca" peste pisicile tolanite pe divanul de langa soba.

Imi mai punea si pe mine o blana de oaie, si ma punea sa stau cu ochii pe oala de pamant plina cu lapte, ca nu cumva sa dea pe rascoale sau sa-si bage mustatile vreo mata.

Si incet, incet, ma lua o moleseala placuta si atipeam.

Dar brusc, ma trezeam in mirosul imbietor al painii scoase din test de catre bunica.

Si totusi, parca mai era un miros aparte, venind dinspre gura sobei...

Da! Mirosea... a... mere... coapte...

Si bunica intra in camera cu painea aburinda, repede punand-o intro-o covata de lemn si acoperind-o, cica ,,sa-si traga sufletul ,,

Apoi aprindea repede o lampa cu gaz, caci stia ca vine vremea ,,sa ne-o ia", cum zicea dansa.

Si astfel, la lumina lampii palpainde, ascultam troznind lemnele in soba.

Si priveam de sub blana de oaie jocul de umbre pe care-l facea flacara lampii.

Si venea langa mine si-mi canta usor o doina greceasca, cum numai ea stia... ,,... S'agapo..."

Si incet, imi cadea privirea peste gutuile dintre ferestre, mangaiate usor de lumina lunii.

,,- Mama, gutuiele nu moare acolo de frig? ,,

,,- Nu, puiule, le tin de cald razele lunii si sufletul tau de copil... ,,

Si-apoi pleoapele mi se fac grele, si simt buzele bunicii inchizandu-mi-le...

Si vine iarasi dimineata,

Si iarasi vreau sa-alerg prin curte.

Dar imi dau seama, fara voie,

Sunt mare... si mi-aduc aminte...

Si-acum cand merg sa-mi ,,vad ,,copilaria, ma i-a cu fiori si-mi cad lacrimi.

Sunt multi acum care s-au dus si altii care si-au vandut casa.

Si totusi...

Casa parinteasca nu se vinde,

Nu se vinde tot ce este sfant,

Inca vin copiii s-o colinde…

Nu stiu ca parintii nu mai sunt.

Om pleca si noi candva din viata

Si parintii sus ne-or intreba

Ce mai face casa lor cea draga

Cine are grija azi de ea? ...

Mi-e tare dor sa vad batrânii tei,

Întâii ani mi-au înflorit sub ei;

Mi-e dor sa vad si nucul meu batrân,

Sub frunza lui o seara sa ramân...


[fb]
---
Trimis de bog68 in 04.03.12 21:44:01
Validat / Publicat: 05.03.12 13:32:06

VIZUALIZĂRI: 2619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Cei carora le datorez faptul ca m-au facut om.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE?
[1 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 3 PMA (din 29 voturi)

ECOURI la acest articol

26 ecouri scrise, până acum

iulianic [05.03.12 14:01:04] »

Primul vot, desi doar unul simbolic, vine din partea unui consatean care n-a avut bucuria sa petreaca in Crangeni atatia ani cat ai petrecut tu.

Emotionante randuri de aduceri aminte! Felicitari!

bog68 [05.03.12 14:08:24] »

@iulianic: Multumesc mult.

Consatean??? Da-mi un mic indiciu.

bog68 [05.03.12 14:13:52] »

Am rugamintea, daca se poate adauga review-ului aceasta melodie:

http://www.youtube.com/watch? v=txZ8tqURNbY.

Va multumesc.

- -

Rezolvat.

iulianic [05.03.12 14:31:39] »

@bog68: Am spus "consatean" pentru ca si eu m-am nascut acolo, dar nu am locuit acolo. Tatal meu era contabil la IAS si pentru un timp a lucrat (si deci a locuit cu familia) in Crangeni, timp in care am aparut si eu pe lume. N-am vazut satul decat acum vreo zece ani cand i-am cerut sotului meu sa ma duca sa cunosc si eu locul in care m-am nascut. Am ajuns in centru, am privit putin in jur si sub privirile mirate ale catorva localnici, am intors si am plecat spre Bucuresti. Cred ca oamenii aceia au gandit ca am ratacit drumul, dar eu cautam un drum in sufletul meu, sub cerul albastru al campiilor teleormanene.

Personal am locuit acolo doar cateva luni, dar numele "Crangeni" m-a insotit pretutindeni prin actul meu de nastere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
alinaro [05.03.12 14:58:02] »

N-am eu destula nostalgie si dor de casa, ca ma mai faceti si voi sa ma "scutur" de emotii!!!

Foarte sensibile si pline de dragoste randurile tale. Felicitari!

banal [05.03.12 15:05:21] »

@bog68: Va rog sa-mi spuneti costorarii aveau numarul de inmatriculare in Caracal? Poate erau chiar de la dumneavoastra din comuna dar de cand ati plecat, multe sar fi putut schimba. Asa ca... virgula costorarii, ce am invatat eu sunt un fel de nomazi.

santana* [05.03.12 15:15:14] »

Ai avut o copilărie fericită, reconosc, iar bunica ta trebuie să fie mîndră de un asemenea nepot... A mea, sărmana, şi din mormînt o să întrebe retoric, fireşte, cum o făcea şi pînă acum: "cu cine seamănă ăsta micu' aşa pramatie, că nu s-a mai pomenit copil mai tîmpit şi mai al dracului în neamul nostru? ".

Ca să îţi povestesc doar un mic amănunt, pe partea financiară: dacă ar sosi acum factura cu geamurile de la trenul de Ruse sparte de mine, cred că un împrumut la FNI ar fi singura soluţie să mă scot... Bine că ai fost cuminte, eu dacă aş depăna amintirile despre curtea bunicilor, aş pomeni de nucul bătrîn din spatele curţii de care eram legat ca un căţeluş. Aşa cuminte fusei.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
gheisa [05.03.12 15:18:05] »

@bog68: astenia de primavara sa fie motivul acestei acute nostalgii din ultimele review-uri? Cred ca am devenit prea sensibila, am consumat deja un bax de servetele si parca inca "mi se prelinge o lacrima pe obraz"...

Singura sectiune care lipsea de pe AFA: Back to the future (dau o bere pt asta), in rest e de toate...

O intrecere in metafore si comparatii, asta cred ca urmeaza...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
bog68 [05.03.12 15:56:08] »

@alinapopi: Sarut-mana mult!

Si-mi pare rau ca v-am facut

Sa va ganditi si la trecut.

alinaro [05.03.12 16:00:56] »

Nuuuuuu, trecutul e cu/in mine, si-l port pretutindeni. Numai bine!

bog68 [05.03.12 16:10:33] »

@banal: Costorarii erau odata nomazi. Trece-ti un pic daca aveti timp prin comuna Buzesti si o sa vedeti ce palate si-au facut acesti nomazi.

Dar mai sunt si cativa care inca practica aceasta meserie, tocmai pentru a se ,,ridica ,,.

M-am oprit special sa-i fotografiez si i-am intrebat de unde sunt.

Deci nu aveau neaparata nevoie de nr. de inmatriculare.

Asa cum ii vedeti, sunt oameni foarte comunicativi si cu bun simt.

Comuna mea nu avut niciodata costorari, rudari sau lingurari. Si nici acum nu are.

Si sa stiti ca inca nu am ,,plecat ,,de-acolo.

Daca casele s-au mai ,,luminat ,,un pic, oamenii au ramas aceeasi. Pentru mine nimic nu s-a schimbat.

In fiecare an trec pe la casa batraneasca, unde, chiar daca bunicii nu mai sunt, sora mamei mele a ramas acolo.

Deci intotdeauna, o sa am pentru ce sa ma intorc acolo.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
bog68 [05.03.12 16:17:40] »

@santana: Din pacate ai mei bunici nu mai sunt demult.

Dar sigur au fost mandri de mine, fiindca intr-adevar eu am fost cel mai cuminte dintre frati (4 la numar) si veri

(4 la numar).

Fratele meu cel mai mare stiu ca era cam ca dvs.

Dar il potolea bunica, legandu-l despuiat de marul din curte, si-l ungea cu o felie de lubenita ca sa tabare pe el aviatia inamica.

Si pana nu promitea ca nu mai face, nu-l dezlega.

Ehe... pai ce mi-era Nica a lui Creanga, ce mi-era frate-meu.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
bog68 [05.03.12 16:20:10] »

@gheisa: Nu, cam asa sunt in general eu de vreo 2 ani incoace.

Faptul ca m-ati ,,prins ,,cu review-uri mai nostime, a fost pur si simplu de a mai uita de toate ,,cele ,,ale vietii...

dananecula CONS. ONORIFIC AFA / zSTRATOSFERA [05.03.12 16:56:34] »

@bog68

Daca de-azi dimineata am tot fredonat nerabdatoare melodia lui Banica Jr. ,,S-o facem lata'', cu gandul la mult asteptata intalnire de 4 ani AFA, iata ca dupa ce am citit frumoasa poveste a copilariei tale... am devenit nostalgica... Am dat si eu timpul inapoi si oftand mi-am amintit de vacantele ce mi le petreceam la tara, la verii mei, intr-un sat din Vrancea, Faraoanele (pe langa Odobesti, Panciu). Doamne ce frumos mai era... si cate traznai reuseam sa facem si ce baietoi mai eram ))

Iti multumesc ca azi, ai reusit sa ma faci sa-mi amintesc de ,,copilul din mine''. Deh, ce sa-i faci, amintirile ma rascolesc ... Felicitari pentru sensibilitatea randurilor tale !

Cat despre versurile ,,Din copilarie'' ale lui Paunescu (interpretate de fetele de la Ecoul ) m-ai ,,prins'' ... si m-ai facut sa lacrimez. E una din melodiile mele preferate de la Cenaclul Flacara. Asa-i c-o sa ne faci o surpriza si ne-o canti la Tarlungeni la-ndragita-ti chitara ? Poate si La o cana cu vin, ce zici ?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
bog68 [05.03.12 17:26:14] »

@dananecula: Acum m-ai prins tu pe mine. (ma refer la chitara). Poate, nu stiu...

Cu astfel de cantece am crescut. Mai melancolice, mai triste, mai adevarate...

,,Copilului ,,din noi ar trebuie sa-i dam ,,frau liber ,,macar odata pe an. Fie de Craciun, fie de Sfintele Paste, fie atunci cand adormim.

Asa mai uitam de ,,celelalte ,,... prefacandu-ne ca suntem copii. Dorindu-ne de fapt, sa mai fim copii.

Sarut-mana pt. aprecieri.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
dananecula CONS. ONORIFIC AFA / zSTRATOSFERA [05.03.12 19:09:00] »

@bog68

Hai pentru inc-o zi, sa redevenim copii, la intalnirea de la Tarlungeni. Noi, generatia in blugi a anilor '80-'85 poate punem de-un mic cenaclu AFA, acolo, la Perla Ciucasului, sa cantam si sa ne veselim, toti iubitorii de folk. Poate printre userii participanti vor fi si alti talentati ce canta la chitara si... dornici sa se alature. Prea's frumoase versurile acestei melodii si e pacat sa n-o cantam:

1. Să trosnească lemne-n foc

Şi să vină multă noapte

În pridvor de busuioc

Cu miros de mere coapte

Şi să ningă, nins enorm

Pân' la streaşină şi peste

Şi pe-un scaun să adorm

Ca de-un drog şi de-o poveste.

2. Cu ziarul pe genunchi

Şi cu pleoapele căzute

Să-mi răsară moartea-n trunchi

Şi pe ochi să mă sărute

Cei bătrâni să fie vii

Pacea lumii fie gata

Eu, copil între copii

Şi pe-afară tânăr tata.

3. Şi bunica să mă ia

Să mă ducă-ncet spre pernă

Şi să simt venind din ea

Toată liniştea eternă

Să trosnească lemne-n foc

Sub un biet ibric cu lapte

Să miroasă-a busuioc

Să miroasă-a mere coapte.

Şi să ningă, nins enorm

Pân' la streaşină şi peste

Şi pe-un scaun să adorm

Ca de-un drog şi de-o poveste. Versuri A. Paunescu

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
bog68 [05.03.12 20:56:32] »

@dananecula:

,,Reinfloreste lemnul portii,

Pe unde pleci, pe unde vii,

In fata dragostei si-a mortii,

Noi toti redevenim copii. ,,

roth [05.03.12 21:53:10] »

Doar o singura explicatie ar fi pentru tirul de rw gen "Amintiri din Copilarie" si anume apropiata intalnire AFA.

E clar ca a scos ce e mai bun in toti, a adus la suprafata acele vremuri fara de griji cand se batea mingia "de carpa" in colbul ulitei, cand cu bucata de paine in mana se pleca la balta si lista este deschisa...

Ma bucur de inca o poveste a copilariei petrecute la tara, lucru de care eu nu am putut sa ma bucur bunicii mei fiind tot din oras.

Felicitari, felicitari, felicitari.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
adri-nico [05.03.12 21:55:26] »

Am tot incercat sa citesc acest review si pe muzica dar nu merge, asa ca l-am citit si recitit pe "uscat" de citeva ori. Si m-am uitat la poze cit sint de frumoase.

Povestea ta e cu mult mai frumoasa decit a mea. Are mult mai multa sensibilitate... te duce cu gindul in vremea copilariei si nu stiu ce anume te mai poate aduce inapoi... (doar interfonul care m-a smuls).

Mi-am adus aminte de ghiozdanelul de tabla. O mai avea cineva un ghiozdanel din asta? (nu vrei sa il aduci tu la tombola???)

Strugurii aia se numesc "capsunica"?

Gainile alea nu sint de pe vremea copilariei noastre. Nu cred ca existau 3 pui la fel. Astea sint de cumparat, nu-i asa?

Ce sa iti mai spun? Abia astept sa facem o "cintare" la focul de tabara.

FELICITARI!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
bog68 [06.03.12 20:00:45] »

@roth: Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, mii de multumiri.

bog68 [06.03.12 20:11:47] »

@adri-nico: Cu scuzele de rigoare pt. intarzire:

Pentru fiecare din noi exista o poveste frumoasa. Si la majoritatea, aceea este povestea copilariei.

Da, intr-adevar strugurii aceia sunt ,,capsunica ,,dar la mine la tara soiul se numeste ,,blanc ,,

Si daca gainile ar fi fost de pe vremea copilariei, pai ar fi trebuit sa aiba in jur de vreo 40 de ani. Iti dai seama cat ar fi trebuit sa fierbi la una? O punea bunica la fiert si ii stingeam focul eu, cand as fi implinit 70 de ani, daca ii mai apucam.

Multumesc pt. felicitari.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
Miriam Tkee [04.02.19 13:34:13] »

@bog68:

Bună, Bogdan,

Sunt atât de bucuroasă că am găsit articolul tău despre copilăria plină de minuni de la Crîngeni! Căutam o fotografie cu fântâni părăsite din zona Crîngeni.

M-a captivat povestea ta scrisă cu nostalgie, emoție, cu sufletul de cer al copilăriei. Eu m-am născut în Ionașcu (Călmățuiu de Sus), dar am învățat și la Scoala Crîngeni prin anii ”80.

Si eu am plecat de mult timp din zona natala, ai mei s-au stins si merg rar in vizita la prietenii din sat... (Dl. Prof. M. si D-na Inv. Dorina M.).

Dorul de sat m-a determinat acum cativa ani sa deschid pe Facebook o pagina unde am pus numele tuturor satelor din zona... Iata cum au venit sute de ”copii de pe vremea copilariei mele”. S-au alaturat si profesori. Am depanat amintiri, ne-am scris.

Eu aveam in proiect la acea vreme publicarea unui roman (Tango într-un portal). Am întrerupt povestea Tangoului și am scris romanul Pătrățica abstractă, pe care l-am publicat în iunie 2016. Lansarea cărții a avut loc chiar la Scoala Crîngeni, sub îndrumarea D-nei Prof. Mari M., împreună cu dascălii școlii și cu participarea D-nei Prof. Maria P., care a locuit multi ani si a predat la scolile din zonă.

Cartea cuprinde scrieri despre copilăria in zona noastra, tradiții, obiceiuri, oameni, locuri, dramele locului, etapele devenirii copilului care a avut copilăria desculță, vara...

(....)

Amintirile tale au prospețime, parca m-as afla acolo, cu bobocii... cu laptele care da in clocot... cu felia de paine calda cu magiun

Te rog sa imi scrii un mesaj privat .

Vreau sa iti daruiesc un exemplar al cărții Pătrățica abstractă.

Cu drag, Mir.

4.02.2019

București

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
webmasterX [04.02.19 13:49:27] »

@Miriam Tkee: Pe AmFostAcolo nu acceptăm postarea în clar a informaţiilor cu caracter personal (nume, numere de telefon, adrese de mail, etc). Aceste info se pot trimite/primi însă prin mesaje private, destinatarul primind aceste mesaje în aceeaşi căsuţă de mail în care primeşte şi înştinţările despre ecouri.

Pentru a transmite un mesaj personal: click pe linkul "mesaj pers" afişat la fiecare ecou, lângă username (ori click pe username, apoi - în fereastra nou-deschisă - pe linkul "trimite mesaj pers").

Notă: Este necesar ca destinatarul să aibă bifată opţiunea ACCEPT PRIMIRE MESAJE DE LA CEILALŢI UTILIZATORI. Opțiunea se poate seta/deseta din secțiunea CONTUL MEU.

Miriam Tkee [05.02.19 10:45:29] »

@webmasterX: Va multumesc, am trimis mesajul. Va rog sa stergeti Dv mesajul afisat. Intentia mea era sa ii trimit mesaj privat, sunt noua pe site

Zi frumoasa!

bog68 [05.02.19 10:58:26] »

@Miriam Tkee: Multumesc ca m-ai citit, si ma bucur am mai gasit inca o „conjudeteana” de-a mea...

Si iar ma cuprinde nostalgia.

Ti-am trimis mesaj privat.

webmasterX [05.02.19 11:01:04] »

@Miriam Tkee: nu e nevoie să ștergem tot mesajul - detaliile „neregulamentare” au fost oricum editate.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, alinaro, banal, bog68, dananecula, iulianic, roth
Alte articole din această RUBRICĂFilozofări de suflet (mai puţin turistice):


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.37334799766541 sec
    ecranul dvs: 1 x 1