Vietnam - o destinate turistica de prima mana

TIPĂREȘTE

Excursia noastra în VIETNAM a fost un adevărat tur de forţă: în zece zile, am avut şapte zboruri, am schimbat patru hoteluri (excelente - de 3* şi 4*) şi o navă de croazieră şi am avut parte de o experienţă inedită: de fapt, a fost un tur privat, perfect organizat numai pentru noi doi, întrucât în fiecare localitate vizitată am fost preluaţi şi deserviţi de câte un şofer cu o Toyota (cu scaunele îmbrăcate în piele bej) şi un ghid local, care s-au ocupat de toate.

Am părăsit Bucureştiul – unde tocmai erau călduri de 33ºC, pentru capitala Hanoi, care ne-a întâmpinat cu …38ºC! – ceea ce e mult chiar şi pentru vietnamezi, mai ales din cauza umezelii foarte mari. Am fost cazaţi la DEMANTOID 3* în Deluxe room şi am plecat imediat într-un tur de oraş. Hanoi-ul e foarte verde - sunt multe flori, iar toate străzile sunt umbrite eficient de arbori înalţi cu frunze mari. Oraşul are vreo 6,5 milioane de locuitori şi o circulaţia de coşmar: mii de scutere, motorete, biciclete, mai rar autoturisme şi autobuze - circulă practic fără reguli, într-un vacarm de claxoane şi fum de tobe de eşapament; a traversa strada aici e o aventură (de-abia în ultimele zile ne-am mai obişnuit). Pentru a se feri de poluare, aproape toată lumea poartă mască de cârpă, multe femei poartă scurte cu capişon ce le apără de soare şi intemperii. Trotuarele sunt ocupate nu numai de vehicolele parcate, dar şi de tarabe la care femei gătesc încontinuu mâncarea pentru trecători... care o consumă pe loc, şezând pe scăunele minuscule sau direct pe bordură. Casele - foarte înguste şi înalte - par construite cam fără reguli, dar vedem şi multe clădiri frumoase, în stil colonial francez.

Amplasat într-un parc imens, frumos, cu un lac cu peşti, am vizitat complexul unde a trăit şi lucrat Ho Şi Minh (din fericire, mauzoleul era închis!). A fost foarte interesant Muzeul de etnografie, având un fel de Muzeu al satului expunând case specifice celor 54 de naţionalităţi din Vietnam. Ne-au încântat Muzeul de arte frumoase şi Templul literaturii – de fapt o universitate veche de o mie de ani. Am mâncat la un restaurant mâncăruri locale foarte bune, am asistat la un Water Puppet Show – specific vietnamez. Am vizitat apoi un templu taoist şi o pagodă budistă. În timpul vizitării obiectivelor turistice, aveam grijă ca la fiecare oră să ne retragem în maşină, în aerul condiţionat (care funcţiona non-stop şi foarte eficient) ca să ne revenim în fire şi să bem multă apă rece.

În ziua următoare, am plecat cu maşina de-a lungul Fluviului Roşu până în delta acestuia, unde, pe nava de lux Emeraude, cu patru nivele (replică a navei franceze cu zbaturi) ne aştepta o “private cabin” cu tot confortul. Împreună cu turişti americani, australieni, francezi, am făcut o croazieră lungă pe minunatul golf Halong, recent declarat “una din cele şapte minuni naturale ale lumii” şi care face parte din patrimoniul universal UNESCO (poate fi văzut pe Internet). Plutim pe o apă verde de smarald (“emeraude”) din care se înalţă vertical sute de insule şi insuliţe calcaroase, înalte, acoperite de verdeaţă şi punctate de peşteri... Între timp, facem faţă cu greu la trei mese îmbelşugate, cu multe feluri de “sea-food”. Vedem un sat de pescari ce trăiesc permanent în case pe apă, apoi vizităm – nu fără efort – o peşteră mare, împodobită cu multe şi frumoase formaţiuni carstice (inclusiv un «penis» iluminat în roşu...). Seara, facem baie într-o apă caldă-caldă, verde-smarald dar ne-transparentă (deci fără corali!); alţii se plimbă cu caiace. După cină, e programat un film clasic pe punte, dar noi nu mai rezistăm...

Noaptea a trecut greu – a fost tare cald; noroc că a plouat straşnic. Dimineaţa, pe puntea de sus, ni se fac demonstraţii de Tai Chi, iar după micul dejun - cu regret - ne întoarcem în port, de unde însoţitorii noştrii ne transportă la aeroport.

Zburăm la Da Nang – fostă bază americană în timpul războiului, unde ne preiau alt ghid cu alt şofer, care ne duc să ne cazăm la Hoi An, în Ancient House Resort - înecat într-o adevărată grădină tropicală, plină de flori exotice; avem o cameră cu pat dublu cu baldachin de mătase – un vis. Seara, mâncăm gustos la restaurantul resortului, apoi ne plimbăm îndelung prin orăşelul meşteşugit iluminat.

Dimineaţa, după un dejun copios, vizităm centrul oraşului vechi – aflat în patrimoniul UNESCO - ce adăposteşte muzee, case-temple ale congregaţiilor chinezeşti originare din Canton şi Fujian, un pod străvechi ce leagă cartierele japonez şi chinez, ateliere de artizanat şi mai ales - magazinaşe fără număr, găzduite în case în stil chinez şi japonez cu elemente vietnameze. După ce cheltuim câţiva dolari (inclusiv pentru o bluză pe care ne-au cusut-o în două ore!), plecăm cu maşina spre nord, de-a lungul coastei Mării Chinei de Sud, cale de vreo sută de kilometri, cu frumoase privelişti marine. Traversăm o trecătoare montană – vechea graniţă dintre imperiul nord şi cel de sud, luăm masa sub un şopron la ospătăria unei crescătorii de scoici, şi ajungem în fosta capitală imperială Hue, unde ne cazăm la Park View Hotel – cam oarecare, deşi de 4*.

Pe o căldură toridă, parcurgem - cu o nouă ghidă - un itinerar lung; vizităm impozantele complexe funerare regale a trei din cei 14 împăraţi din dinastia Nguen (ultima din istoria acestei ţări, care este atestată documentar de prin mileniul 3 înainte de Hristos!): construcţii monumentale, cu decoraţiuni bogate, înconjurate de parcuri, cu lacuri cu lotuşi şi peşti. Curios e faptul că împăraţii sunt adoraţi şi în prezent, ca fii ai cerului! Vizităm Oraşul Imperial – respectiv ce a mai rămas după bombardamente din Oraşul Interzis Violet. Vedem temple, pagode, Citadela, locuri de închinăciune. Aflăm că cei mai multi vietnamezi practică o triplă religie: Buddhism, Confucianism şi Taoism la un loc; există şi creştini, ceva musulmani, dar de regulă toţi respectă cultul străbunilor şi practic în fiecare casă, magazin sau loc de muncă există câte un altar unde ard încontinuu beţişoare parfumate. Încheiem cu o plimbare cu jonca pe Râul Parfumat şi concluzionăm că - din punct de vedere cultural - Hue a fost cel mai interesant obiectiv din toată excursia. Seara, ne mai plimbăm prin oraş, prânzim, apoi ne delectăm cu o scaldă îndelungată în piscina hotelului, între tufe de azalee, trandafirul-deşetului şi floarea pasiunii în plină floare.

De dimineaţă, zburăm la Ho Shi Minh City – adică Saigon, pe care-l vizităm imediat - desigur, iarăşi cu alt ghid. E o adevărată metropolă cu 9 milioane de locuitori... şi 6 milioane de scutere! , cu multe clădiri istorice, frumoase şi cu zgârie-nori ca-n Singapore şi la Kuala-Lumpur, cu numeroase parcuri umbroase şi pline de flori. Vizităm Palatul Prezidenţial – redenumit «al Reunificării» după ce a fost cucerit de Viet-Cong (atunci când i-au învins pe americani): săli ornate cu mult bun gust, cu mobilier şi decoraţiuni tradiţionale vietnameze, apoi subsolul – adăpost antiaerian de unde era condus efectiv războiul - în care istoria tragică a ţării pare încă prezentă. În piaţa Paris vedem catedrala Notre Dame, Primăria, Poşta centrală cu decoraţii Art Deco, construită de binecunoscutul Eiffel. Suntem conduşi în cartierul Cholon unde vizităm China Town, cu uriaşe pieţe de mărfuri, câteva pagode şi temple, apoi ne cazăm într-un Deluxe room la SANOUVA HOTEL 3* - foarte central, iar seara mâncăm bine la un restaurant local.

După un mic dejun consistent, plecăm într-o excursie în Delta Mekong – unul din marele fluvii ale Asiei (4800 km). Drumul de vreo 110 km a fost frumos: traversăm lanuri de orez, livezi cu arbori fructiferi specifici sudului, multe flori, vedem viaţa de zi cu zi a oamenilor de-aici (un sfert din populaţia de 90 de milioane a ţării). Ne mirăm de obiceiul îngropării morţilor direct în mijlocul orezăriilor, şi admirăm în trecere temple ale altor culte religioase (dintre care unul este ornat cu svastici!). Ne urcăm într-un sampan cu polog şi străbatem cărările verzi ale Deltei; vedem piaţa plutitoare din Cai Be, unde localnicii fac comerţ angro din bărci mari, încărcate cu legume şi fructe, crescute în Deltă. Apoi, noi doi luăm loc într-o bărcuţă cu vâsle, mânuite de o vietnameză micuţă (vietnamezii au în medie 1,64 m şi 54 kg, iar femeile – 1,53 m şi 46 kg!) care ne conduce pe canale înguste, printre livezi de pomi fructiferi şi case lacustre – unele mai arătoase. Acostăm la insula Tan Phong, unde ni se prezintă modul de fabricare, cu mijloace casnice, a ţuicii din orez, a caramelelor din lapte de nucă de cocos, pop-rice (floricele din orez) şi alte «crănţănele», hârtie din orez (pentru spring rolls). În livada minunată cu pomi tropicali a casei unui moşier local de pe la 1828 – integral din lemn, cu mobilier incrustat cu sidef - avem parte de o masă bogată, la care suntem serviţi la propriu - curăţat creveţi, împăturit spring rolls cu peşte prăjit estetic... chiar şi numai descrierea mesei m-ar face să salivez din plin!

Înapoiaţi la Saigon, primim «pentru acasă» o pungă cu fructe tropicale: longan, rambutan, banane mici, mango extradulce, dragonfruit, mandarine; gustăm din ele, ne odihnim şi plecăm singuri prin oraş: e plăcut, nu sunt decât 35ºC. Facem fotografii clădirilor frumoase: Muzeul oraşului, Hotel Rex (aici era comandamentul armatei americane), Hotel Continental (aici se petrece acţiunea romanului lui Graham Greene: «Un american liniştit»).

În ultima zi, dăm o tură prin piaţa-bazar din apropiere: e o bogăţie extraordinară de fructe, flori minunate, splendid aranjate, zeci de sortimente de cafea (Vietnamul e al doilea exportator de cafea, după Brazilia, şi primul în lume la piper!), peşti şi fructe de mare, tot felul de alune şi keshew, îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte casnice şi electronice, etc, etc. Vizităm apoi Muzeul de Arte Frumoase găzduit în două clădiri remarcabile, în stil francez cu elemente de Art Nouveau. Vedem pictură - mai ales nouă; am apreciat mai ales lacurile pe lemn, dar constatăm că muzeul similar de la Hanoi a fost mult mai interesant. Întorşi la hotel, comandăm un ultim prânz vietnamez şi ne punem pe aşteptat ora plecării, recapitulând mental cele văzute. În Saigon, ne-a impresionat uimitoarea alăturare de mizerie şi lux exorbitant: de la mâncat pe stradă la localuri sofisticate, sau aranjamentele florale rafinate executate de oameni mai mult decât modeşti. Am văzut aici mai puţine case extrem de «subţiri» şi înalte, în schimb sunt foarte multe case ca nişte palate, de un bun gust perfect, atât în stil colonial francez, dar şi într-un stil mixat cu oriental.

În excursiile noastre, ne-au fost prezentate o mulţime de ateliere: de fabricare a mătăsii şi de croitorie ultrarapidă; de sculptură în marmură, jad, ametist, onix şi alte soiuri de piatră (cu produse de calitate şi foarte ieftine) cu subiect tradiţional dar şi mai «european»; de tablouri din lac pe lemn, cu incrustaţii de sidef şi de... coajă de ou de raţă; de pălării conice şi lanterne «chinezeşti»; de beţişoare parfumate din santal şi scorţişoară; crescătorii de perle de apă dulce şi sărată, inclusiv prelucrarea acestora în bijuterii scumpe; de prelucrare a pietrelor preţioase şi semipreţioase, şi câte altele. Am mâncat numai mâncare vietnameză, din diversele zone geografice pe care le-am parcurs, şi toată ne-a plăcut: am primit multe verdeţuri – gătite doar parţial, peşte, fructe de mare, carne de pui şi de vită, şi desigur - fructe!

Pe scurt, a fost scurt, intens, obositor, dar foarte interesant, şi suntem mulţumiţi de excursie. Desigur, în Vietnam au mai rămas foarte multe de vizitat, dar şi în imeditata apropiere - ca să nu amintesc decât Angkor Wat, în Campucia vecină; dar… nu le poţi avea pe toate!

A urmat un drum lung şi chinuitor: întâi un zbor până la Hanoi (nu am avut bilet direct spre Paris), urmat de al doilea - 11 ore până la Paris, şi în fine ultimul – la Bucureşti. Ufff!

Acum - am revenit la viaţa «normală»...

---

VIZUALIZĂRI: 14148 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI