Episodul 1 — Alta casa a lui Popeye

TIPĂREȘTE

Ca tot romanul responsabil, care isi face iarna-car si vara –sanie, am programat din iarna un sejur in Salzburg. Deoarece hotarasem sa mergem cu masina personala, am facut rezervari in 3 locatii, una in Ungaria si doua in Austria.

Cand a sosit timpul, am luat bagajele, am facut plinul si am plecat.

Gandindu-ma acum, la ce a fost, constat ca la doua din cele trei cazari ale noastre am intampinat probleme, insa am tratat totul ca pe o o aventura frumoasa, hazlie si interesanta, de care, cu toata oboseala drumului, am ales sa ne bucuram la maxim.

Prima oprire a fost in Hegyasshalom, un mic satuc din Ungaria, aflat la mai putin de 15 km de granita cu Slovacia si la 2 km de granița cu Austria.

Din cele 11 hoteluri aflate in Hegyasshalom noi am rezervat o camera la Popeye Pension, care are parcare privată, gratuită.

Dupa un drum de 12-13 ore, din Campina, cu trecere prin vama Nadlac, am ajuns, in final, in Hegyasshalom, str. Fo nr. 105 si am parcat, pana una-alta, in fata pensiunii. Am urcat cele cateva trepte si, deoarece usa era incuiata, am sunat. Nimic. Am insistat, ca niste turisti obositi ce eram, dupa un drum de cateva ore bune, pe minunatele sosele ale patriei. Tot nimic.

Intr-un final, vedem pe usa un numar de telefon, la care suntem invitati sa sunam. Dam curs invitatiei si robotul ne spune ceva… in limba pe care nu o stim… Inchidem si cautam in gand solutii. Si poate nu doar cautam… ca doar… in gand, nu suparam pe nimeni.

La un moment da, t Cineva ne aude si hotaraste sa ne ajute… cumva. Langa noi apare o tanara dormica sa ne ajute. Si chiar o face dar, in limba ei. Incercam cu “do you know english” si primim un raspuns “asa si asa”, noroc ca noi stim si limbajul semnelor. Cert este ca urma sa mergem la o casa mare, unde ii gaseam pe proprietari. Zis si facut, mergem spre locul indicat dar, ”casa mare” nu se arata.

Revenim la pensiune, in ideea ca poate a aparut administratorul, pentru niste turisti care aveau, totusi, o rezervare. Tot nimic. Vedem, vis- a- vis, un magazin si incercam acolo. Incepem cu intrebarea “cine stie engleza” si avea sa urmeze un sir lung de intrebari din acest sondaj de opinie.

O cumparatoare, insotita de nepoata sa, se dovedeste o destul de buna vorbitoare de limba engleza.

Dupa ce ne afla pasul, constata ca acel numar de telefon, afisat pe usa pensiunii, contine o cifra in minus si un 9 in plus. Ne scuzam, ca nu le-a pus noi. Nu ajuta. Dar nepoata are o solutie: sa cautam pe internet adresa de mail si sa-i anuntam… ca am ajuns. Da… este o solutie, desi nu asa speram sa rezolvam problema.

In timp ce sotul urmeaza intructiunea, eu continui sondajul de opinie si incerc sa mai gasesc un vorbitor de limba engleza.

Trec pe langa un alt magazin, dar vanzatorul nu stie. La un bancomat-la fel. Ajung la un bar si ma aventurez inauntru. Acolo erau barmanul si inca 3 barbati. Gandesc repede: din 4 persoane… poate, poate. Lansez intrebarea si un client mi-l indica, victorios… pe altul, care se juca la un lapotop. Acesta se conformeaza si ma asculta cu atentie. Dupa cat de multa atentie imi acorda, constat ca nivelul de cunoastere al limbii engleze este destul de mic, dar suficient cat sa incerc, si chiar sa insist. Victorie! Intelege, ba chiar se ofera sa mearga cu masina proprie sa-l anunte pe patron ca au venit turistii. Nu intentionam sa-l deranjez atat, dar trecuse deja o ora de cand parcasem in fata pensiunii… asa ca accept ajutorul, ii multumesc sincer, si ma intorc victorioasa la pensiune, sperand ca EU am rezolvat problema.

Acolo, stupoare! Sotul era inauntru si se intretinea cordial cu administratorul sau patronul… ca nu mai conta cine este. Era cineva INAUNTRU. Un batranel simpatic care stia engleza, ba chiar si cateva cuvinte romanesti.

Mi-a fost dat sa aud, un “bine ati venit! ” neaos, romanesc.

Haida de! Trebuia sa aflu cum de se intamplase minunea. Ei bine, functionase trimiterea e-mail-ului. Slava tie, tehnologie avansata!

Am primit camera nr 3 la etaj, o camera twin, incapatoare si draguta, confortabila si atat de primitoare dupa oboseala acumulata!

La intrare este un hol mic. In stanga, camera cu paturile twin, cu loc intre ele aprox 1,5 m, o masuta rustica, patrata, si 2 scaune la fel de rustice, un mini frigider, si televizorul pe o alta masuta.

Pe cea patrata, trona un ventilator, de care chiar a fost nevoie.

In geamul dublu, cu termopan maro, era trasa o draperie scurta, verde.

L-am deschis larg, cand am constatat ca avea plasa contra tantarilor.

Intre paturile confortabile se afla o etajera joasa cu sertar si o veioza deasupra.

Spre dreapta, un alt hol din care se intra in cabina de toaleta, si separat, este partea cu dusul, unde avem chiuveta, cu sapun lichid, foehnul, suport pt prosoapele mari, si cabina de dus cu perdeluta.

Aceeasi delimitare intre cele doua componente ale baii aveam sa o mai gasim si la ambele hoteluri din Austria, in care am stat.

Desi cladirea pensiunii pare mica de afara, ca toate cladirile acestui sat, ea se intinde spre spate si este destul de mare.

In spatele cladirii se afla o terasa-la fel de mare, aflata la un nivel de trepte.

Inainte de a urca treptele, sunt 2 mese din lemn vopsit in verde, cu scaune de o parte si de alta.

Parcarea se afla tot in spatele cladirii, unde am constatat ca mai exista o alta proprietate, a aceleiasi familii, cu camerele insiruite una langa alta, pe un singur nivel.

Un bazin cu nuferi infloriti completeaza peisajul.

Pentru cei care doresc sa serveasca ceva, sala de mese este la intrarea in pensiune, la parter. Din sala de mese se iese spre parcare.

Dupa ce ne-am cazat, in sfarsit, si ne-am odihnit putin, am iesit sa vedem imprejurimile. Satul arata ca un orasel, foarte curat, ingrijit, cu casele de obicei in fata, si curtea, mare, in spate. Pe stradutele curate, pustiu; lumea sta acasa; doar noi ne plimbam.

Ceea ce mi-a atras atentia si chiar m-a surprins, in acest satuc, a fost emblema lui, cioplita in piatra, vazuta si gasita intampator, intr-un parc din apropiere: un strut cu o potcoava in cioc, a carei insemnatate am aflat-o cu un simplu clic.

In perioada medievala acest lucru era motiv de mandrie, mai ales ca strutul era considerat una dintre cele mai puternice pasari. Se credea ca aceasta era singura pasare capabila sa invinga intr-o lupta, un cal. Potcoava din ciocul strutului semnifica faptul ca, potrivit mitologiei medievale, pasarea putea digera pana si fier.

A doua zi, dupa ce am servit o cafea, in sala de mese, aflata la intrarea in pensiune, ne-am continuat drumul spre Salzburg, unde am ajuns dupa 4 ore.

... continuarea acestor aventuri de vacanta o gasiti in episodul 2.

---

VIZUALIZĂRI: 951 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI