Vecinul meu din FUKUSHIMA

TIPĂREȘTE

Am sa va spun de la inceput ca titlul si ideea acestei filozofari sunt “furate ” de pe blogul prietenului nostru Bubumaia. Si pentru ca nu cred ca aveti timp sa cititi intotdeauna ce scrie Stefan, m-am gandit sa ne exprimam aici cateva din simtirile noastre legate de tragedia …vecinilor nostri din Fukushima.

Cum sa fi lasat sa treaca un asemenea eveniment fara sa scriem ceva? Cred ca ar fi trebuit sa spun: fara sa simtim ceva si apoi sa scriem cate ceva din ce am simtit.

Pentru ca, asa cum am vazut si am auzit cu totii, acum cateva zile, o parte dintr-o destinatie turistica extraordinar de bogata …... a disparut sub ape si sub ruine. JAPONIA.

Si pot aici, sa spun cat imi este de greu gandindu-ma la cei pe care asa cum inspirat i-a denumit Stefan, vecinii mei din Fukushima. Cum sa le spun altfel cand acum, in zilele noastre, prietenul meu Toru Hiraoka este doar la un click distanta?

Cu atat mai mult cu cat am cunoscut personal cativa dintre vecini, am lucrat cu ei, i-am plimbat prin Sinaia si la castelul PELES si apoi ne-am ametit impreuna cu slibovita din sticlutele inghetate de la Taverna Sarbului.

Cu atat mai mult cu cat am beneficiat de ospitalitatea lor dar nu la ei in tara, doar in Germania, unde am mancat impreuna cu betisoare mancare japoneza si am aflat cate ceva din obiceiurile si viata lor acolo, departe de cei dragi. Unuia dintre colaboratori ii nascuse sotia de cateva zile iar el suferea ca este in Germania trimis de firma si inca nu-si vazuse baietelul nou nascut.

Cu atat mai mult cu cat Japonia face parte din visele mele de calatorie. Si va face si de acum incolo...

Cu atat mai mult cu cat i-am indragit dupa ce am citit de mai multe ori Shogun... oare cine n-a simtit la fel?

Cu atat mai mult cu cat e posibil ca intr-o viata anterioara sa fi fost japoneza... Am citit eu asta pe undeva … Hm... nu stiu sa merg in rochii stramte cu pasi mici... dar cine stie? Mi-a suras insa asemanarea cu Mariko chan... Carei femei nu i-ar surade?

Se vorbeste peste tot despre dezastrul din Japonia. Se spune peste tot cat sunt de antrenati si pregatiti sa faca fata unor asemenea dezastre. Ca si cum... ar trebui sa ne bucuram ca daca tot a fost sa se intample macar sa se intample la cei mai bine pregatiti si antrenati. Ca si cum... cineva a putut sa prevada la cateva minute unul de celalalt cutremur de 9 grade pe scara Richter si tsunami cu valuri de 10 metri care plimbau case si masini ca pe niste jucarii intr-o cada.

Cine te poate pregati, antrena pentru atata durere? Vedeam mai devreme un batran la tv care in orasul cel mai devastat de tsunami se ciupea de obraz sa fie sigur ca nu viseaza. Cum poti fi antrenat sa vezi ca nu mai ai nimic ca rudele si prietenii tai au disparut (nici macar nu mai ai pe cine sa inmormantezi) si ca totul in jurul tau e o ruina... si peste toate astea sta sa explodeze un reactor la o centrala nucleara si poti sa te stingi incet si in chinuri iradiat...

Stau si ma intreb neputincioasa ce pot face pentru ei? Cunoscutilor japonezi aflati in Germania le-am trimis mailuri de incurajare... greu, nu stiu exact din ce regiune sunt si nici nu am date despre familiile lor, le-am spus ca suntem alaturi de ei, ne rugam pentru ei. Macar atat, cateva randuri intr-un mail.

Mailul de raspuns a venit imediat, ne-au multumit ca ne gandim la ei dupa care... ne-au asigurat ca nu vor fi probleme la comenzile noastre si nici la transport. Desi nici nu am indraznit sa intrebam despre asta.

Stau si ma mai intreb... ce avem de invatat din asta? Eu... noi toti? Cred ca asa putem incepe, daca altceva nu putem face pentru vecinii nostri din Japonia. Sa vedem ce avem de invatat de la ei, din tot ce se intampla... sa intelegem ca suntem fire de nisip... jucarii in cada... ca singuri nu avem sorti de izbanda in nimic... ca facem parte dintr-un intreg si trebuie sa fim constienti de asta secunda de secunda...

Ca afara e soare si cald si vine primavara... sa ne bucuram de ea, fara a uita insa sa trimitem un gand bun catre vecinii nostri din Fukushima. Sa fie atat de puternici si eficienti cum ii stim si sa treaca cu bine aceasta grea incercare.

Vecine Toru, te rog intoarce-te acasa si luati-o de la capat, nu-mi pasa ca a cazut bursa si nici de comenzile mele, curatati ruinele si dati jos masinile duse de tsunami pe acoperisuri, jeliti-i pe cei disparuti cu demnitatea voastra binecunoscuta, strangeti cenusa si renasteti asa cum ati mai facut-o. Japonia face parte din destinatiile mele de vacanta, si ale unui prieten de-al meu, si ale unui unchi si ale unei prietene de pe AFA…Si ne-am promis unul altuia si noua insine ca vom ajunge acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 1849 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI