dorgo - [4] reviews săptămâna 20 / 2011

Tristetea cetatii Rupea (II)

Acest review nu l-am scris eu. L-a scris Dana. Eu doar i l-am dictat. De ce? Am mana dreapta bandajata. Biroul meu de "scris review-uri" este alcatuit, printre altele si din doua scaune glisante, Unul mare si altul mai mic. Pe cel mare stau eu si pe cel mic imi intind picioarele. Dar cum e greu sa stai nemiscat ore intregi, mă fâţâi cam des. Deodata, rortile scaunului mare s-au dus spre sud si a celui mic, spre nord. Si eu m-am trezit pe podea, intre doua scaune. Buuuuf! Iar am nesocotit [...]  citește review

încărcate în [20.05.11]satisfacţie: 100.00%

Tristetea cetatii Rupea

Aah, ma scol de dimineata cu-o durere de cap/Dar mai scriu un review, il tot inod si-l desfac/Aseara un amic de pe AFA mi-a spus/Hei, las-o mai moale sau in curand vei fi dus... I-am ascultat sfatul, nu inainte de a mai scrie cate ceva despre o cetate pe care... nici n-am vizitat-o. In acest caz, legea lui Murphy, a functionat perfect, caci atunci cand cetatea era “vizitabila”, n-am avut eu timp, iar acum, cand cetatea e in renovare, accesul publicului sau mai bine zis al “persoanelor [...]  citește review

încărcate în [18.05.11]satisfacţie: 90.00%

Cheile Bicazului si Lacul Rosu, intre adevar si fictiune

Si-acum sa va spun cateva povesti din frumoasa tara a secuilor… Adeseori, cand vreau sa-mi impresionez prietenii, parcurg “mica bucla”, e-un drum “de-o zi”, pleci dimineata si te-ntorci seara, e-un circuit de-o rara frumusete, care te poarta de-a lungul firului mai multor ape, ducandu-te, fara sa-ti dai seama, dintr-o zona salbatica a Carpatilor, intr-alta, si mai salbatica, ca, intr-un final sa ajungi din nou de unde ai pornit, cu-o groaza de imagini in minte si pe card, pe care, [...]  citește review

încărcate în [17.05.11]satisfacţie: 100.00%

Cetatea Viscri sau confesiunile unui englez (II)

Partea I o puteti citi facand click aici Nu stiu daca o sa aveti rabdare sa cititi tot ce-am scris aici…si totusi…sa continuam... Biserica din Viscri, care are venerabila varsta de 800 de ani, e "unicamerala", simpla, ea imita intru catva, casa unui om sarac, bancile lungi de stejar sunt si ele simple, fara ornamente, doar candelabrul denota un oarecare lux. La etaj, unde mai gasesti doua randuri de banci prin balcoanele laterale si cateva banci pentru corul bisericii, se ajunge greu, [...]  citește review

încărcate în [16.05.11]satisfacţie: 100.00%