Good morning Viet Nam - Episodul 2: Ho Chi Min (prima zi)

TIPĂREȘTE

Pe 31 decembrie 2014, cand lumea se pregatea deja pentru a sarbatori noul an, ne aflam pe aeroport - se vedea ca e sfarsit de an, aeroportul Otopeni era cam gol, foarte repede s-a intamplat totul, ora 17:25 avionul companiei Qatar a decolat perfect, la orele 23 ora locala Doha (zborul dureaza 4,5 ore) eram pe noul aeroport international Hamad!

Desi este mult mai mare decat cel vechi, este mult mai aerisit, mai bine semnalizat, mai bine dotat (un nr de toalete suficient de mare, cel vechi suferea la acest capitol), multe duty-free-uri, restaurante, camere de odihna atat pt familii, cat si pt femei si barbati separat, camere de rugaciune pt femei si barbati, camere pt fumatori, wi-fi zone, etc, tot ce vrei si ce ai nevoie!

Si aici a fost putina lume, multe restaurante si magazine inchise, desi ma asteptam sa vad mai multa lumina si culoare legate de Revelion, nu a fost asa -Revelionul l-am prins acolo, dupa ora lor, am decolat la orele 1 noaptea pe 1 ianuarie 2015! Dupa un zbor de 7,5 ore am ajuns in Vietnam, Ho chi min (fostul Saigon, desi multi localnici tot asa ii spun), pe la pranz, dar tot am spus imediat cum am pasit pe pamant vietnamez - GOOOOOOOOOD MORNIIIIIIING VIETNAM! Si a fost bine, bine de tot - era cald, o caldura buna, nu umeda, nu uscata, palmierii te insoteau peste tot, soarele care ne lipsise acasa, ne zambea, era perfect!

Viza am platit-o pe aeroport, aveam formularul de viza completat de acasa (dupa ce in prealabil am obtinut invitatia de la o agentie din Vietnam, de pe net, in doua ore, cost 20$ de pers, fara ea, nici nu te lasa sa te urci in avion la Bucuresti) am luat viza cu intrari multiple valabila o luna a costat 65$ de pers. - pt o singura intrare costa 45$ de pers!

Totul a decurs foarte repede, control pasapoarte, venit bagaje imediat, am plecat catre taxi - cum iesi din aeroport, in stanga veti gasi standurile pt taxiurile corecte, cu meter: vina sun, mai linh.

Noi am luat un taxi vina sun, sunt mult mai multe in orasele mari decat mai linh, pe care le-am intalnit mai mult in orasele mai mici, au culoare alb cu verde (mai linh sunt verzi total) - domn de la stand, ne-a dat o chitanta cu nr taxi, soferului i-a dat adresa, am pornit la drum!

Se vedea ca e 1 ianuarie, strazile erau aproape goale (da, in ho chi min -vietnam!!), eram pregatiti pt o invazie de motorete, dar nu a fost asa atunci!

Desi strazile erau aproape goale, taxi nu a depasit 50 km /h nici cu 1 km- am aflat ulterior ca vitezele legale (50km/h in oras, 80 km/h pe DN si 120 km/h pe atostrazi) nu se depasesc de teama amenzilor care sunt uriase! Deci, relaxati-va si admirati orasul, ceea ce am si facut - dupa 20 minute, am ajuns la hotel, drumul a costat 140000 vnd (1$=21000 vnd).

Am avut cazare in zona de backpackeri, pt ca e aproape de cele mai multe obiective turistice, pt ca ai foarte multe optiuni pt cazare, mancare, etc, pe strada Bui vien (un fel de Rambuttri din Bangkok), perpendiculara pe faimoasa Pham Ngu Lao (un fel da Khao san din BKK, pt cunoscatori), la hotelul Luan Vu, un hotel foarte dragut.

Aveam in plan sa cumparam biletele pt bus pt urmatoarele doua destinatii si biletele de tren pt hue, direct de la agentia garii (exista in ho chi min si in hanoi) pt ca ne puteam alege locurile si era pretul corect, asa ca, dupa cazare, dus, bagaje, etc, am plecat in explorare!

Primul lucru a fost sa cumparam o cartela sim de la vinaphone, cost 130000 vnd care ne-a oferit acces la internet o luna de zile nelimitat, asa ca nici nu am avut nevoie de harti (acolo unde le-am primit, le-am luat, in ho chi min hotelul nu avea harti, dar le puteai cumpara ieftin din oras), plus acces la telefon prin incarcarea sumei dorite 50000,100000 vnd - doamna de la care am cumparat-o, a fost foarte draguta si ne-a activat-o in telefonul ei, a facut-o micro sim taind-o cu unghiera, ne-am distrat pe seama acestui lucru, dar a functionat perfect, stia ea ce face!

La agentia garii am gasit inchis pt ca era 1 ianuarie, asa ca am lasat biletele de tren pt cumpararea din Hoi An, si ne-am indreptat pasii pe la zecile de agentii de turism care ofereau bilete pt orice, excursii, etc

Noi voiam sa mergem cu bus-ul uneia din companiile recunoscute Sinh cafe, Main linh, Futa bus, dar la agentii ne-au spus ca nu stiu exact cu ce companie vom merge, macar au fost corecti aici, si ne-au indreptat spre sediul Sinh cafe care era chiar dupa colt, la 2 minute de hotelul nostru, perfect pt deplasarea de dimineata la plecare, fara trezit cu noaptea in cap, fara taxi, etc

Oamenii sunt draguti si de ajutor, nu te pacalesc ca in Thailanda (vorbesc de cei ce au legaturi directe cu turistii, desigur) spunandu-ti tot felul de povesti inventate numai pt a castiga ei ceva - spre exemplu, desi nu am cumparat de la agentia lor, ne-au spus unde e Sinhcafe, cand am intrebat un domn intr-o pravalie daca are cartele sim si nu avea, ne-a aratat la ce magazin gasim, pe strada daca te vad cautand ceva sau usor dezorientat, te ajuta fara a te ghida gresit si fara a-ti cere bani pt asta!

Nu am vazut cersetori, desi am batut in lung si-n lat, pe jos, zeci de strazi si stradute, toti oamenii muncesc, toti fac ceva, si o sa va povestesc un lucru care m-a impresionat - eram pe strada, ne plimbam, mergeam catre muzeul vestigiilor razboiului, admiram vilele cochete de pe strada, si ne abordeaza un baiat care ne saluta, ne intreaba unde mergem, ne spune ca e bine drumul, ca mai e putin, ca la dreapta, etc, el transporta nuci de cocos pe talerele specifice duse pe umar, care sunt ingrozitor de grele, Iulian le-a incercat si mi-a spus ca nu stie cum oamenii acestia micuti de nici 150cm si 40-50 kg pot cara toata ziua acele talere! Ne-a intrebat apoi daca vrem sa cumparam o nuca de cocos, din pacate nu ne place deloc, asa ca am vrut sa-i oferim niste bani, era tare dragut, dar sa nu cumparam nuca, sa o pastreze - NU a vrut sa primeasca degeaba nici un ban, ne-am luat la revedere, ne-a urat o zi buna!

Pe noi ne-a impresionat acest gest, pt ca oamenii sunt invatati sa munceasca pt fiecare banut- statul nu le da nimic gratis - nici gradinita, scoala, spitalul, nimic nu e gratis in Vietnam si totul costa destul de mult, poate ca de aceea nici nu stiu cum sa primeasca ceva fara sa munceasca pt acel ceva!

Mancarea, fresh-urile, sunt grozave, ne-au placut mult; si preturile in Ho chi min sunt foarte bune, fiind un oras mare, cu multa concurenta, si preturile sunt pe masura: un fresh facut pe loc, in fata ta, simplu sau combinat de 750 ml paharul costa doar 15000 vnd si e absolut delicios; o apa de 1,5 l costa 6000-8000 vnd, cea de 0,5 l costa intre 3000-5000 vnd, o bere saigon, foarte buna bere spune domnul meu, costa intre 10000-15000 vnd (este de doua feluri red si green, cea red e mai tare si mai buna, e pentru export )

Supa traditonala in Vietnam, pe care o gasesti peste tot, in toata tara, desi in centrul tarii se gateste un pic diferit fata de sud si nord, se numeste Pho, e o supa cu taietei de casa si multe ierburi -traditionala e de vita Pho bo, dar o gasesti peste tot si de pui Pho ga / v-o recomand din toata inima, e o nebunie de arome, o incantare pt simturi, extrem de hranitoare, ei o mananca la micul dejun, pt ca au nevoie de energie pt ziua ce incepe, se serveste separat cu lime, multa menta, o ador si muguri de bambus!

Cea mai buna supa Pho am mancat-o intr-un local specializat doar in supa Pho, pe un colt al strazii Bui vien, se numeste Pho QUYNH - vi-l recomand cu drag, aproape numai localnici erau acolo - supa costa 55000 vnd, dar portia e uriasa, eu n-am putut sa o mananc!

Ne-am plimbat in sus, in jos, la dreapta, la stanga, pe toate strazile din districtul nr 1, am ajuns intr-un parc foarte dragut, unde oamenii se relaxau, batranii faceau sport, iar tinerii jucau un joc haios cu un fel de fluturas de badminton, dar jocul e cu piciorul, peste un fileu; ne-am lasat dusi de jos, urmarind o fata foarte buna, a batut multi baieti, hi hi))

Am hranit pestii din lac, am baut cate un fresh grozav eu de soursop, iubesc acest fruct, Iulian de mango, ne-am facut planul de vizite obiective pentru a doua zi, marcandu-le pe harta gps, am cumparat biletele de bus pt calatoriile urmatoare si uite asa a venit seara! Traficul a inceput sa semene a Asia, nebunia cu motorete a inceput, numai ca acum suntem deja experti in traversarea strazii in Asia, deci: treci si nu te uiti nici in stanga, nici in dreapta, nici inapoi, doar treci si gata - nu faci gesturi bruste, nu te razgandesti, nu te intorci, nu te opresti: ei isi calculeaza traseul in functie de tine, si nu te lovesc, nu-ti face griji!

Seara am mancat la localuri pe strada, un mic gratar, cateva masute cu scaunele mici, mici, ca de copii de gradinita, mancare gustoasa, aripioare BBQ 17000 vnd 1 buc mare, coaste de porc 25000 vnd 1 buc, supa intre 45-69000 vnd, cafeaua cu gheata tipic vietnameza 10000-15000 vnd (am gustat si eu, dar nu mi-a placut, e prea dulce, eu nu pun zahar in cafea, si prea multa gheata, dar ei o beau pe post de apa, toata ziua! prefer cafeaua calda, si o gasesti peste tot, la acelasi pret, e foarte buna cafeaua in Vietnam, e aromata, ne-a placut mult!

Dupa cina, am plecat la plimbare spre zona de lux, am asistat la un spectacol in aer liber la piscina unui hotel, langa parcul unde ne relaxasem ziua, ne-am oprit la o bere, evident la scaunelele cu fata spre strada, ca doar asa e in oras seara))

Spatiile in Vietnam sunt foarte mici, si inguste, toate casele, cladirile sunt ridicate pe inaltime, cu fereastra doar catre strada, nu au geamuri laterale, am aflat mai tarziu si motivul: nu e bine sa vezi ce face vecinul si tot ce faci in casa trebuie sa ramana in casa, vecinii te pot reclama la partid (ca pe vremea comunismului la noi, cand, daca taiai un porc, un vitel, trebuia s-o faci fara galagie, fara dovezi, asa e si aici). Camerele sunt foarte adanci, sunt ca un vagon, in fata e de regula o mica pravalie, in spate locuinta propriu-zisa, iar acolo unde sunt mai multe etaje, un etaj apartine unei familii, de obicei numeroasa! Pe stradutele perpendiculare pe strazile principale, nu patrunde deloc soarele, e foarte greu sa locuiesti in asemenea conditii!

Gunoiul desi se arunca la marginea strazii (pt ca nici nu ar avea unde sa puna tomberoane), nu miroase si nu ai senzatia de murdar, ziua e foarte curat, pt ca dimineata devreme se face curat, am vazut si in timpul zilei gunoieri, din pacate, fara masini si utilaje, ei fac lucru manual, dar numai pe bulevarde ziua!

Pe langa taxi, motorete, biciclete, un alt mijloc de transport pt turisti este ricsa - din pacate, cred ca o sa dispara in viitor, pentru ca numai batranii mai practica aceasta meserie, nu am vazut nici un tanar pedaland o ricsa!

O alta meserie raspandita este cea de lustruitor de pantofi, sunt peste tot, tineri dotati cu o mica trusa, care vad si cea mai mica pata de pe pantofii tai si in doua minute arata ca noi: i-am vazut in actiune, sunt extrem de priceputi si de iuti in miscare, si turistii ii apreciaza!

Preturile in Vietnam se negociaza, dar nu asa de mult ca in Thailanda, si sunt extrem de uniti, acolo unde se practica aceleasi servicii se practica si aceleasi preturi, doar persoana face diferenta!

Am citit si despre ei ca sunt specialisti in a reproduce orice, imediat, hoteluri, restaurante, taxiuri, ce difera doar prin un numar, sau o cifra de la nr telefon in cazul taxiurilor, etc, numai ca noi nu am avut parte de asemenea experiente! In schimb, stiam ca trebuie sa fii foarte atent la ce cumperi, ca nu spun niciodata NU, ca ar spune orice vrei, orice doresti, ei iti ofera-am simtit si noi acest lucru, cu bus-ul, desi am cumparat direct de la agentia Sinh cafe tourist, si am specificat clar ca nu dorim locuri la sleeping bus, ci vrem bus de zi, seating bus, pe ruta Ho chi min - Mui Ne - Dalat, initial ne-a zis ca pt ziua dorita de noi nu mai are locuri dimineata, imediat dupa o discutie cu un coleg, a zis ca are doua locuri (ar fi trebuit sa ne dea de banuit, dar nu am fost pe receptie!) Am platit, am primit rest corect, la banut, am plecat cu biletele, rezolvand transportul pt urmatoarele doua destinatii!

Surpriza a fost in ziua plecarii ca ne-am trezit in sleeping bus, desi bus-ul arata bine, era curat, locurile noastre erau undeva in spate, intr-un spatiu ingust si intunecat, unde eu nu am putut sa intru, pentru ca sufar de claustrofobie si m-a luat ameteala instant! Ne-am dus in agentie, bus-ul pleaca din fata agentiei, am discutat cu d-ra care ne vanduse biletele, care ne-a spus ca doar sleeping bus au, ca ne da banii inapoi, dar ce sa facem cu ei? noi voiam sa plecam, nu sa ramanem! Noroc ca in bus erau sus trei locuri goale, si ne-am asezat acolo, macar era lumina). Spatiul e ingust, nu prea poti sa stai decat culcat total sau partial, mie mi-au incaput picioarele in spatiul respectiv, dar pt Iulian,care are 190 cm a fost foarte greu, iarasi noroc cu locul gol din dreapta lui, ca a putut sa le mai intinda pe acolo, ca altfel si-ar fi pupat genunchii tot drumul !

Am avut discutii pt ca nu erau in stare sa ne numere, si ne puneau sa stam la locurile de pe bilet, nu vorbeau engleza, nu puteam sa explic de ce nu pot sa merg acolo, important este sa ramai calm si sa ceri sa vorbesti cu un superior - le e teama de politie si de reviewuri negative, si atunci a venit un sef, i-am explicat ca am cumparat bilete pt seating bus, si ca nu pot sta la locul de pe bilet pt ca mi-e rau, ca locurile acelea erau libere, nu am luat locul nimanui, si a inteles, asa ca, am ramas acolo si am plecat la drum, 5 ore pt 150 km!

In bus trebuie sa te descalti, primesti o punga pt incaltaminte, si mai primesti o sticla de apa, iar dupa 2 ore, 2,5 ore se face pauza!

Una peste alta, daca nu s-ar merge cu 30 km/h, totul ar fi foarte bine, pt ca bus-urile acestor companii sunt ok, curate, biletele sunt ieftine, (fiti siguri cu ce mergeti,ca altele sunt groaznice) si facilitatea de a putea cobori unde vrei si pleca cand vrei catre urmatoarea destinatie mi se pare excelenta, timp sa ai! (si turistii intalniti de noi aveau timp, toti calatoreau cu lunile de zile))

Privind in urma, ne-am amuzat, pt ca, desi am vrut sa fie un drum confortabil pt domnul meu cel inalt, destinul a vrut sa avem parte si de o calatorie cu sleeping bus, ca doar e specific Vietnamului, si am avut!

Una peste alta, dupa o zi plina de descoperiri, si stabilit trasee, am adormit bustean in camera confortabila a hotelului, a doua zi urma o zi plina!

---

VIZUALIZĂRI: 6681 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI