În orașul Gyor pentru câteva ore

TIPĂREȘTE

Numele orașului Gyor este bine cunoscut turiștilor care circulă pe autostrada M-1 Budapesta-Viena. Gyor, ca destinație turistică cred că este puțin preferată, deși ar avea ce să ofere. Întru-una din excursiile anterioare, la întoarcere am intrat și noi în orașul Gyor.

Era în 2 august 2009 și dimineața am plecat din Praga cu destinația Timișoara. Era finalul unei excursii de 9 zile. Drumul la întoarcere a fost bun, cca. 90% autostrăzi. Era aproximativ ora 13, intrasem de curând în Ungaria și ne gândeam la masa de prânz. Noi nu prea agream mâncarea de la Mc. Donalds deoarece știam că majoritatea produselor anterior au fost congelate și pe deasupra doream o masă de prânz cu mâncare gătită și proaspătă. În timp ce ne făceam asemenea socoteli, ne-a apărut în față tabla indicatoare cu ieșire de pe autostradă pentru intrarea în Gyor. Hotărârea a fost luată pe loc și așa am făcut.

Orașul nu este departe de autostradfă, parcă sub 10 km. Nu știam nimic despre Gyor, doar adresa hotelului Raba, ca loc de cazare, de rezervă. La intrarea în oraș am mers mai încet și cu privirea căutam firma vreunui restaurant. Am parcurs ceva km. înainte, înapoi, lateral și tot nu am găsit. Soția mai făcea din când în când cîte o fotografie. Atunci am hotărât să mergem la hotelul Raba să cerem relații. În fața hotelului era o parcare cu automat pentru plata taxei. Recepționerul hotelului a fost amabil, chiar ne-a ajutat cu sfaturi și ne-a însoțit în parcare la acel automat unde el a apăsat pe butoane și am plătit pentru 3 ore, chiar el punând bonul pe bordul mașinii. Ne-a îndrumat spre zona pietonală unde erau și restaurante.

Noi am ales restaurantul pe a cărei firmă scria Konditorei - Mateiaș. Am preferat o masă la terasă unde erta și umbră. Am comandat mușchi de porc la tavă. Porțiile erau foarte mari. Pe lângă bucățile de mușchi erau paste făinoase, într-n sos foarte gustos cum numai ungurii știu să-l facă. Greșeala noastră a fost că nu am comandat și pâine (era înlocuită cu paste) iar chiflele erau coapte numai la comandă, așa că am renunțat la ele. Ne-a plăcut localul. Terasa era împrejmuită cu plante înalte în ghivece uriașe și ospătarul a fost binevoitor. Adresa restaurantului este Baruss ut. nr. 8. In cca. o oră și jumătate am terminat masa. Vremea cât ți zona fiind frumoase, ne-am mai plimbat cca. o oră prin zona pietonală, făcând și fotografii. Ne-am întors la parcare cu aproximativ 30 de minte mai îniante de împlinirea celor 3 ore plătite. Spre uimirea noastră, am găsit sub lama ștergătorului un formular în limba maghiară pentru plata unei amenzi de 1000 HUF (aproximativ 15 lei). Suma era modică, dar nu am avut cui s-o plătim. Am arătat formularul recepționerului și acesta avea pe față o nedumerire. Am plecat de acolo cu gândul că o voi plăti în România. Nu s-a întâmplat așa ceva și au trecut 6 ani de atunci. Juridic, sancțiunea amenzii s-a prescris, dar rămân cu nedumerirea cu ce am greșit eu ori recepționerul hotelului.

Eu rămân în continuare cu o impresie bună despre unguri. A caracteriza un popor doar prin fapta unui funcționar al Primăriei Gyor, nu ar fi corect. Toate acestea au însemnat pentru noi 3 ore în Gyor.

Concluzii. 1. Ce a fost frumos și bine în Gyor? Am întâlnit un oraș aerisit, cu sgtrăzi largi, cu 2 benzi pe sens de mers, clădiri construite de mulți ani dar bine întreținute, fotografiate de soție din mersul mașinii, când eram în căutarea unui restaurant. La hotelul raba am găsit un recepționer cu suflet, pentru noi și un ghid. Orașul are o zonă pietonală frumoasă. Servirea foarte bună la restaurant, cu un ospătar, băiat de treabă.

2. Ce nu ne-a plăcut în Gyor? Acea sancțiune contravențională a căfrei rațiune nici acum nu o înțeleg. Primăria din Gyor ar trebui să înțeleagă că având asemenea funcționari „zeloși” alungă turiștii și așa, puțini.

3. Cu ce am greșit eu și luați aminte dragi colegi de sit, să nu vi se întâmple și vouă. Față de distanța de 812 km. (Praga-Timișoara), pauza pentru masa de prânz de 3 ore, a fost o hotărâre neinspirată a noastră. Nu am ținut seamă cî la întoarcere în România, fusul orar se schimbă, că ziua are 23 de ore și ne-a costat acest lucru. Apoi, am avut ghinionul să ne întoarcem în România într-o zi (era în 2 aug. 2009) când românii care muneau în Vest, veneau în România, în concediu.

Pe autostrada M-O (centura Budapestei) a fost un blocaj de peste 3 ore și am ajuns greu și foarte târziu la hotelul din Timișoara. Așa se mai întâmplă într-o excursie externă, cu bune sau mai puțin bune (pe cele mai puțin bune, unii nu le spun). Acum mi-a trecut supărarea și sunt gata să o iau de la capăt, reținând greșelile pe care nu le voi mai face.

Cu bine și călătorii frumoase tuturor care au citit cest review.

---

VIZUALIZĂRI: 3548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI